Romani 12:21 „Nu te lăsa biruit de rău, ci biruieşte răul prin bine. „
Toți oamenii au în ei și lucruri bune și lucruri rele. Dacă vrei să îl vorbești de rău, ai ce să spui. Dacă vrei să îl vorbești de bine, din nou ai ce să spui. Depinde dacă vrei să îi faci bine sau rău.
Pavel ne spune să biruim răul prin bine. Asta înseamnă să ne folosim de lucrurile bune ca să le biruiască pe cele rele. Se poate face și invers. Te poți folosi de cele rele ca să le biruiești pe cele bune.
Când un om tot spune despre un alt om că este rău, acest lucru nu este în regulă.
Când un om spune despre cineva că a greșit, dar o face cu pace, și se folosește de lucrurile bune ale acelui om ca să îl ridice, el are inima bună și face dreptate.
Ce înseamnă să folosești binele ca să birui răul, să birui răul prin bine? Vedem o demonstrația la Domnul Isus în apocalipsa. Acolo El spune mai multe lucruri bune despre anumite biserici, și mai puține lucruri rele. Atunci balața o înclină înspre bine. Biserica aceea era puternic încurajată să rezolve răul care era în minoritate și să facă binele.
Când birui binele prin rău? Atunci când spui mai multe rele și mai puține bune. În felul acesta descruajezi binele din acel om, îl faci să creadă că el este rău. Sau cum fac unii, spun numai rău despre alții. Acest lucru este o agresiune. Mustrările se fac într-un anume context, trebuie să fi în autoritate, trebuie să fi responsabil de lucrul pe care îl spui. Sunt și cazuri mai grele când oamenii nu au lucruri bune am putea spune, dar acolo trebuie multă consistență și gravitate ca să încerci să îl ridici din situația lui, și nu să tratezi ușor acel caz.
Putem spune despre un om că este nemântuit, dar să îi vestim evanghelia cu dragoste! Putem spune despre un om că nu e chemat la o slujbă, dar să îi arătăm slujba potrivită! Putem să spunem despre om că are o patimă, dar să îi arătăm calea cu credință!
Matei 12:35 „Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui, dar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui. „
romoflorin 
Desigur, aceasta este învățătura lui Dumnezeu: Nu te lăsa biruit de rău, ci biruieşte răul prin bine. (Romani 12:21)
Dar, tot astfel avem de la Dumnezeu, această învățătură care spune ca întotdeauna să fie spus adevarul, altminteri ți-se socotește ca neascultare.
Vai de cei ce numesc răul bine şi binele rău, (Isaia 5:20a)
Deci, Biblia învață clar să nu fie ocolit adevărul, numai de dragul unei persoane și să nu se caute la fața omului (Deuteronom 1:17; Prov 24:23; Iacov 2:1, etc.)
Dacă este bun, să spui că este bun, să spui că este bun. Iar, dacă este rău, să spui că este rău, altminteri încalci porunca lui Dumnezeu.
Desigur, învățăturile oamenilor (filozofia, psihologia), așa va spune: „Să spui că are și părți bune, nu să spui numai cele rele.”
Voi da numai câteva exemple din Scriptura:
Nevasta lui Nabal, ii spune lui David: Să nu-şi pună domnul meu mintea cu omul acela rău, cu Nabal, căci, cum îi este numele, aşa este şi el; Nabal (Nebun) îi este numele, şi este plin de nebunie. (1 Samuel 25:25)
Ioan botezătorul „când a văzut pe mulţi din farisei şi din saduchei că vin să primească botezul lui,.. (Matei 3:7)
Domnul Isus, nu S-a sfiit sa spuna adevarul în casa fariseului Simon (Luca 7:36-46), și nici iudeilor care crezuseră în El (Ioan 8:30-59).
Pavel, nu s-a dat înapoi, ci a vorbit drept atunci când a văzut că mai mulți iudei, printre care Petru și Barnaba, nu umblau drept după adevărul Evangheliei, și i-a spus lui Chifa în faţa tuturor (Galateni 2:11-14).
Luaţi seama ca nimeni să nu vă fure cu filozofia şi cu o amăgire deşartă după datina oamenilor, după învăţăturile începătoare ale lumii, şi nu după Hristos. (Coloseni 2:8)
Da, adevărul trebuie spus, și numai adevăru! Dar tocmai asta spuneam că prin adevăr poiți zidi sau poți răni, depinde de inima ta. Adevărul este o armă foarte puternică, va trebui să ne rugăm să învățăm să o folosim cu dragoste și cu înțelepciune. Când știi adevărul despre cineva, roagă-te să știi când și cum să il spui, ca să primească, și să nu se împietrească. Dacă doar îi spui și gata, nu ai făcut nimic, ba uneori te descarci tu, sau chier se răcorește firea pământească, pentru că ea simte când tu faci rău cu adevărul. Adevărul trebuie spus întotdeauna cu har, niciodată singur. Să nu uităm că pârâtorul, cel rău, tot cu adevărul lucrează. El nu se duce la Dumnezeu cu miniciuni!
Domnul să ne dea har și înțelepciune, că nu e lucru simplu!
Cred că nu s-a înțeles ceea ce eu am vrut să arăt în comentariul de mai înainte. De aceea, voi încerca să explic prin acest scurt comentariu.
La începutul articolului, ai spus: „Toți oamenii au în ei și lucruri bune și lucruri rele.”,
Despre ce lucruri bune este vorba?
Domnul a văzut că răutatea omului era mare pe pământ şi că toate întocmirile gândurilor din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău. (Geneza 6:5)
Deci, care parte din inima omului se gândește la bine? Domnul, spune că „toate”, îmi scapă mie ceva aici, sau altcineva nu înțelege ce spune Domnul?
Biblia mai spune referitor la inima omului:
„Inima este nespus de înşelătoare şi de deznădăjduit de rea. Cine poate s-o cunoască?” (Ieremia 17:9)
Oare, sa nu fie adevarat ceea ce este spus la Romani 3:10-18?
Nu este niciun om neprihănit, niciunul măcar. Nu este niciunul care să aibă pricepere. Nu este niciunul care să caute cu tot dinadinsul pe Dumnezeu.
Toţi s-au abătut şi au ajuns nişte netrebnici. Nu este niciunul care să facă binele, niciunul măcar.
Gâtlejul lor este un mormânt deschis; se slujesc de limbile lor ca să înşele; sub buze au venin de aspidă; gura le este plină de blestem şi de amărăciune; au picioarele grabnice să verse sânge; prăpădul şi pustiirea sunt pe drumul lor; nu cunosc calea păcii; frica de Dumnezeu nu este înaintea ochilor lor.”
Noi, am fost morți. Așa spune Biblia, nu eu. Cum oare poate un om mort să să facă „bine” dacă este mort? Sau, este adevărat ceea ce spune Biblia?
Dar Dumnezeu, care este bogat în îndurare, pentru dragostea cea mare cu care ne-a iubit, măcar că eram morţi în greşelile noastre, ne-a adus la viaţă împreună cu Hristos (prin har sunteţi mântuiţi). Efeseni 2:4-5
Desigur, ar trebui să precizez, „lucruri bune și lucruri rele”, nu m-am referit la lucruri bune, adică lucruri mântuitoare, care se califică înaintea lui Dumnezeu. Vorbeam ca cineva să biruiască răul din el.
Mă refeream la lucruri precum:
Luca 16:8 „Stăpânul lui a lăudat pe ispravnicul nedrept, pentru că lucrase înţelepţeşte. Căci fiii veacului acestuia, faţă de semenii lor, sunt mai înţelepţi decât fiii luminii. ”
Matei 10:16 „Iată, Eu vă trimit ca pe nişte oi în mijlocul lupilor. Fiţi dar înţelepţi ca şerpii şi fără răutate ca porumbeii. ”
Matei 15:28 „Atunci, Isus i-a zis: „O, femeie, mare este credinţa Ta! Facă-ţi-se cum voieşti.” Şi fiica ei s-a tămăduit chiar în ceasul acela. ”
Trebuie să fim atenți la modul cum folosim cuvântul lui Dumnezeu, la atitudinea negativă cu care îl folosim, știu că el vorbește de iad și rai, că să mai mulți merg în iad, dar trebuie fim mai înțelepți în tonul pe care îl folosim. Putem să nu facem un nume bun lui Dumnezeu.
Nu te cunosc pe nume, dar spre că ai înțeles ce am vrut să spun. Este adevărat că omul este depravat total și pierdut. Dar el are în el chipul lui Dumnezeu și este valoros cât trăiește, până moare are șansa schimbării și Dumnezeu i-o dă, de aceea Hristos a murit pentru el pe când era încă păcătos (adică neinteresat de Dumnezeu).
Romani 5:8 „Dar Dumnezeu Îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi. ”
Toate bune!
Fiule, dacă vei primi cuvintele mele, dacă vei păstra cu tine învăţăturile mele, dacă vei lua aminte la înţelepciune şi dacă-ţi vei pleca inima la pricepere; dacă vei cere înţelepciune şi dacă te vei ruga pentru pricepere; dacă o vei căuta ca argintul şi vei umbla după ea ca după o comoară,
atunci vei înţelege frica de Domnul şi vei găsi cunoştinţa lui Dumnezeu.
Căci Domnul dă înţelepciune; din gura Lui iese cunoştinţă şi pricepere.
El dă izbândă celor fără prihană, dă un scut celor ce umblă în nevinovăţie. Ocroteşte cărările neprihănirii şi păzeşte calea credincioşilor Lui. Atunci vei înţelege dreptatea, judecata, nepărtinirea, toate căile care duc la bine.
Căci înţelepciunea va veni în inima ta şi cunoştinţa va fi desfătarea sufletului tău; chibzuinţa va veghea asupra ta, priceperea te va păzi, ca să te scape de calea cea rea, de omul care ţine cuvântări stricate;
de cei ce părăsesc cărările adevărate, ca să umble pe drumuri întunecoase; care se bucură să facă răul şi îşi pun plăcerea în răutate,
care umblă pe cărări strâmbe şi apucă pe drumuri sucite; (Prov. 2:1-15)
Da , Romani 5;8 adevarat este cuvantul acesta si vreau sa spui apasat lucrurile acestea, spune Duhul adevarului, ca toti sa aiba nadejdie: Tit 3;3 Căci şi noi eram altădată fără minte, neascultători, rătăciţi, robiţi de tot felul de pofte şi de plăceri, trăind în răutate şi în pizmă, vrednici să fim urâţi şi urându-ne unii pe alţii.4 Dar, când s-a arătat bunătatea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, şi dragostea Lui de oameni,
5 El ne-a mântuit nu pentru faptele făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea naşterii din nou şi prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt,
6 pe care L-a vărsat din belşug peste noi prin Isus Hristos, Mântuitorul nostru;7 pentru ca, odată socotiţi neprihăniţi prin harul Lui, să ne facem în nădejde moştenitori ai vieţii veşnice.
8 Adevărat este cuvântul acesta, şi vreau să spui apăsat aceste lucruri, pentru ca cei ce au crezut în Dumnezeu să caute să fie cei dintâi în fapte bune. Iată ce este bine şi de folos pentru oameni!
Pacat insa ca sunt unii care nu cred aceste lucruri si invata inca ca oameni sunt inca sub blestem si asa mai departe , dupa cum citeaza „adevaratul crestin”, folosind Romani cap 2 in context daunator spre daramare si nu spre zidire si imbarbatare, declarand astfel pe cel socotit neprihanit de Dumnezeu, ca ar fi inca pacatos.
Se pare ca ei nu au nici o nadejdie in dragostea si bunatatea lui Dumnezeu pentru oameni si cu atat mai mult pentru cei ce s-au intors la Dumnezeu. Si ignora ca ceice s-au botezat in Hristos si-au rastignit firea pamantesca impreuna cu poftele ei. Asa ceva nu este credinta, ci si necredinciosie fata de Harul lui Dumnezeu dat oamenilor in Isus Hristos.
De ce ? Pentru ca nu au inteles minunea cu painile !