În timpul bisericii primare era o practică cruntă în care după ce se nășteau copii, dacă erau fete în unele cazuri, sau dacă erau băieți cu defecte, sau dizabilități, chiar aparente sau minore, copii aceia erau lăsați afară la ușa casei. Apoi veneau oameni și îi duceau în afara zidului cetății (un fel de gheenă evreiască), unde erau abandonați. Aici frigul, vântul sau animalele sălbatice îi omorau. Biserica primară își făcuse un obicei, în aceste cetăți păgâne, să meargă regulat pe la porțile caselor și să ia copii abandonați, să îi înfieze și să îi crească în familii ca pe fii și fiice. Această practică a mărit mult puterea de mărturie în biserica primară și vestirea evangheliei.
Astăzi am participat la o întâlnire a AROF (Alianța România Fără Orfani) în care se vorbea de această lucrare extraordinară pe care o fac mai muți creștini în România. În București sunt peste 3200 de orfani și în jur de 20.000 de creștini evanghelici. Dacă pastorii și bisericile au încuraja această practică în bisericile locale, acești orfani ar avea un alt viitor!
Un studiu făcut de Universitatea Harward în colaborarea cu alte universități relevă faptul că acești copii care sunt crescuți în centre de plasament, în case de copii, spre deosebire de cei crescuți în familie, naturali sau prin adopție, au o diferență interesantă în dezvoltarea creierului și a IQ-lui. Afectivitatea familială favorizează dezvoltarea acesteia, și lipsa acesteia nu poate fi înlocuită cu nimic. Acest deficit se remediază în cadrul de dragoste al familiei.
O familie la această întâlnire mărturisea ca au văzut un copil cu o privire tristă, fadă și matură, stătea nemișcat în pat. Copilul avea o stare de stres cronic, creierul era invadat de cortizol și era ca paralizat. Au acceptat să îl îngrijească așa, iar după două luni a avut primul zâmbet. Substanțele din creierul lui s-au schimbat datorită căldurii familiale și sentimentului de iubire. Acum dezvoltarea lui este normală și entuziastă.
Un lucru pe care eu l-am observat la persoanele care au adoptat acești copii este că i-a revitalizat pe plan spiritual pe ei și chiar bisericile lor. Actul adopției este un principiu profund spiritual, este inima Evangheliei. Toți cei mântuiți au fost adoptați în familia lui Dumnezeu. Actul acesta ne urcă până la inima lui Dumnezeu și de aceea practicarea acestui principiu atrage binecuvântarea lui Dumnezeu și însuflețește spiritual persoana implicată. Dumnezeu este Tatăl văduvelor și al orfanilor.
Psalmii 68:5 „El este Tatăl orfanilor, Apărătorul văduvelor, El, Dumnezeu, care locuieşte în locaşul Lui cel sfânt. „
sursă foto 1
romoflorin 