Atunci a venit Isus din Galilea la Iordan, la Ioan, ca să fie botezat de el. Dar Ioan căuta să-l oprească. „Eu”, zicea el, „am trebuinţă să fiu botezat de Tine, şi Tu vii la mine?” Drept răspuns, Isus i-a zis: „Lasă-Mă acum, căci aşa se cade să împlinim tot ce trebuie împlinit.” Atunci Ioan L-a lăsat. Matei 3,13-15

Isus a venit din Galilea aproximativ 96 de km pe jos pentru a împlini actul acesta al botezului, pe care Ioan a vrut să-L oprească. Noi ar trebui să vedem de aici cât de important este „să împlinim tot ce trebuie împlinit”.

Ioan botezătorul a vrut să-L oprească, el știa despre Isus oarecum. Ne uităm aici la cei mai mari oameni: Ioan – cel mai mare om născut din femeie; și Isus – Fiul Omului, Fiul lui Dumnezeu venit pe pământ. Ioan nu era vrednic să-i deslege încălțămintea Domnului Isus, așa cum spunea altă dată, totuși Isus a venit să fie botezat de Ioan și a fost botezat. Avem aici un exemplu de ascultare față de Tatăl, El trebuia să fie exemplu pentru noi și trebuia să fie botezat cu botezul judecății divine pentru păcatele noastre și învierea din morți reprezentată prin ieșirea din apă.  Continuă lectura „„… aşa se cade să împlinim tot ce trebuie împlinit” – Matei 3” →

Când Petru urma să fie pus la încercare de Satana, Domnul Iisus s-a rugat să nu i se piardă credința. Când vorbea de revenirea Lui, a pus o întrebare: „Oare va mai găsi Fiul Omului credință pe pământ?”

Se pare că credința adevărat este ceva foarte important atât pentru cel rău, cât și pentru Dumnezeu.

Unul din autorii care vorbesc bine despre acest subiect este Ulf Ekman, el spunea așa în cartea lui „Credința ce biruiește lumea”

Credința nu înseamnă a gândi pozitiv sau a încerca să te convingi pe tine însuți că lucrurile vor merge din ce în ce mai bine. Pentru a înțelege adevărata credință trebuiei să aflăm ce se află în centrul ei, anume Dumnezeu! Isus le zicea ucenicilor odata: „Aveți credință în Dumnezeu!” Mc. 11,22 Asta este ca și cum ai spune: „Aveți credința pe care o are Dumnezeu!”

Dumnezeu este în centrul credinței noastre și toată credința vine de la El. El însuși are credința, și această credință ne-o dă și nouă. Când această credință începe să lucreze în viețile noastre, produce rezultate supranaturale.

Evrei 11,1 spune: „Și credința este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredințare despre lucrurile care nu se văd.”

Credința nu este doar o simplă prezumție, de care nu suntem siguri. Credința este o convingere și o siguranță. Continuă lectura „Despre credință?” →

Astăzi am văzut o veste bună pe facebook, care poate fi o mare încurajare pentru mulți. Mulți ați auzit de Nick Vujicic, bărbatul fără mâini și fără picioare. El când era mic, datorită condiției fizice, și-a pierdut speranța și a vrut să se sinucidă… dar nu a putut. Atunci și-a făcut un plan pentru viața sa: să se folosească de trupul său ca să dea speranță altora. In clipul acesta el mărturisește asta.

Una din dorințele lui, extraordinare, având în vedere condiția lui fizică era să se căsătorească. Acum iată ce am găsit.

Cum face Dumnezeu fiecăruia după credința din inima lui.

 

Una din cele mai recomandate scrieri creștine este „Călătoria Creștinului” de John Bunyan. C.H. Spurgeon obișnuia să o citească odată pe an, cel putin, pentru evaluare personală.

Vă invit să vă luați un timp pentru evaluare!

Vizionare plăcută!

Călătoria creștinului

Este bine să te încrezi în Dumnezeu că El te va ajuta, dar este bine totodată să și primești ajutorul lui Dumnezseu când vine.

Se spune că un om credincios era într-un sat care tocmai era inundat de un râu care își ieșea din matcă. Omul acesta credincios își spunea: „Cu siguranță pe mine Dumnezeu mă va ajuta.”

Vecinii, tot satul, a început să se alarmeze, să își pună lucrurile cele mai importante în saci de plastic, să îi transporte in cel mai apropiat loc sigur. Oamenii au început să îl avertizeze: „Omule nu te pregătești să pleci, fă ceva, vin apele!” La care cel credincios le-a spus: „Pe mine Dumnezeu mă va ajuta!” Oamenii au plecat grăbiți care încotro.

Apele au început să vină, au ajuns la case și au început să crească. Iar au veni vecinii, cu barca de data aceasta: „Omule vin apele, hai cu noi în barcă!” „Pe mine Dumnezeu mă va ajuta!” Oamenii disperați au vâslit mai departe, au luat pe alții au plecat.

Apele creșteau, omul nostru s-a urcat pe mobilă, apoi pe casă. În timp ce era pe casă, se apropie un elicopter, coboară scara și îi strigă: ”Hai sus omule, urcă pe scară!” El a răspuns: ”Pe mine Dumnezeu mă va ajuta!” Elicopterul a mai dat de câteva ori roată, apoi s-a dus la alții și i-a ridicat.

În cele din urmă apele dărâmă casa, omul se înceacă și moare.

Când ajunge în fața lui Dumnezeu, omul nostru zice: ”Doamne, de ce m-ai lăsat să mor? Am crezut că mă vei scăpa, am crezut că vei face ceva să mă salvezi…” Dumnezeu îi răspunde: ”Te-am avertizat, am trimis cu barca la tine, am trimis un elicopter. Ce altceva aș mai fi putut să fac?”

Morala:

Să ne încredem în Dumnezeu, dar să fim gata să primim și ajutorul lui.

Se pare că există o tendință constantă pentru omul lui Dumnezeu de a se descuraja, din râvnă pentru Dumnezeu și pentru Numele său. Vedem asta de foarte timpuriu la Iosif, fiul lui Iacov. El credea că toți se vor bucura de visele lui și de mărirea planului lui Dumnezeu, dar frații lui l-au urât și chiar tatăl lui nu a înțeles descoperirea. Moise credea că poporul Israel va înțelege că Dumnezeu prin el avea să dea izbăvirea lui Israel Fapte 7,25. Ilie de asemenea a fost în depresie când a văzut că în ciuda biruinței spirituale în fața jertfelor, poporul a rămas tot departe de Domnul. Si în istorie sunt oameni care au fost descurajați că lucrarea nu a mers așa cum ar fi dorit ei.

Noi avem de învățat de la Domnul Isus și de la apostolul Pavel în privinta încrederii deșarte. Continuă lectura „Cum ne vindecăm de descurajare spirituală” →

*from Thiery O.

Şi tu, pruncule, vei fi chemat prooroc al Celui Prea Înalt. Căci vei merge înaintea Domnului, ca să pregăteşti căile Lui, şi să dai poporului Său cunoştinţa mîntuirii, care stă în iertarea păcatelor lui; – datorită marei îndurări a Dumnezeului nostru, în urma căreia ne-a cercetat Soarele care răsare din înălţime, ca să lumineze pe ceice zac în întunerecul şi în umbra morţii, şi să ne îndrepte picioarele pe calea păcii!“ Luca 1,76-79

Preotul Zaharia în Evanghelia după Luca ne prezintă lucrarea Fiului în felul următor:

„… şi să dai poporului Său cunoştinţa mîntuirii, care stă în iertarea păcatelor lui”

Cunoștința mântuirii constă în iertarea de păcate. Cele mai mari probleme ale omului sunt păcatele lui. Dar omul nu vrea să recunoască asta (pentru că este o problemă prea grea pentru el). El nu vrea și nu îi place să vorbească de subiectul acesta. Dar Fiul a venit să ne spună că ele ne sunt iertate. Însă omul parcă nu se poate bucura deplin de această veste, pentru că se teme că va face din nou acele lucruri, chiar dacăt tot trecutul său a fost șters cu buretele. Continuă lectura „Implicațiile iertării lui Hristos” →

…căci „cel neprihănit prin credinţă va trăi.“ (Galateni 3:11)

Stim că vom trăi prin credință, dar știm că credința vine în urma auzirii și auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos. Cu alte cuvinte cine trăiește prin credință, trăiește prin Cuvântul lui Hristos. Acesta este mijlocul prin care noi vom trăi în zilele din urmă. Prin Cuvânt. Iar când ne referim la credință, înseamnă că ne bazăm pe promisiunile Cuvântului lui Dumnezeu. Dumnezeu ne-a promis: iertarea, viața veșnică, darul Duhului Sfânt, nașterea din nou, o inimă nouă, s.a. Caută promisiunile lui Dumnezeu în Cuvânt și punele la inimă, crede în ele, Domnul ți le-a promis și ție. Așa trebuie trăită viața, prin credință personală în Cuvântul lui Dumnezeu, mai exact în promisiunile Cuvântului lui Dumnezeu. Și de aici venim la forma finală a primirii promisiunilor lui Dumnezeu: prin rugăciune. Tot ce veţi cere cu credinţă, prin rugăciune, veţi primi. (Matei 21:22) Ca o promisiune să vină în viața ta, trebuie să te rogi, să o ceri cu credință. La acestea se referă, că Domnul ți le va da cu sigurantă.

Caută promisiunile lui Dumnezeu în Cuvânt, prin Hristos, toate sunt și pentru tine. Domnul să îți dea credință și bucurie ca să le poți avea. Acesta cred că este felul în care trebuie să ne trăim viața fiecare dintre noi.

ŞOCANT! Creştini africani arşi de vii pentru credinţa lor în Isus Hristos?

Un prieten a venit la Socrate ca să vorbească despre un alt prieten al lui Socrate. Simțind ce urmează, Socrate i-a spus: Te supun la un test, dacă treci de el, poti să îmi spui în continuare ce ai de spus.

1. Ești sigur că este adevărat ce vrei să îmi spui depre despre prietenul meu? 

Nu sunt sigur.

2. Este de bine, sau de rău despre prietenul meu?

Nu este de bine.

3. Este util, este necesar să imi spui lucrul acesta, folosește la ceva?

Nu știu dacă este util în cele din urmă.

Dacă vrei să îmi spui un lucru: de care nu ești sigur, este de rău și nu folosește, pentru ce să discutăm?

 

1. Suntem liberi sa ne alegem atitudinea fata de tot ceea ce ni se intampla.

2. Putem sa ne implinim vointa de sens angajandu-ne in mod constient in slujba valorilor si scopurilor semnificative.

3. Putem gasi sens in toate momentele vietii.

4. Putem invata sa ne dam seama atunci cand muncim impotriva noastra.

5. Putem sa ne privim pe noi insine de la distanta si sa castigam profunzime si perspectiva, putem si sa radem de noi insine.

6. Putem sa ne schimbam focalizarea atentiei atunci cand ne confruntam cu situatii dificile.

7. Putem sa tindem dincolo de noi insine si sa schimbam lumea.

În biserică și-n școală

Când te-am cunoscut de mic

Ah, mi-am zis trufaș Isuse,

„Eu sunt tot, iar Tu nimic”.

 

Când iubirea Ta îmi spuse:

Uită-te la crucea Mea

M-am uitat și-am zis în șoaptă:

Totuși și eu sunt ceva

 

Când din nou mi-a zis iubirea-ți

Vezi mai bine chipul meu

Am văzut atunci Isuse

Ce ești Tu și ce sunt eu

 

Să-ngenunchez mi-ai zis, sub cruce

Și-n sus ochii să-mi ridic

Ah, de-atunci tot plâng, Isuse…

Tu ești totul! Eu nimic. 

 

William Carey, părintele misiunii moderne, care a părăsit Anglia în 1793 și a navigat spre India, s-a exprimat astfel:

Când am plecat din Anglia, speranța mea în convertirea Indiei era foarte puternică, dar, în fața atâtor obstacole, speranța aceasta ar fi murit dacă n-ar fi fost susținută de Dumnezeu. Ei bine, Îl am pe Dumnezeu și Cuvântul Lui este adevărat. Deși superstițiile păgâne erau de o mie de ori mai puternice decât sunt acum și exemplul europenilor de o mie de ori mai rău, deși am fost părăsit de toți și persecutat de toți, totuși credința mea înrădăcinată în Cuvântul ferm s-a ridicat deasupra tuturor piedicilor și a biruit orice încercare. Cauza lui Dumnezeu va triumfa!

Ci cercetaţi toate lucrurile, şi păstraţi ce este bun. (1 Tesaloniceni 5:21)

Toate lucrurile îmi sînt îngăduite, dar nu toate sînt de folos; toate lucrurile îmi sînt îngăduite, dar nimic nu trebuie să pună stăpînire pe mine. (1 Corinteni 6:12)

În ultimile decenii tehnologia a avansat foarte mult și mijloacele de comunicare în masă și la distanță. Această evoluția schimbat mult modul de viață în ultimul timp. Cercetătorii au încercat să analizeze efectele secundare și pozitive și au ajuns la anumite concluzii. Noi le vom analiza în special pe cele ale cercetărorilor creștini.

Dumnezeu la început a oprit intenția oamenilor de a zidi un turn (turnul Babel ) împărțindu-le limbile. De atunci oamenii s-au împrăștiat pe toată fața pământului și s-au format popoarele și culturile.

Cercetătorii bibliei au concluzionat că Dumnezeu a hotărât așa pentru că pornirile oamenilor erau rele, și pentru ai împiedica să se unească să facă răul cu putere, le-a împărțit limbile.

Apoi Dumnezeu a mai făcut un lucru. Continuă lectura „Cum ne afectează lumea virtuală și ce ar trebui făcut?” →

În pilda semănătorului avem patru tipuri de soluri:

1.     Sămânța căzută lângă drum.

În acest caz Satana se grăbește să ia sămânța căzută lângă drum, ca omul să nu creadă și să fie mântuit. Satana știe că dacă va fi semănat Cuvântul va produce credință. Cuvântul lui Dumnezeu are în sine capacitatea de a da naștere la credință în inimile oamenilor. Credința din inimă vine prin cuvânt. La multe din adunările noastre vin sceptici și observatori. Ei nu vin ca să fie binecuvântați și edificați sau să caute chipul lui Dumnezeu. Ei vin să critice, să controleze și să raporteze. Aceștia sunt oameni cu o soartă tristă. Păsările vin imediat și fură cuvântul. De ce? Pentru că pământul, adică inima este împietrită și permite acest lucru. Nu pentru că Dumnezeu dorește asta, ci din cauza mândriei omului.

2.     Sămânța căzut în loc stâncos.

Pământul stâncos reprezintă oameni cărora le place învățătura și predica și cel mai mult părtășia. Ei primesc Cuvântul cu bucurie, dar din cauza stâncilor și a lipsei de pământ el nu poate prinde rădăcini în ei. Continuă lectura „„Cuvântul este o sămânță care va da roade supranaturale”” →

Termeni: (Ruah (ebr.) = suflare, vânt / Pneuma (gr.) = vânt, suflare.)

Cine este Duhul Sfânt?

–          El este Dumnezeu

–          El este a treia persoană din trinitate, egal cu Dumnezeu Tatăl și cu Dumnezeu Fiul

Rolurile esențiale ale Duhului Sfânt:

–          În sfințenie (Ioan 16,8 / 1Pet. 1,2)

–          În trăirea unei vieți depline, din belșug (Ioan 7,28-39)

–          În conducerea altora la Hristos (Fapte 1,8)

De ce a venit Duhul Sfant?

–          El a venit ca să-l proslăvească pe Fiul și să ne călăuzească în tot Adevărul, Cuvant. Ioan 16,13

–          El ne conduce în viața noastră de rugăciune – Rom. 8,26

–          El ne dă putere să îl mărturisim pe Hristos Fapte 1,8

–          El ne face posibilă cunoașterea lui Hristos Ioan 3,3;5 Continuă lectura „Cum lucrează Duhul Sfânt, și cum putem fi plini de Duhul Sfânt? Efeseni 5,18” →