Stii ce reprezinta? Cum il comentezi?
Stalpul este in parcul de copii din parcul Cismigiu 😦
Ce iti inspira stalpul acesta?
(Apoc 3:10) Fiindcă ai păzit cuvântul răbdării Mele, te voi păzi şi Eu de ceasul încercării care are să vină peste lumea întreagă, ca să încerce pe locuitorii pământului.
romoflorin 
O mare pierdere de bani… n-au ce face cu banii… românilor…
stalpul acela de sacrificiu al pieilor rosii?
Asa este Dacy, este o investitie care nu prea se justifica, si daca este vorba sa faci un decor vorba Violetei, nu trebuie sa pui in decor stalpi de sacrificiu al pieilor rosii, sau stalpi idolesti din vechime..
Dumnezeu in Biblie ne interzice sub toate formele idolii. Eu am studiat odata despre aceste chipuri idolesti si acum ma intreb oare daca expunem astfel de obiecte in fata copiilor si a oamenilor, ele afecteaza cu ceva, sau sunt doar niste chipuri in decor?
După părerea ta, icoanele, ortodoxe sau catolice sunt idoli?
Preotii spun ca icoanele sunt doar reprezentari si se inchina lui Dumnezeu. Dar sunt unii oameni simpli care se inchina icoanelor precum se inchinau in vechime oamenii iolilor.
Acum iti spun ca eu am prieteni preoti ortodoxsi si cred ca unii sunt cu adevarat oameni ai lui Dumnezeu. Insa cred ca icoanele sunt o ispita de idolatrie pt oameni. Ei le iau prin masini cu ei.. Altii nu au libertatea interioara sa sarute icoana, tot din acest motiv.
Personal cred ca a trecut vremea icoanelor, cand oamenii erau analfabeti, si li se vestea Evanghelia prin imagini. Astazi e doar traditie. Oamenii stiu sa citeasca.
Nu stiu daca isi gaseste rostul acea statuie in parc.Cel mai bine ar fi sa intrebam pe cel care a facut-o…
🙂 da buna ideie!
Unde ar trebui intrebat? Primarie. Mai stíi? Era o moda cu vacile odata.
Dacy,
pentru tine, ce rol joaca icoanelet in paralel cu preotii?
Păi preotul este un fel de îndrumător, cel care îi ajută pe oameni să se roage la Dumnezeu cum trebuie, sau să nu facă ceva greşeli, îi învaţă despre diferite păcate, pentru a se ferii de ele sau ceva de genul, părerea mea proprie şi personală… asta cred eu…
Iar icoanele sunt o imagine a lui Dumnezeu… sigur, eu mă rog la icoane… a nu se înţelege greşit, nu mă rog la icoana, ca icoană, ca bucată de lemn sau ceva material pământesc, mă rog la ceea ce reprezintă ea, pe Dumnezeu, pe Maica Sfântă sau la vreun sfânt… asta cred şi nu cred că mă voi dezvăţa, cu asta am crescut şi asta voi face toată viaţa, orice ar zice unii…
Multumim Dacy de raspuns.
Ai spus ca nu te vei dezvata.. orice ar zice unii.
Dar daca ai putea afla ce zice Dumnezeu, ai face tot ce iti spune El? 🙂
Apreciez sinceritatea.
Altcineva mai crede altfel desre preoti si icoane?
E adevarat ca icoanele sunt reprezentari, unele chiar foarte reusite, in sensul ca au forta de expresie. Insa doar atat. Ele sunt bune si in ziua de atazi, chiar daca majoritatea stim sa citim, uneori chiar si printre randuri. De ce? Simplu, pentru ca ia uitati cu ce se umple spatiul nostru vital, habitatul, in lipsa lor, decat cu alt gen de icoane. Sunt sigur ca cel care a comis-o nu avea habar nu numai de ortodoxie. Sau cum ar spune o babuta: „nu are pic de nimic, maica”.
E in firea oamenilor sa-si umple spatiul cu ceva. Personal prefer sa vad o icoana decat stalpul acela. Nici nu intreseaza ce reprezinta. Punct! Nu trebuie sa le dam atentie.
Referitor la faptul daca asemenea aberatii ne pot influenta copiii. Ei bine, da desigur. Asta s-a si vrut.
Nu cred ca este cineva interesat de ce reprezinta stalpul din parc, cu atat mai putin bonele si bunicutele care suprevegheaza copiii. Este o exagerare sa vezi in orice desen sau reprezentare grafica sau sculptata (monstri, balauri sau demoni) ca avand influente malefice. Chiar „clarvazatorii” de azi spun ca se implineste numai ceea ce crezi.
Eu ma duc cu gandul la o categorie oropsita de profesionisti talentati pictori sau sculptori care nu-si pot castiga traiul cinstit din rodul muncii lor. Arta nu se mai vinde. Asa ca inventeaza modalitati de a impresiona (in principal pe reprezentantii primariilor pentru ca de ei depinde achizitionarea obiectelor de arta).
In legatura cu icoanele ma duce gandul al Dimitrie argintarul din Faptele Apostolilor care vindea reprezentarea zeitei Diana. Crestinarea grecilor i-a scazut afacerea.
Sunt persoane care fac colectii de icoane fara sa se inchine la ele. Iar icoanele din scoli sunt emblema apartenentei la crestinism in general n-are legatura nici cu morala nici cu credinta. Tinerii in general nu mai cred nici in ce reprezinta icoanele nici in puterea lor.
Exact ceea ce spune Domnul…
Şi să şti că nu am spus-o cu răutate, absolut deloc ci doar am spus ceea ce cred… pentru că parcă te-ai simţit ofensat, am observat asta şi la alte persoane când le-am spus părerea mea şi am spus-o exact ca în comentariu… deci te rog să nu o iei ca pe o jicnire, pentru că cred că eşti destul de deschis la minte să înţelegi că fiecare crede în absolut ceea ce doreşte şi îşi manifestă credinţă absolut cum vrea, nu?
Legat de chipurile acesta, eu sunt deacord sa nu le dam atentie, insa nu sunt de acord sa le toleram ca pe simple obiecte intre noi. Eu stiu cazuri cand cineva colectiona astfel de „suveniruri”, le poti gasi si in forma de bibelou, sau suvenir, si la un moment dat baiatul in camera caruia era asa ceva, avea cosmaruri, cand a venit pastorul pentru rugaciune si sfatuire, au convenit sa scoata obiectul din camera, si situatia a fost rezolvata.
Dacy,
totdeauna cand iti exprimi ceea ce crezi, asta va crea o reactie. Insa reactia ar putea fi justificata si din felul cum pui problema, ai spus ca asa crezi si nu te vei dezvata.. 🙂 este ca si cum te’ai ruga: „Doamne vreau sa ma insor cu fata pe care tu ai pregatit’o pentru mine, dar Maria sa fie!”
Ceea ce crezi, este ok, ficare este liber sa creada ce vrea si nu trebuie sa ne rusinam cu credinta noastra oricum ar fi ea, nici nu suntem obligati sa credem altceva, doar ca ar trebui sa fim cinstiti in sustinerea credintei si rationali, altfel alti cum ar putea fi convinsi?
Domnul e cel care schimba inimile, care face convertiri. Omul nu poate decat sa incerce sa-l prezinte de Dumnezeu, in toata Dragostea Lui celorlalti oameni. In rest, mai departe nu tine de mine ca „prezentator” ci de cel care asculta si de lucrarea lui Dumnezeu
Tot ce tine de firea si inima omului adica ce se poate ascunde de ceilalti, poate fi modelat de Dumnezeu dar numai cu acordul tau. Daca tu zici numai ca vrei dar de fapt astepti miracole fara ca vointa ta sa participe la schimbare nu ti se vor fi implinite asteptarile.
Iar obiectele din jurul nostru indiferent ce reprezinta sau ni se pare ca simbolizeaza au putere cata credinta avem noi in ele. Ridicol sa avem credinta ca obiectele de orice fel ar fi ele (vezi pietre, metale si alte cristale) au puteri tamaduitoare desi persoanele care cred asaceva experimenteaza efectul placebo, si se simt mai bine.
Aici unde exista granita dintre fictiune (imaginatie) si autosugestie (deci ceva in afara sferei lui Dumnezeu) si puterea Duhul Sfant care nu se pipaie dar caruia ii vedem efectul actiunilor sale este o zona in care nu-mi place sa ma amestec. Cosmarurile copiilor sunt sugerate de fiinte vii nu de obiecte malefice pentru ca atunci intram in domeniul de lucru al Mamei Omida si discipolele sale. Este usor sa simplificam gasirea unor cauze dand vina pe cel Rau, mai ales ca s-a dovedit de cele mai multe ori ca noi suferim de pe urma greselilor si pacatelor noastre. Si aici nu se includ catastrofele naturale, apropo de cutremurul din China si tzunami din Malaezia. Dar asta este alt subiect.
Multumesc pentru raspuns si-l asteptam cu interes.
Probabil ca nu am specificat (destul) ca sunt constienta de slabiciunea credintei mele pentru ca a fost o alegere si nu o chemare. Sau asa inteleg eu convertirea mea, am ales sa cred in mantuirea prin Isus Hristos, intr-un moment echilibrat al vietii mele, ca o abdicare de la a-mi conduce singura viata, o alegere ca El sa fie Domunul si Dumnezeul meu.
Stiu ca mintea mea are un exercitiu lung de „cauta si vei gasi” si ma bazez mai putin pe emotii si simtiri. Ma incurajaza faptul ca Dumnezeu mi-a promis ca va desavarsi ce a inceput in inima si mintea mea. Stiu ca oricate descoperiri ar face omul sunt nimicuri in fata Creatorului dar eu sunt fascinata de „descoperirile” astea fie ca este vorba de cum functioneaza fiintele sau lucrurile, fie de fenomenele care guverneaza universul nostru fizic si cel mai mult de comportamentul uman, universul psihologic.
Am evoluat de la ideia ca pamantul este centrul universului la heliocentrism si sunt sigura ca se va inlocui omul din centrul lumii cu Dumnezeul -Creator.
Cat despre Apocalipsa, cred ca m-am exprimat deja, pot studia Scriptura fara sa ma axez pe aceasta carte care prezinta un viitor sumbru (de necontestat daca se afla in Biblie) dar pentru mine exprimat figurativ, in simboluri pe care unii (bine intentionati sau nu) se straduiesc de sute de ani sa le explice in fel si chip conducand la extremisme si deviatii (pornind de la ideia ca omul numai de frica vine la Dumnezeu). Ce nu inteleg inseamna ca este ascuns, ca multe alte lucruri din Biblie.
Ca sa fiu mai exacta nu am avut si nici nu cred ca o sa am „inclinatii mistice” adica sa-l vad pe satana in cancer, accidente de masina, pierderea portofelului cu bani sau alte intamplari nefaste. Pentru mine influenta raului se manifesta in actiunile omului de lacomie, mandrie, desconsiderarea celorlalti. Apropo nu-i desconsider pe cei mai putin instruiti decat mine, (daca am inteles bine aluzia) altfel nu as mai avea contact cu aproape nimeni, dar in afara de studiu biblic care este singurul punct care ne uneste, restul preocuparilor sunt foarte „nebiblice”. Cred ca sunt ramasa undeva in alta lume, unde preocuparile credinciosilor erau mai aproape de ale mele, nu neaparat ca aveau mai multa carte, ci ca erau mai informati si interesati de lucrurile din jurul lor.
Idolii sunt facuti de oameni nu exista in afara lor, altfel vorbim de mai multi dumnezei si noi credem in Unul si Singurul Dumnezeu. Idoli din lemn, argint sau aur sau idoli ca preocupari carora le inchinam viata si existenta noastra: banii sau averea, copiii sau slujba, ca sa nu mai vorbim de dependente: alcool, droguri, obsesii. N-am nicio legatura nici cu New Age nici cu Yoga (nu m-au atras credintele asiatice pentru ca se adresau subconstientului iar eu voiam sa inteleg spiritualitatea constienta, nu in transa), nu am studiat despre ele si nu m-au interesat.
Stefan este un copil foarte sensibil si am mai spus Cristinei ca trebuie sa nu fie ferit de reprezentarile „urate” ale desenelor grafice sau animate. Intrebati orice psiholog pentru copii ca imagistuica copiilor nu poate fi protejata de ceea ce-i impresioneaza negativ. Cu cat va fi mai protejat cu atat maturizarea lui emotionala se va face mai greu si mai tarziu cand va fi vulnerabil in fata copiilor de varsta lui (cel putin aici in Romania; sa speram ca in timp vor apare si aici scoli crestine adevarate unde copiii credinciosilor sa fie mai protejati, nu complect). Asocierea dintre urat, grotesc, inestetic si demoni, fortele raului si altele imprima o anxietate mai ales la copii, care la adulti se va corecta foarte greu sau deloc. Frica, in toate formele ei este mai pregnanta la copiii cu inclinatii artistice (stiu de la mama mea care a fost pictorita, foarte credincioasa si foarte inspaimantata de „duhuri rele”).
Iarta-ma dar nu pot sa cred in ele poate pentru ca refuz cu toata fiinta tot ce tine de spiritism si magie (la un pas de superstitie).
Cred ca am spus destul si inca odata multumesc ca-mi raspunzi.
Victoria,
ma bucur ca ai apucat sa citesti comentariul, nu stiu cum am reusit sa ma uit prin el si l-am sters fara sa vreau. Daca l-ai salvat cumva, as fi recunoscator daca l-as putea recupera ca sa aibe coerenta discutia. 😦
Partea cu psihologia copilului sunt de aceeasi parere, doar ca vizionarea acelor imagini in perspectiva mea, trebuie sa fie alaturi de mine pentru a-l ajuta sa depaseasca mai usor sensibilitatile lor. Oricum la un moment dat le va depasi, dar este bine sa o faca intr’un mediu cat mai sigur, stabil.
Partea cu spiritele rele, am observat ca este o lupta la nevel intelectual, asa sunt multi oameni astazi, eu cred ca asta este unsa din cele mai puternice tactici ale acestor duhuri: „sa nu crezi ca exista” ca ele sa poata lucra in libertate in inimile oamenilor: mandrie, egoism, neprihanire proprie, standard conform vederilor personale, etc. Cand nu crezi in lumea duhurilor rele, automat nu crezi intr’o parte a invataturilor lui Hristos, pentru ca El a vorbit cel mai mult de ele. In fine scopul este ca omul sa traiasca in mod separat de ce spune Dumnezeu bazandu-se pe ratiunile proprii, iar aceste rationi fiind slabe in comparatie cu „intelectul duhurilor” daca as putea spune, este o bucurie pentru satana sa accepti lupta cu el la nivel intelectual, chiar inconstient. Victoria lui e sigura.
Iisus in ispitirea din pustie a folosit doar Scriptura, desi poate ca El ar fi putut argumenta si altfel, dar vedem ca el nu merge pe ratiuni mentale, ci mai degraba pe cele scripturale. Taria nostra tine de cat de mult stam sub autoritatea lui Dumnezeu, sunt domenii unde suntem net inferiori Satanei. De aceea trebuie sa punem smerenia ca si garda intelectului nostru.
Imi pare rau ca nu sunt prea indemanatica cu ale calculatorului si nu am salvat comentariul tau dintre cele doua interventii ale mele.
Nici unde nu afirm ca nu cred in duhuri rele ci ca nu mai pot atribui unor fenomene deja decodificate ca fiind actiunea duhurilor rele. Exemplu: in evul mediu femeile erau anatemizate pentru ca barbatii nu-si puteau controla instinctele (cum fac astazi mahomedanii cu femeile lor, le acopera pentru ca sa nu fie cumva ei ispititi). Mai mult inca daca o femeie lesina sau avea comportamente nefiresti (deobicei la menopauza) era considerata posedata de diavol si se ajungea pana aacolo ca era arsa pe rug. Sau daca cineva astazi aude voci nu merge la preot ci la medic. Nu contrazic trairea personala, atunci cand cineva experimenteaza ceva iesit din comun ca sa nu apeleze mai intai la rugaciune si sa nu ceara ajutorul fratilor in rugaciune, ci vorbesc de ce trebuie facut practic impreuna cu rugaciunea. A incuraja sau chiar pune pe seama lui Dumnezeu astfel de manifestari mie mi se pare un fals sau chiar o excrocherie (s-a vazut in istoria recenta a unor comunitati crestine, nu dau nume sa nu jignesc pe nimeni). Ca sa „cercetezi duhurile” trebuie sa ai competenta si instruire, nu vorbesc de „duh de cearta” sau „duh de barfa” ci de sanatatea mintala care are in cazuistica neuropsihiatrica „transa religioasa” ca stare de sanatate deviata.
Iar intorcandu-ma la cultura si civilizatia omenirii, duhurile rele erau ai vulcanilor, ai razboiului, secetei si tot ce tinea de supraviatuirea omului, ori dupa crestinism domeniul predilect al duhurilor rele sunt locul unde iau naste sentimentele impropriu zis inima, ci o zona din scoarta cerebrala responsabila cu emotiile noastre.
Unele desene animate (recunosc nu toate) ca si magia lui Harry Potter sunt basmele atat de minunate al copilariei si de asta a avut atata succes in care si adultii l-au apreciat pentru ca in lumea basmului binele invinge totdeauna prin mijloace miraculoase si fantastice. Este unicul mod in care imaginatia copilului se poate dezvolta creind personaje cu puteri supranarurale cu care se identifica si prin care devine erou. Este adevarat ca tot ce tine de universul copilului este o fascinatie continua si sunt de acord ca nu trebuie lasat singr sa consume ce vrea el din desenele animate.
as adauga aici un lucru. Stiu ca sunt probleme fiziologice, o lipsa a unei substante in creier, si sunt probleme spirituale. Acum ce am ajuns sa cred eu este ca duhurile rele profita de cei cu slabiciuni fiziologice si ii napadesc cu ganduri negre si alambicari teologice, ca ei nu mai pot fi iertati, ca au hulit, etc.
Am stat de vorba cu mai multe persoane care imi spuneau ca se simteau atacate de duhuri. S-a dovedit ulterior ca ele aveau nevoie si de un tratament medicamentos (unele persoane), dar s-a dovedit foarte clar (vorbesc din proprie experienta) ca erau manate de niste duhuri rele, pentru ca puneau intrebari din biblie si ridicau anumite probleme in care il invinuia cumva pe Dumnezeu, alte ori slujitorii Lui, puteau sa ma iscodeasca asa de tare, sa ma intrige, sa ma rasuceasca incat sa puna vina pe mine apoi, etc. Acesta sunt dovezi ale unui spirit strain, rau. Dupa aceea unele persoane isi cereau iertare, sau scuze pentru ce mi’au facut, sau ma evitau o vreme. 🙂 (lucrurile astea sunt serioase, nu le tratez cu usuratate)
Acum eu cred ca in cazurile acestea trebuie sa pastram modestia, pentru ca dupa cum este o aroganta sa spui: „Acesta are probleme cu duhurile rele!” , la fel este o aroganta sa spui „Acesta are doar o problema fiziologica!” Pentru ca de unde esti tu sigur?.
Eu cred ca adesea sunt imbinate.
Problemele fiziologice reies din analize (insa acestea sunt asa de vagi uneori, incerte)
Duhurile le cunosti dupa criteriile scripturii: mesajul transmis de acea persoana, comportamentul persoanei, si relatia cu Hristos. Biblia ne spune ca dupa asta putem deosebi duhurile.
Insa pentru unii duhrile se manifesta doar ca in Gadara, este fals. Ele ne ispitesc pe toti dintre noi, si fiecare avem duhurile in fata carora cedam teren, si in consecinta ne domina. Doar predarea deplina si neconditionata fata de persoana lui Hristos ne poate elibera pe deplin de aceste influente.
Pe masura ce vei inainta in varsta si vei vedea, intalni sau auzi mai multe despre persoanele cu tulburari psihice (medicale sau psihologice) iti vei completa tabloul suferintei acesteia foarte grave. Nu pot sa-ti prezint cazuri dintre crestini sau necrestini pe care le-am intalnit in timpul vietii mele si care brusc au fost diagnosticate cu schizofrenie, sau psihoze de alte feluri. Am fost voluntara la o fundatie care avea grija de persoane cu handicap psihic moderat si sunt putin informata in domeniu. Nu este o chestiune de mandrie sa pui un diagnostic ci o simpla problema profesionala. Nu sunt psihiatru dar ma intereseaza comportamentul uman in toate formele lui mai ales cele deviate, si ma informez, citesc si observ cum si de ce fac oamenii lucrurile obisnuite, iar uneori cer si avizul profesionistilor asupra observatiilor mele.
Asa ca te rog sa intelegi ca operez in domeniul comportamentului uman cu ce imi pune la indemana medicina si psihologia si pe deasupra cu acceptarea ca Dumnezeu ingaduie toate lucrurile dupa un plan stiut numai de El si ma rog sa aibe mila de aceste persoane, fara sa dispretuiesc duhurile, dar aruncandu-le in seama Lui, nu este treaba mea. Insasi verbalizarea unor concepte rele au influenta negativa asupra creierului. si invers, vezi referirea directa si literala la Cuvantul/Scriptura care Lucreaza, Schimba, Elibereaza.
Sper sa te mai uiti si pe acest raspunsul/comentariu.
Ok, Victoria.
Trebuie sa iti spun ca eu am convingerea ca psihologia de astazi ridica nasul cam sus. Si eu am facut o mica specializare in domeniu, si am vazut cat de mult se bat cap in cap mari psihologi intre ei. Unul spune o chestie, altul spune exact pe dos. Eu am mai mult incredere in Dumnezeu decat in psihologia asta dusa la extrem, atotstiutoare.
Consider psiholog bun (cum a fost profesorul meu 🙂 , glumesc putin) pe acela care recunoaste cat de putin stie.
Cred ca incercand sa explici totul medical si psihologic, nu faci decat sa maresti durerea mintii unuia care se lupta cu asta. Pe de alta parte credinta in Dumnezeu devine vitala la un moment dat in ajutarea celui in cauza, pentru ca el are nevoie de o forta supranaturala, de un sprijin extern. Si acum fii atenta, daca il incluzi pe Dumnezeu , nu il poti exclude pe satana. Acum tu nu il excluzi pe acesta din urma, dar incerci sa ii diminuezi total actiunile. Si il lasi in seama lui Dumnezeu. Nu judec, incerc sa inteleg. Eu cred ca tu mostenesti cumva ce era la mama ta. Ea se temea de duhuri, si nu stiu cum se manifesta, dar tu simt ca le diminuezi cat poti tu actiunile, si refuzi sa te gandesti, sau sa privesti la ele. Ceva nu e in regula aici..
Nici eu nu cred ca noi trebuie sa le dam prea multa atentie (deja cred ca vorbim mult de subiectul asta, il voi incheia curand), insa Iisus spune ca a venit sa strice lucrarea satanei, ori tu negand actiunile celui rau, tu contrazici pe undeva mesajul lui Hristos, care spune in mod esential, ca El a venit sa strice lucrarile satanei, si nu ale firii pamantesti, sau a rautatii omului. Pavel spune ca noi nu avem de luptat impotriva carnii si sangelui, ci impotriva duhurilor. Cred ca nu trebuie schimbat sensul scripturii, ci mai bine sa ne oprim acolo unde nu vrem, sau nu putem sa patrundem si sa luam prin credinta.
Sunt probleme psihice, este adevarat, din ce in ce mai dese si mai generalizate. Eu cred ca noi in general suntem cam ciudati, si ridicoli, atunci cand mandria depaseste o limita, numai cei ce se pocaiesc devin mai in firea lor, altfel tare ciudati mai suntem.
Cineva spunea:”democratia fara Dumnezeu este demonocratie.” Sper ca nu te surprind daca iti spun ca asta este si parerea mea. Cum pot eu sa fiu plin de Duhul Sfant, si sa urmaresc calauzirea Lui (idealul crestin), daca eu nu realizez tabara adeversa?! (oare inchizand ochii obtinem noi biruinta?)
Mediul stiintific traia intr’o pace ireala, in care stiinta si materia este totul. Cand vor muri, ce surprinsi vor fi. Biblia spune ca lumea zace in cel rau. Cred ca daca am vedea cu ochii lui Dumnezeu ce circula printre noi, si conduce lumea asta, am inebuni. Eu il cred pe Dumnezeu si il urmez pe El. Cat despre oameni, sunt descurajat, ii socotesc nespus de inselatori si desnadajduit de rai. Spun asta cu tot respectul si dragostea pentru oameni. Daca Dumnezeu nu intervine in inima unui om, este fara speranta. De aceea strigatul de pocainta este asa de bun pentru om.
Nu contrazic nimic din ce ai spus pana aici, numai ca eu spre deosebire de alte persoane sunt mai putin inclinata sa vad in relele din jurul meu actiunea duhurilor rele (chiar daca incontestabil asa este, tocmai pentru ca scrie in Cuvant despre asta).
Ce vreau sa spun este ca de exemplu Dana G. care este diagnostuicata cu schizofrenie (tradus liber percepe realitatea inconjuratoare diferit de ceilalti oameni) care isi da seama de starea ei in perioadele de asa zisa depresie, cand realizeaza ca nu exista tratament pentru boala ei si (ca si depresivii) are ganduri de sinucidere, este o persoana coerenta cu logica si capacitate de abstractrizare dar fie aude voci fie vede lucruri imaginare si este tulburata si incapabila de a controla si a-si administra fiinta. Sunt convinsa ca Dumnezeu are putere in cer si pe pamant sa faca minuni dar sunt si mai convinsa ca n-o sa mi le demonstreze mie (si cred ca asa este bine pentru mine ca sa ma intaresc in credinta) dar nu ma impiedica nimic sa ma rog pentru ea ca Dumnezeu sa faca ceeace vrea El cu viata ei.
Ca sa termin cu duhurile eu cred mai mult in duh de cearta, duh de invidie, duh de razbunare si orice dependenta sau ideie obsesiva care ne acapareaza mintea (in care ar trebui sa existe numai preocupari pentru sfintenie si implinirea preceptelor biblice). Eu am invatat sa ma smeresc inaintea lui Dumnezeu si nu pun mintea si cunostintele mele mai presus de El dar ca orice profesionist inca functional (adica la servici printre oameni) folosesc concepte si un limbaj comun lor. Adica asa cum si Apostolul Pavel spunea cu grecul s-a purtat dupa obiceiurile si limba lui, dupa fiecare s-a purtat conform cu limba si obiceiurile lor ca sa-l poata marturisi pe Hristos, si eu incerc sa vorbes dupa limbajul mediului in care ma aflu.
Si la urma, nu diminuez actiunile satanei dar ma cred protejata de Dumnezeu inca mai dinainte de a ma pocai, pentru ca relele din viata mea nu au fost urmare a unei interventii malefice neexplicabile ci consecinta neascultarii mele de Dumnezeu. Poate de asta neavand o experienta personala dureroasa cum ar fi sa-mi moara copilul de cativa ani in accident de masina sau alte nenorociri greu de acceptat si de explicat sunt mai putin inclinata sa-i simt prezenta si ma bucur si-i dau slava lui Dumnezeu pentru asta.
Voi dori sa ne limitam la aceste comentarii si sa initiem discutii pe alte subiecte.
Agreez cu tine in privinta duhurilor de ceargta, invidie, razbunare, dependenta, obsesie, etc. Cred ca sunte cele mai raspandite si mai grave. De aici pleaca foarte multe.
Increderea in protectia lui Dumnezeu este forma finala in care trebuie sa ajunga orice credncios. Este mai bine asa decat sa ne incredem in noi insine, cunostintele noastre in domeniu, increderea in taria si ferimitatea noastra.