In ultima perioada Radio Micul Samaritean se confrunta cu probleme financiare. Din luna decembrie 2007, Florin Pindic Blaj, directorul postului a facut demersuri in a cauta o solutie pentru rezolvarea problemelor. In acest scop au fost facute apeluri catre ascultatori pentru stragere de fonduri.

In cele din urma a ajuns la concluzia ca Radio Vocea Sperantei este singura varianta. Radio Micul Samaritean va fi vandut postului de Radio Vocea Sperantei, patronat de Cultul Adventist. Deci din luna Iunie Radio Micul Samaritean nu va mai exista. Bugetul lunar necerar difuzarii programelor Micului Samaritean este de peste 30.000 euro.

Astazi “programele radio ajung la casele si inimile sutelor de mii de ascultatori aducand mangaiere, incurajare si bucurie”. Micul Samaritean emite in Romania prin 26 statii si poate fi ascultat de 10 milioane de romani.
Micul Samaritean a obtinut mai multe licente pentru a initia un post de radio crestin care sa emita in Romania.

Statii RMS: Abrud, Aiud, Alba Iulia, Bacau, Bistrita, Bocsa, BUCURESTI, Campulung Moldovenesc, Cobadin, Craiova, Dej, Deva, Dragasani, Hateg, Hunedoara, Ineu, Medias, Nasaud, Negresti-Oas, Oradea, Piatra Neamt, Radauti, Sighetu Marmatiei, Suceava, Tulcea, Zimnicea.

Cred ca ar fi bine ca toti aceia care au sponsorizat cu bani grei, fara sa o stie, prin Micul Samaritean misiunea adventista din Romania sa aibe un cuvint de spus in aceasta problema. Poate ca n-ar fi rau sa-si puna intrebarea cine este “proprietarul” acestei “societati comerciale”. Mai este de raspuns la intrebarea: in fata cui raspunde (daca a raspuns vreodata) “Proprietarul” retelei de radio.  Stirea, asa cum a aparut pe “lucratori-romani” este tendentioasa, considerind aceasta afacere dubioasa drept “singura varianta”. Exista cel putin citeva variante:

-vinzarea doar a unor statii (inclusiv catre Alinata Evanghelica- Vocea Evangheliei)

-vinzarea catre bisericile evanghelice locale

dar mai ales

-implicarea bisericilor locale in activitatea statiilor (stim bine ca nu s-a dorit asta nici la lansarea lor, nici la dezvoltarea grielei de programe, nici la angajarea realizatorilor, pentru ca, nu cumva crestinatatea sa aibe si “tupeul” de a se implica).

Daca lucrurile ramin asa cum sunt Micul Samaritean va ramine ca un monument al iesirii de sub binecuvintarea lui Dumnezeu. Cred insa ca merita sa devina si un motiv seros de meditatie pentru noi toti, mai ales in relatie cu etica misiunii crestine.

MICUL SAMARITEAN NU S-A VINDUT PE UN PRET (DE NI)MIC!  Dar pretul vinzarii e mai putin important decit vinzarea insasi.

Domnul sa fie cu noi toti.

Cristi