Macar – odata pe saptamana sa merg la biserica

Macar – 5 minute sa ma rog pe zi

Macar – la cina Domnului sa vin la biserica

Macar – odata sa citesc din biblie azi

Macar – o poiezie sa aduc saptamana asta

– Florin Ianovici

Cine ma poate ajuta, cum sa fac sa apara doar rezumat din fiecare articol si sa nu apara tot „cearceaful”? Il rog sa ma ajute. Cum multa rabdare ma chinui de luni de zile sa descoper si nu am reusit. 😦

Eu am incercat la setings/reading/rezumat si nu merge. Sa fie un bug? (corectati-ma daca nu zic bine)

Astept ajutor !

Preafericite Parinte Patriarh al Romaniei,
Preasfintitilor mitropoliti, arhiepiscopi si episcopi ai
Bisericii Ortodoxe Romane,
i

Datorita unor imprejurãri de o gravitate exceptionala, care pun in pericol intregritatea Bisericii nationale, puritatea credintei ortodoxe si mantuirea dreptcredinciosului popor roman, eu, un credincios nascut, crescut si pururea traitor in Sfanta Biserica Ortodoxa, am hotarat, potrivit constiintei mele si in deplin acord cu Sfanta Scriptura, cu Sfintele Canoane, cu Sfanta Traditie si cu scrierile Sfintilor Parinti, sa va adresez aceste randuri.

Dintru inceput doresc sa va asigur ca nu este nicidecum vorba de un atac indreptat impotriva Sfintei Biserici, si asta pentru simplul motiv ca, fiind stranepot de sfant, nu numai ca nu pot tolera o cat de mica atingere adusa dreptei credinte, slujitorilor ei ori Poporului Roman, ci iubesc Ortodoxia, sfintii si, mai presus de orice, pe bunul Dumnezeu, pe Maica Domnului si pe puterile ceresti, precum si pe oameni (nu insa si minciunile lor, de orice fel ar fi ele , iar toate ereziile si falsele credinte le dau anatemei!).

Continuă lectura „Inchizitia ortodoxa” →

Mergem la scoala, incercam sa invatam, sa fim constiinciosi, dar cand vedem ca altii nu invata, copiaza si pana la urma tot trec clasa. Incet, incet, invatam si noi sa nu mai fim asa de seriosi, perseverenti, pentru ca tot vom trecem scoala pana la urma.

La liceu facem asemenea, invatam si ne straduim doar daca suntem pasionati de o materie. Asta este atmosfera, daca faci altfel, esti privit ciudat.

Problema este ca asa invatam sa facem si in familie, si la servici, si cu Dumnezeu, fara sa ne dam seama ca la Dumnezeu daca facem ca la scoala, la final nu trecem “clasa”. Pocainta trebuie sa fie reala, adevarata, 100%. La fel si credinta. La Dumnezseu nu merge cu jumatati de masura, nici cu 99%. Intoarcerea la Dumnezeu tocmai asta inseamna, intoarcerea de la mentalitatea corupta a lumii. “Ma veti cauta si ma veti gasi daca ma veti cata cu toata inima” (Ieremia 29,13) Oamenii nu sunt foarte rai, dar sunt corupti. “Merge si fara mine” , “Merge si asa”, “O sa ma descurc eu”, “Vad eu ce fac” si prin asta isi scuza propriul pacat, lipsa de credinciosie, respect.

Cred ca in asta consta spiritul lumesc si firea pacatoasa din noi. Alte amanunte pot arata bine, nu conteaza (vocabularul, imbracamitea, talentul de a canta, de a vorbi bine, etc). Cele mai importante lucruri sunt: Dreptatea, mila, credinciosia. Iisus pune o intrebare: “Cine este robul credincios si intelept?”… “Il va pune peste toata averea lui”.

Se poate schimba mentalitatea? Cum se poate face?

In biblie se spune ca “Duhul Sfant se lupta in noi” Gen. 6,3 “Duhul Meu nu va ramanea pururea in voi” (sensul este: nu se va lupta pururea). Asta era decizia lui Dumnezeu datorita pacatelor oamneilor. Insa prin Hristos, acel Duh va veni si isi va relua lupta in noi insine, pentru a ne aduce in voia lui Dumnezeu, asemanandu-ne tot mai mult cu Fiul Sau Iisus Hristos.

Sunt oameni care cred literal asa cum spune Scriptura ca Duhul se lupta in ei, si se roaga pentru asta, si interesant este ca efectele sunt pe masura.

Altii, mai sobri (nu neaparat in sens bun), spun: Duhul Sfant este in noi de cand credem in Iisus (si asa este). Deci toti avem Duhul si nu trebuie sa mai ne luptam in vre’un fel.

Nu stiu daca oamenii realizeaza, insa cand spun asa, ei muta actiunea de pe umenii Duhului si o pun pe umerii omului, sau nu o mai pun nicaieri. Pentru ca devin pasivi si se incred zadarnic in teorii.

Cred ca este nevoie sa credem aceste amanunte, pentru ca ele fac sens in mintea si in sufletul nostru. Cand te gandesti la cine se lupta in tine, nu e tot una sa il vezi pe Dumnezeu acolo, sau sa te vezi pe tine. Rezultatul este tot atat de diferit. Si nu este nimic irational aici.

Credinta in Dumnezeu fara credinta in actiunea lui Dumnezeu, este o credinta neputincioasa, pentru ca il lasa tot pe bietul om sa traga, e ca in timpul Vechilui Testamnet: sa nu faci, sa nu faci, sa faci, sa faci, etc.

Trebuie sa credem ca El va lucra in noi, si asta se va vedea clar in comportamentul, viata noastra. (daca tu spui: cred asa! Dar nu se vede nici un efect, ori nu crezi cu adevarat, ori mintea ta e superficiala si nu aprofundeaza cu seriozitate ceea ce spui)

Cand cineva citeste Bibla cu seriozitae, el intalneste versetul: “nu oricine imi zice Doamne, Doamne va mosteni imparatia lui Dumenzeu, ci cel ce face voia Tatalui “ Atunci el vine la biserica, se implica in activitati spirituale, (nu odar in cele financiare), spune ca nu poate sa spuna simplu ca el crede, ci trebuie sa faca ceva ce ii place lui Dumnezeu. Citeste ca trebuie sa ne rugam si uneori sa postim ca unele duhuri rele nu ies decat cu post si rugaciune, si astfel se roaga, posteste, cauta fata lui Dumnezeu dupa Cuvant, nu dupa obiceiurile oamneilor, sau voia lor.

Insa cand cineva nu citeste biblia cu seriozitate, el se preocupa tot timpul cu treburile vietii, servici, bani, planuri de viitor, si cand se gandeste la biserica, el spune: “Oh pastorul ne spune mereu sa mergem mereu la biserca si la rugaciune si duminica de doua ori. Nu se poate sunt asa de obosit.” (de fapt este obosit de Dumnezeu, nu si de treburile lui lumesti). “Astazi era zi de post si rugaciune! Oh am si uitat, este mult, nu pot sa fac asta”. Etc.

Cand cineva se apropie cu seriozitate de Dumnezeu el singur este motivat sa il urmeze, singur citeste si stie ce trebuie sa faca pentru Dumnezeu, el nu asteapta sa ii spuna pastorul, sau alti frati, afla singur din Cuvant.

Cand insa cineva este incurcat cu treburile vietii, este prins de ingrijorari, placerile lumii, si mandria vietii (a fi in pas cu lumea), acela se plange si priveste totul la nivel uman, el vede pastori, culte religioase, comitete, etc. Nu il vede pe Dumnezeu, nu vede adevarul obiectiv in care oamul trebuie sa il urmeze pe Dumnezeu pentru a fi eliberat de propriile patimi si asi imbunatatii viata. El este absent de toate acestea, se plange si acuza.

Daca am lua si noi o pauza sa reflectam putin la aceste lucruri, si sa iesim din jocul acesta, eu ma prefac ca cred, altul se preface ca slujeste, si unul si altul sunt frustrati.

Dea Dumnezeu ca in viata noastra sa nu fie asa!