Promisiunea Duhului Sfant

Ioan 14:16  „Si Eu voi ruga pe Tatãl, si El vã va da un alt Mângâietor, care sã rãmânã cu voi în veac;”
Uncenicii se simteau in siguranta cu Iisus, pentru ca El era un Supra-om, adica Iisus era supranatural in comparatie cu oricare alt om, putea vindeca orice boala, putea hrani multimi de oameni cu putin, putea elibera de duhuri rele, putea ilumina mintea cu intelepciune, putea sa invieze mortii, ierta pacatele, dadea viata vesnica celor ce il urmau si credeau in El. Totul era posibil cand era Iisus cu ucenicii. Si Iisus, atunci cand urma sa plece dintre ucenici, pentru ca fata unora s-a posomorat le-a spus: „Eu voi ruga pe Tatãl, si El vã va da un alt Mângâietor, care sã rãmânã cu voi în veac;”

Conform spuselor Domnului, acest Mangaietor, este la fel ca Domnul Iisus, pleaca El, vine Altul.

Astazi multi invatatori l-au redus pe Duhul Sfant la un calauzitor in tot Adevarul. El este pentru multi astazi doar o invatatura. Ar fi foarte trist, si ni s-ar cuvine sa ni se posomorasca fata la toti daca asa ar fi. Pai numai de atat beneficiau ucenicii cand erau cu Hristos?!

Daca Duhul Sfant ar fi doar o invatatura, ar fi incorect, ca El este mai intai de toate o persoana. Si invatatura se memoreaza, insa cu o persoana trebuie sa ai o relatie sa vorbesti cu ea (in rugaciune).

Apoi o sumedenie de nevoi ar ramanea neimplinite, boli, duhuri straine, de care efectiv trebuie sa fii eliberat. Avem nevoie de putere fizica, concreta. Trupul oboseste, osteneste, greseste, pentru a putea face lucrarea lui Dumnezeu cu succes, este neaparat nevoie de interventia Duhului Sfant in toata acestea.

Puterea de a trai o viata sfanta, spune scriptura ca este lucrarea Duhului, sfintirea, convingerea de pacat. Daca ne lasam in baza mintii noastre pentru sfintenie, mai bine lipsa. Din pacate cred ca asta e raspunsul la munte din problemele bisericilor de astazi.

Darurile spirituale nu ar putea exista, daca Duhul Sfant iti da doar o invatatura. Stiinta de astazi cu toata tehnologia ei ultra-sofisticata, nu ar putea intoarce nici macar doua grade, un suflet de pe traiectoria lui spre pierzare. Insa prin Duhul Sfant acesta se intoarce 180 de grade din drumul sau, si incepe sa il urmeze pe Hristos. Si aici avem de lucru, prea ne bazam pe tehnologii, de aceea nu avem roada, mai buna este rugaciunea prin Duhul, decata tehnologia!

Daca Duhul Sfant nu ar fi decat o invatatura, atunci noi am fi ruinati, pentru ca tot limitati de puterile noastre vom fi. Problema noastra in lucrare, nu este ca nu stim ce sa facem, ci ca ni se cer lucruri supreanaturale: sa facem ucenici, sa schimbam inimi, iar noi nu suntem decat niste oameni obijnuiti. Daca ai vrea sa te gandesti cum ar putea un om obijnuit sa faca prin puterele lui un ucenic al lui Hristos, este ca si cum ai incerca sa ingrasi un ogar, sa faci sa curga apa in sus, sau flacara sa arda in jos.

Ramane pentru noi o singura nadejde, ca Duhul Sfant va face in cu noi lucrari supranaturale, ca daca nu s-ar intampla asa, nu ar fi natural sa plecam la drum pentru o astfel de misiune imposibila.

Duhul va face lucruri imposibile pentru noi, ne va vindeca inimile si trupurile daca va trebui, va identifica mai intai si apoi va alunga orice duh strain din viata noastra, ne va da daruri alese de El, ne va inzestra cu o putere fizica, psihica si intelectuala greu de explicat in conditii rationale, atunci cand va fi nevoie. Intr’un cuvant va face ce a facut si Iisus cand era pe pamant cu ucenicii, altfel vorba lui Hristos: „Un alt Mangaietor ca Mine” nu ar avea acoperire.

Plictiseala – cauze


Aud si vad adesea oameni plictisiti, care au o stare, ca le vine sa se urce pe pereti. Incepand de la adolescenti si terminand cu cei mai in varsta. De unde vine starea aceasta? Ce o provoaca? Oamenii tind sa arunce responsabilitatea undeva in exteriorul lor, si incep sa se planga de ce este in jurul lor, de oameni, scoala, servicii, biserica, etc. Dar ap. Pavel spune: „stiu bine ca nimic bun nu locuieste in mine”. Asta inseamna ca starea aceea de gliciune, de seceta interioara, de plictiseala si lehamite, nu vine din exterior, ca si cum ceva in afara mea nu ar fi in ordine, ci vine de coruptia noastra interioara, din faptul ca natura noastra este decazuta. Partea mai trista este ca oamenii datorita acestei stari nu vin la Dumnezeu, ci din contra ei spun ca tocmai Dumnezeu ii plictiseste, ii irita. Nu stiu daca sesizati cat este de vicleata firea pamanteasca, mai intai ea aduce goliciunea care amaraste sufltul oricarui tanar, sau om de orice varsta, si apoi cand ajungi in fata Celui ce ar putea sa iti dea bucurie si desfatare pentru inima ta, arunca asupra Lui responsabilitatea plictiselii si a vinei ca ii amplifica de fapt apatia. Acuzandu-L pe El si randuielile Lui, se eschiveaza de vina si starea nenorocita in care se afla ea, firea pamanteasca, reusind sa se ascunda cu succes. Astfel rezolvarea situatiei este amanata la infinit. Ar trebui sa venim la Dumnezeu cu goliciunea noastra, nu avem ce oferi lui Dumnezeu decat goliciune si nimicnicie, pacatele noastre. Dumnezeu stie asta si nu ne judeca, nici nu se plange de noi, ci astepta ca noua sa ni se deschida ochii si sa vedem. Goliciunea din noi, vorbeste de starea sufletelor noastre. Este drept ca lumea este decazuta, dar faptul ca sunt oameni fericiti cu Dumnezeul lor, dovedeste ca cei ce nu sunt fericiti, este datorita lor si nu altora.
Avem nevoie de Dumnezeu!

„mãcar cã eram morti în greselile noastre, ne-a adus la viatã împreunã cu Hristos” Efeseni 2,5

Casa lui Dumnezeu

Psalmi 11:1 La Domnul gãsesc scãpare! Cum puteti sã-mi spuneti: „Fugi în muntii vostri, ca o pasãre?”

2 Cãci iatã cã cei rãi încordeazã arcul, îsi potrivesc sãgeata pe coardã, ca sã tragã pe ascuns celor cu inima curatã.

3 si când se surpã temeliile, ce ar putea sã mai facã cel neprihãnit?

4 Domnul este în Templul Lui cel Sfânt,

Domnul este in Templul lui cel sfant. Vedeti unde face trimitere Psalmistul? La Templul lui Dumnezeu, la casa lui Dumnezeu. Casa lui Dumnezeu nu are valoare, de aceea a si fost demolata, distrusa adesea in istorie, insa Dumnezeu este Cel care ii da valoare, si Numele Lui.

Nu putem spune, „Dumnezeu este peste tot!”, ca daca spui asta, iei in desert Numele lui Dumneze care este in Casa lui Dumnezeu, oamenii zic asta din lene, confort, sau fatarnicie. Este adevarat ca El este atotprezent, dar pentru inchinare El a randuit un loc special. In momente de criza poti striga de oriunde, insa este altceva acest lucru.

Tu te duci la casa lui Dumnezeu ca sa te intalnesti cu Dumnezeu nu cu oamenii.

Nu poti sa spui: „nu ma duc la biserica, pentru ca nu sunt sfinti oamenii aceia!” Si Ana cand s-a dus la casa lui Dumnezeu sa se roage, vedem ca Eli nu era un preot dupa inima lui Dumnezeu si era chiar nelegiuit, ca sa nu mai spun de fii lui: Hofni si Fineas, care erau asa de pacatosi, ca daca mergeai la templu precum Ana, riscai sa ti se ia cu forta darul pentru jertfa, sau mai rau sa fi necinstita. Cu toate astea vedem ca Ana sa dus la templu, nu s-a uitat la oameni, la preoti, chiar daca aceta a judecat’o pe nedrept spunand ca este beata, ea a vorbit cu Dumnezeu si Dumnezeu i-a raspuns in mod formidabil.

Domnul este in Templul Lui cel sfant!