Postmodernismul fata in fata cu Dumnezeu

Una din trasaturile postmodernismului este ca el se uita la forma si nu la continut. Ceea ce spui nu are asa de mare importanta cat felul cum o spui. Si eu cred ca forma are importanta ei, dar continutul este mult mai important.Dumnezeu spune: „Veniti la mine toti cei truditi si impovarati si eu va voi da odihna” si au venit multi la el insa Iisus ii intreba: Ce vrei sa iti fac? Sa imi capat vederea. Si il ajuta. Altcineva a venit si i-a spalat picioarele cu lacrimile ei, a inteles Domnul ce vroia: „Pacatele iti sunt iertate!” i-a spus Domnul. Domnul nu a spus nimanui: Nu ai spus cum trebuia. Asa te-a invatat rabinul? sau Cum vi si ma deranjezi in casa la omnul acesta, nu vezi ca discutam ceva important? Forma, felul, pentru Domnul nu conta, continutul, ce vroiau oamenii aceia era mai important.

Citesc bloguri si vad cum marea majoritate povestesc, pun tot accentul pe felul cum spun, cu fantezie, cu farmec, nu pe ceea ce spune. Si nu pot sa spun ca nu ma fascineaza, dar cand vad ca continutul este relativ sau schimbator, atunci pot sa spun ca noi am abandonat ratiunea.

Adevarul elibereaza, adevarul lumineaza, da viata, tot asa cum lipsa lui te leaga, te adoarme, dar nu un somn al odihnei ci al mortii.

Existsa o pace de la Dumnezeu si exista o pace de la Satana.

Oare cati mai stau in taina sa discearna?

Democratia fara Dumnezeu = demono-cratie

Citeam pe blocul Teologia la zi si am gasit un articol despre satanism si cunosc din ceea ce spune si as vrea sa trag si eu semnalul de alarma.

Iata articolul:

„Din 1966 când s-a înfiinţat Biserica Satanei, La Vey a vrut să aducă pornovizualitatea în prim planul vieţii cotidiene şi a adus-o, a vrut să încurajeze arta neagră/satanistă, care să sfideze orice urmă de religiozitate existentă şi asta s-a întâmplat şi a vrut să imprime lumilor democratice:
1. ideea egoismului profitabil, a egoismului managerial,

2 ideea iluminării omului printr-o intelectualizare a sa ruptă de orice recurenţă la religie şi

3 ideea sexualizării persoanei, a transformării ei într-un mecanism care produce şi oferă plăcere

şi acestea trei sunt în curs de implementare.

Cei care nu au habar de planul de satanizare elegantă a lumii postmoderne, vor trata cu indiferenţă comentariile noastre. Dar cei care sesizează amănuntele deloc întâmplătoare, din ce în ce mai viguroase în viaţa noastră cotidiană, cred că înţeleg faptul, că brandul lumii în care trăim, viitorul ei, marca ei nu este lăsată la voia întâmplării, ci lucrurile sunt împinse spre o zonă underground a civismului.

Sustin ideea fratilor!

Am cercetat o vreme lucrurile acestea, egoismul care il vedem si la noi insine explodand, iluminarea pe orice cale (cu exceptia bibliei, foarte interesant, insa alte carti sacre se accepta), si veacul placerii in care traim, aduce nu doar placere in trup, dar si otrava in suflet. Suntem inundati, abuzati si sedusi cu aceste lucruri.

Motoul satanistilor este acesta:

“Astăzi, ca întotdeauna, omul are nevoie să se bucure de sine aici şi acum, în locul unei aşteptate răsplătiri în cer”

Oare cati dintre cei ce citesc acum nu au exact acest moto? Hai sa fim sinceri, sa nu ne eschivam. Trag acum semnalul de alarma! Luati seama la radacinile acestui moto! Vor aduce consecinte pe masura (iadul). Poate niciodata nu ne-am gandit ca a pornit dintr’o zona asa de intunecata. Dar realitatea asta este!! Faceti ceva!

Nu cred ca trebuie sa luptam in casele noastre impotriva acestui lucru! Ci tot pe acolo pe unde vin aceste lucruri, prin internet, si mass-media.

Asa ca fratilor datii durmul, avem la indemana aceeasi arma.

Folositi cu scop blogurile!!

 

Dar la ce este bun blogul?

Aud pe multi vaitandu-se, nu imi place blogul (insa postarile da :), zic eu), o sa ma las de blogareala, dar ele cresc pe zi ce trece. Blogurile ne fac mai singuri, ar fi mai bine fara internet, etc.

Dar eu cred ca Blogurile implinesc o nevoie foarte mare a noastra de a ne exprima, a fi vizibili penru oricine, lucruri care tin de personalitatea noastra, suntem unici si vrem sa aratam cum suntem, si de asemenea vrem sa gustam si pe altii.

 Dar daca noi doar ne exprimam pe blog asta poate produce bine sau rau in functie de starea noastra de moment sau felul cum gandim noi.

 Cred ca blogul poate contribui la ceva, si probabil asta este misiunea lui nedeclarata. El formeaza mentalitatea, el dicteaza de acum ce e la moda, ce de „fun” , „cool”, interesant, etc. Insa mentalitatea aceasta poate merge la intamplare, in functie de imprejurarile si vremurile prin care trecem, sau poate fi influentata de minti luminate de Dumnezeu.

M-am tot uitat si eu sa vad, bloguri in genul acesta, care sa puna degetul pe „I”, si apoi sa vina si cu o propunere, ideie, nu cea mai buna dar in directia buna..

Doamne ajuta sa apara formatorii acestia de mentalitati, oameni verticali, care nu umbla neaparat dupa trend sau trafic, si care sa se ridice cu indrazneala asupra desertaciunilor scrise!

Cunoastearea de Dumnezeu presupune incredere si surse autentice.

Dumnezeu nu este un Creator care s-a distantat in pasivitate fata de creatia Sa. Ci Lui ii datoram viata noastra, tot ceea ce intreprindem, tot ceea ce infaptuim, ar trebui sa’i atribuim toate realizarile noastre.

Viata noastra este adanc decazuta atata vreme cat nu este pusa in slujba Lui. Voia Lui ar trebui sa fie legea dupa care sa traim.

Nu vom putea sa vedem limpede pe Dumnezeu atata vreme cat nu-L recunoastem drept sursa si izvor al oricarui bine. Din aceasta se va naste si dorinta de a ne lipi strans de El si de a ne increde in El, daca nu cumva depravarea umana abate mintea omului de la cautarea Lui autentica si aceasta cautare trebuie facuta prin intermediul surselor autentice: Scriptura, Duhul Sfant, propria constiinta.

Ce inseamna a fi un ignorant cu nasul in scripturi si biblie toata ziua ?

Citeam o discutie pe blogul lui simplulgand , discutia era despre un preot ortodox care marturisea starea precara a credintei din popor. In aceasta discutie cineva dan spunea ca preotul era habotnic, la care skyhunter spune: „probabil cel care a scris a ramas surprins ca preotul respectiv era conectat la cele lumesti foarte bine si nu era un ignorant cu nasul in scripturi si biblie toata ziua … ”

Si eu am intalnit oameni ignoranti, dar niciodata ignorantul nu era unul care citea biblia cu seriozitate, in general era robit de pacate ascunse foarte rusinoase.. care dezvoltase in el o dubla personalitate, si de aceea era aerian cand vorbea de lucrurile normale din lumea noastra.

Credinta mantuitoare si credinta demonica

In Iacov 2,19 scrie: „Tu crezi ca Dumnezeu este unul si bine faci; dar si dracii cred si se infioara” Exista deci si o credinta demonica, adica pe care si dracii o au, dar care nu duce la mantuire. Oamenii au dreptate cand spun pretutindeni: „Si eu cred in Dumnezeu si in Iisus Hristos!” Intrebarea se pune daca acea credinta duce la mantuire sau este o credinta pe care si demonii o au..Care este diferenta?

Demonii cred in Dumnezeu, cand Iisus era pe pamant, ei de departe il recunosteau si i se adresau, dar ei nu il urmau, auzeau ce spune, dar ei nu faceau ce spune el. De asemenea vedem ca Satana cunoaste foarte bine si scriptura, probabil mai bine decat noi, dar el nu o implineste, el o cunoaste cu alt scop, sa insele pe oamnei sa rastalmaceasca scriptura.

Care este deci credinta mantuitoare?

Credinta care duce la pocainta si ascultare de Domnul Iisus, credinta care il pune pe Dumnezeu pe primul loc in viata, nu doar pentru cultura spirituala (atentie multi confunda asta cu credinta adevarata). Credinta mantuitoare este aceea care se bazeaza doar pe cuvantul lui Dumnezeu si nu pe altceva aditional, carti omenesti, traditii, alte scrieri spirituale, etc. Acesea din urma pot dilua cuvantul (ceea ce se intampla adesea) sau il pot contrazice, bloca. Baza biblica pentru asta: Apocalipsa 22,18-19 / Proverbe 30,6

Daca nu ne cunoastem pe noi insine, nu-L putem cunoaste nici pe Dumnezeu.

Noi nu ne putem avanta spre Dumnezeu pana nu ne dezgustam de noi insine. Noi totdeauna avem impresia ca suntem drepti, curati, intelepti si sfinti (aceasta mandrie este inascuta) daca nu suntem convinsi prin dovezi clare despre propria noastra pacatosenie, nebunie, prostie si necuratie. Iar noi nu vom ajnge la o astfel de convingere daca vom privi doar la noi insine si nu ne vom uita la Domnul, singurul standard de baza pentru noi insine. Noi avem din fire o predispozitie inspre ipocrizie, o imagine lipsita de continut a dreptatii. Nu-l putem cunoaste pe Dumnezeu acolo unde nu este religie sau smerenie. Mintea noastra nu poate sa-L inteleaga pe Dumezeu fara sa-i dea o anumita cinste.

Dumnezeu este unul singur si nu poate fi perceput in multe feluri.

Dupa parerea lor oamenii cred ca orice zel pentru religie, oricat de mic si superficial, este suficient, insa ei nu realizeaza ca adevarata religie conformeaza pe oricine cu voia lui Dumnezeu exprimata in Scriptura, ca o regula universala, Dumnezeu ramanand ca El insusi, si El nu este o fantasma care se transforma potrivit capriciului fiecaruia din noi. In vechime jertfele trebuiau sa intruneasca anumite conditii, altfel nu erau primite. Asta ne spune ceva despre caracterul lui Dumnezeu.

Deci in imaginea unor oameni chipul lui Dumnezeu este atat de mare ca si absurditatile lor treburi. In modul acesta trateaza ei cu Dumnezeu. Ipocrizia este un alt pacat al oamenilor de rand. Ei traiesc intr’o aparenta stare de bine si nu vin cu adevarat la Dumnezeu decat atunci cand necazul si disperarea ii impinge s-o faca.

 

Multumirea

Sunt unii oameni mereu nemultumiti, altii sunt când multumiti, când nemultumiti, iar altii mai rari însă sunt mereu multumiti. Tu din care categorie faci parte? Din una trebuie sa faci parte. Pavel spunea: ” M-am deprins să fiu multumit cu starea in care ma gasesc…”(Filipeni 4,11) Pavel avea ceva în el, ceva care nu era supus schimbărilor, nu atîrna de cursul împrejurărilor. El avea pacea care întrece orice pricepere, avea siguranta iertării păcatelor, avea mântuirea si viata vesnică.

Cunoasterea lui Dumnezeu depinde de cunoasterea de sine.

In absenta cunoasterii eului nu exista o cunoastere a lui Dumnezeu. Nimeni nu se poate privi pe sine fara ca imediat sa nu-si intoarca gandurile spre contemplarea lui Dumnezeu, in care isi are viata si miscarea. Ruina mizerabila in care ne-a aruncat razvratirea celui dintai om (Adam), este aceea care ne obliga in mod deosebit sa ne ridicam priivrea in sus. Fiecare dintre noi, asadar, trebuie sa fie stimulat in asa masura de constiinta propriei nefericiri, incat sa dobandeasca cel putin o cunoastere vaga despre Dumnezeu.  Asadar cunoasterea de noi insine nu doar ca ne indeamna sa-L cautam pe Dumnezeu, dar totodata, prin ea insasi, ne duce de mana, ajutandu-ne sa-L gasim.

2 Timotei 4:3

2 Timotei 4:3  „Cãci va veni vremea când oamenii nu vor putea sã sufere învãtãtura sãnãtoasã, ci îi vor gâdila urechile sã audã lucruri plãcute, si îsi vor da învãtãtori dupã poftele lor.”

 Cred ca acestea sunt vremurile pe care le traim noi… 🙂

Oamenilor le plac mai mult discutiile care nu afecteaza responsabilitata lor, (despre evenimente, intamplari de dimineata, povestiri fara implicatii, etc.), nu vor invatatura sanatoasa, pentru ca ei nu vor sa se schimbe, nu pot sa se schimbe. Aleg sa fuga de ei insisi, macar ca propria lor constiinta ii indeamna la transformare.

Textul acesta ne mai spune si ce fel de invatatori doresc oamenii: invatatori „dupa poftele lor..” Citeam intr’un blog, cum cineva tot argumeta: „Eu nu cred in Biblie, este falsa, are contradictii, etc.” si mai jos avea o postare cu o fotografie cu doua femei aproape goale… Cred ca motivul necredintei lui mai degraba este cel de jos decat cel spus de el: contradictorie, falsa, etc.

Intr’un loc spune: „Nu stiti ca cei nedrepti nu vor mosteni imparatia lui Dumnezeu? Nici curvarii, nici hotii, nici cei lacomi..” 1Corinteni 6,9-10.

Daca ne numim crestini, hai sa ne gandim mai bine ce implica asta! Nu vreau sa am un ton de judecata, ci de realitate si schimbare.

Cine sunt invatatorii nostrii azi??

Citind bloguri imi pun intrebarea, cine sunt invatatorii nostrii astazi?  

Inainte religia era baza invataturii. Imparatii avea langa ei preoti (pagani, cum erau) si religia era reprezentativa pe vremurile acelea. Oamanii aveau teama de Dumnezeu aduceau jertfe, asa cum stiau si cum credeau.

A fost o vreme cand stiinta devenise cea care educa masele, cand au inceput sa descopere tot felul de chestii, si au avut falsa impresie ca stiinta este totul, e suprema, tot ce nu poate fi dovedit stiintific nu exista, etc. Au trecut si vremurile acelea.

Acum insa ce educa masele? Ghiciti? Eu cred ca mass-media. Oamenii sunt blocati in fata televizoarelor (sub motivul informarii si a fi la zi cu toate, e falsa ideea, li se baga pe gat o multime de gunoaie), tinerii stau mult in fata calculatoarelor, internetului, si de acolo isi iau tot ce doresc.

Acum intrebarea. Cum este acea invatatura pe care o primim acum prin sursa noastra „mass-media”? In primul rand comerciala. Ce este „fun”, „cool”, „la moda”. Orgoliile nu sunt satisfacute pentru ca nu mai este un standard la care sa ne raportam si atunci afirmarea in multime ramane singura solutie. Dar fratilor asta e o cursa!! Nu trebuie sa ne comparam cu nimeni. Nu trebuie sa dovedim nimic lumii. Noi trebuie sa ne raportam bine fata de constiintele noastre si voiei lui Dumnezeu.

Marcu 12:24  Drept rãspuns, Isus le-a zis: „Oare nu vã rãtãciti voi, din pricinã cã nu pricepeti nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu?”