Esenta evangheliei

Domnul Iisus ne-a poruncit sa facem ucenici. Aceasta porunca incepe cu evanghelizarea. Evanghelizare vine de la termenul grecesc „euanghelion” care inseamna „veste buna”. Cand imperiul Roman purta cate o victorie, imparatul sau generalul respectiv intra pe portile Romei si cineva striga: „Euanghelion, euanghelion!” Adica: „Veste buna, veste buna!” , am iesit biruitori.

Esenta evanghelizarii este sa prezinti cu adevarat o veste buna. Si uneori ea se lasa asteptata. Oamenii cand vorbesc despre Dumnezeu il zugravesc in culori cenusii de multe ori: trebuie sa faci asta, asta, si aialalta, sau: sa nu faci asta, etc.

Legea trebuie prezentata asa cum este, oamul trebuie confruntat cu starea lui de fapt spre pocainta. Dar atunci cand ajungi la evanghelie spune’o toata. Ea cuprinde mantuirea, salvarea vesnica, o garantie si o promisiunea din partea lui Dumnezeu. Este tot ce avem mai bun ” Si fãgãduinta, pe care ne-a fãcut-o El, este aceasta: viata vesnicã.” (1 Ioan 2:25). Daca spunem oamneilor ca trebuie sa faca fapte bune, si in cer vor vedea daca Dumnezeu ii va primi sau nu. Atunci tu nu ii dai o veste buna. (desi faptele bune trebuiesc facute) De fapt este o mare nesiguranta in tot mesajul tau. Aceea nu este „euanghelion”=veste buna.

Din nou, daca ii spui ca tu prin pocainta si credinta primesti viata vesnica dar daca pacatuiesti, tu o pierzi, pentru ca pacatul te desparte de Dumnezeu. Iarasi nu ii dai o veste buna. Tu ar trebui sa spui ca nu primeste viata vesnica, ci e posibil sa o primeasca daca nu o pierde pana la sfarsit. Asta nu este o veste buna, iar il impovarezi. Vei spune: „dar e responsabilitatea omului!”. Da, daca cineva se pocaieste, Duhul Sfant lucreaza in el si ii daruieste, dragoste, facere de bine, credinciosie, infranarea poftelor, dar fara Duhul, omul este mort in greselile lui. Spune Isaia ca pacatele noastre pun un zid de despartire intre noi si Dumnezeu dar prin Iisus zidul acela cade, si daca se intampla sa pacatuiesti, pierzi partasia cu Domnul dar nu mantuirea. Nici un tata nu isi lasa copilul penru ca a facut ceva rau! Daca noi care suntem rai facem asa, cu cat mai mult Dumnezeu? Nu este nici logic, Domnul Iisus a platit pentru noi, si trebuie sa stim ca noi savarsim pacate si din nestiinta, si pe acelea nu le marturisim de obicei, dar Domnul ne iarta prin Hristos, Dumnezeu nu tine seama de vremurile de nestiinta, adica nu merge mai sus de capacitatea noastra de a fi, de a face, etc.

Evanghelia noastra trebuie sa fie o „veste buna”, incurajatoare, rala, nu fagaduinte cu dus si intors, care lasa inima tot in nesiguranta, sau frica. Dumnezeu ne da Duhul Sfant si noi vom fi altfel pe zi ce trece daca il chemam in noi (pe Duhul).

Dumnezeu sa ne dea intelepciune si Har!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s