Psalmii 50:18 „Dacă vezi un hoţ, te uneşti cu el şi te însoţeşti cu preacurvarii.”

Legea morală a lui Dumnezeu nu este o chestiune de credință, ci ea este o lege de bază a vieții. Medicina știe concret că stresul afectează tensiunea arterială, mânia afectează inima pentru că vasele de sânge se comprimă, îngrijorarea afectează sistemul digestiv, minciuna afectează sistemul nervos, pofta afectează sistemul renal, s.a.m.d.

Practic tot ceea ce faci în lumea creată de Dumnezeu are un efect în tine sau în exterior, indiferent dacă tu crezi sau nu în Dumnezeu.

În legea lui Dumnezeu mai este prevăzut ceva, pe care noi îl omitem adesea.

Mă adresez acelora care au ajuns la convingerea că nu este bine să faci rău să calci legea morală a lui Dumnezeu, propria conștiință.

În textul de mai sus, Dumnezeu spune că e gata să judece un om nu pentru că a făcut un păcat, ci pentru că s-a făcut părtaș la păcatul altora.

Acum ai putea să spui, dacă minte altul, sistemul lui nervos va fi afectat, nu al meu! Realitatea este de partea textului din Ps. 50, pentru că atunci când te faci părtaș cu cineva care a mințit, prin faptul că ai intrat în tabăra lui cumva, mintea ta în mod involuntar începe să se poarte la fel ca a lui, măcar că tu poate nu știi istoricul faptelor, ceea ce s-a întâmplat concret. Mintea ta începe practic să se tureze poate mai mult decât a lui: „Oare ce s-ar putea întâmpla? Oare ce o fi spus? Cât de grav o fi? În ce m-am băgat?” Acela are date concrete și se îngrijorează, tu le ai incerte, dar tot te îngrijorezi, pentru că ești în aceeași tabără. Dumnezeu spune că așa este cu toate formele de păcat!

Nu este suficient că nu faci răul, trebuie să te păzești și neîntinat, să nu te unești cu cei ce fac răul! Iacov 1,27.

(Iac 1:27) Religia curată şi neîntinată înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este să cercetăm pe orfani şi pe văduve în necazurile lor şi să ne păzim neîntinaţi de lume.

Am un vecin care de mulți ani este într-un scaun cu rotile, de la un accident din copilărie. Am băut azi o cafea cu el și mi-a povestit o întâmplare uimitoare. Locuiește în București și merge odată pe an la rude în Oradea. Când pleacă își rezervă loc în autocar în locul din față, datorită căruciorului. Anul trecut s-a întâmplat că acea companie de transport a vândut din greșeală două bilete pe același loc. O fată tânără s-a certat cu el, deși îl vedea invalid, și nu a vrut să îi cedeze locul. Până la urmă el a trebuit să se ducă pe ultimul loc din autocar. Prima jumătate a drumului a fost așa de supărat și frustrat de situația creată că simțea o durere în piept. Dar la jumătatea drumului autocarul are un accident. Toți cei din prima jumătate a autocarului au fost răniți de la șocul accidentului cu un microbuz. Nu a murit nimeni, dar au fost juliți, fracturi ușoare, pentru că ei se țineau strâns de scaune și totuși au fost smulși din locurile lor. Cei din spate nu au pățit nimic. Dacă în prima jumătatea a drumului a suferit pentru incidentul creat la început, în a doua jumătate a mulțumit lui Dumnezeu pentru el. Crede că nu ar fi scăpat, el nu are forță în brațe, ușor ar fi fost smuls din scaun, ar fi ieșit prin parbriz probabil. Mulțumea lui Dumnezeu pentru acea ceartă care crede că l-a salvat posibil de la moarte.

Câte nu înțelegem din tot ce ni se întâmplă..

Soția unui securit din timpul regimului comunist din România s-a pocăit. Acesta, la servici era foarte disprețuit și i s-a spus că își va pierde postul în curând, pentru că el, un securist cu nume, are o soție pocăită. Omul acesta era foarte tulburat de situație, așa că le-a spus că o să scape de ea. Într-o zi, precum Cain odinioară, o cheamă pe soția pocăită la o plimbare, când trece pe lângă o apă de lângă casa lor, îi face un vânt în apă, știind că ea nu știe să înoate. A lăsat-o și a plecat spre casă, zicând că așa nu va știi nimeni ce s-a întâmplat. Fără să observe el, câinele din curte i-a urmat, iar acesta a sărit în apă după stăpână-sa, și împindând-o ușor spre mal, ea dând din mâini, a reușit să se scape.

Acum, ce era de făcut? Știindu-i furia, soția nu s-a dus în casă, ci noaptea a dormit în grajd cu animalele. Soțul ucigaș, aștepta de acum la știri să audă de o persoană înecată în satul lor. Când, a doua zi dimineața în bucătărie ce să vezi? Două farfuri la masă, două tacâmuri la masă, două pahare și ceaiul pregătit ca mai întinte. Când s-a uitat mai bine, soția lui pregătea micul dejun.

Copleșit de acest lucru, a început să plângă cerându-și iertare. În cele din urmă s-a pocăit și el, renunțand de bună voie la slujba lui.

(Psalmii 16:3) „Sfinţii care sunt în ţară, oamenii evlavioşi, sunt toată plăcerea mea.”

Legat de situația de la Lugoj, din informații autentice din sfera comunității de care aparțin, vreau să dau câteva detalii despre acest caz care a fost mediatizat de Andrei Croitor pe youtube.

Aceea este o întâlnire de început de an pentru rugăciune între bisericile din localitate, care se face prin rotație în bisericile participante. Aceste întâlniri datează din timpul perioadei comuniste, când se întâlneau pentru a se ruga, a se sfătui cum să facă față regimului și să se întărească. Dacă ne gândim la felul cum a început și ne transpunem în acele vremuri, cred că ar fi nepotrivit să ne gândim la ce s-a spus despre această întâlnire.

Rescunosc că nu sunt cele mai bune discursuri cele care au fost expuse, cele ziditoare posibil să fii fost omise, și poate că au fost de folos.. Eu cred că aceste întâlniri au degenerat, ele nu sunt ecumenice, ele sunt de rugăciune, dar frații nu au veghet și au lăsat pe alții să își promoveze propriile idei. Nu trebuia fratele Nelu să spună că nu sunt multe diferențe, căci sunt, și nici părinții slujitori să spună despre unirea cultelor, că nu suntem de acord. Cultele au o apropiere mai mare sau mai mică de adevărul scripturii, dar în bisericile noastre oamenii pot fii foarte apropiați de Dumnezeu sau foarte depărtați, așa că Dumnezeu de aceea ne îngăduie diferiți, că El oricum își face lucrarea.

• 

(Matei 5:13) Voi sunteţi sarea pământului. Dar, dacă sarea îşi pierde gustul, prin ce îşi va căpăta iarăşi puterea de a săra? Atunci nu mai este bună la nimic, decât să fie lepădată afară şi călcată în picioare de oameni.

Observați cu spune, nu „Fiți sarea pământului!”, ci „Voi sunteți sarea pământului!”

Cu alte cuvinte, dacă noi nu facem ceva, oamenii din jur nu vor fi ajutați. Nu există alții pe care Dumnezeu i-a lăsat să facă lucrearea Lui, să vestească Împărăția Lui!

Unii spun că nu vor fi primiți bine de oameni. Așa este! Domnul spune: „Ferice de voi când oamenii vă vor prigoni… căci mare e răsplata voastră!” Însă alternativa este să fii călcat în picioare. Ce preferi, să fii prigonit, ca orice erou în lumea asta, ca orice pionier al unei împărății; sau să fii călcat în picioare ca praful, pentru că nu mai ești bun la nimic?

Nu încerca să fii lumina lumii, tu ești lumina lumii! Prin legământ și botez, oamenii sunt cu ochii pe tine! Deja luminezi! Deja transmiți ceva! Ești filamt de la început. Cu alte cuvinte, vezi că ești lumina lumii, vezi că oamenii se uită la tine și învață de la tine constant ceva, datorită asocierii cu Hristos! Ce îi înveți? Văd ei faptele tale bune și laudă pe Dumnezeu?

Nu încercați să fiți sare și lumină, voi deja sunteți! Purtați-vă ca atare!

Monica, mama lui Augustin, îi spunea episcopului Ambrozie cât de mult se roagă pentru fiul ei Augustin, iar el a apucat pe căile păcatului. Episcopul Ambrozie i-a răspuns, încurajând-o: „Nu se poate ca atâtea rugăciuni să nu primească un răspuns pe mâsură!”. Întradevăr după un timp, Augustin a devenit cel mai influent teolog după apostolul Pavel, spun istoricii creștini, pentru că prin scrierile sale a influențat aproape 1000 de ani creștinismul.

Să ne rugăm cu perseverență!

Lasă de o parte ceea ce ațâtă simțurile, citește o carte care zdrobește inima, mai degrabă decât desfată trupul.

Citește din dragoste de adevăr, mai degrabă decât de popularitatea autorului.

Caută să înveți de la cei mari, decât să ții la născocirile tale.

Învață cu inimă curată și credință, fără să cauți a-ți face un nume de învățat.

Nu te încrede în iscusința ta sau știința altui om, ci mai mult în harul lui Dumnezeu, care ajută pe cei smeriți și umilește pe cei semeți.

Nimeni nu se înalță fără primejdie, dacă nu îi este dragă supunerea.

Locul frecventat neîntrerupt se face tot mai plăcut, iar cel deseori părăsit aduce dezgust.

Din pricina ușurătății inimii și a nepăsării față de cusururile noastre, nu simțim durerile inimii, ci adesea râdem în deșert, când, pe bună dreptate ar trebui să plângem.

Luptă-te vitejește! Obișnuința se înfrânge prin altă obișnuință!

De ce te superi dacă treburile nu-ți ies cum voiești și cum dorești? Care este omul căruia îi merg toate după voia sa? Nici eu, nici tu, nici altul dintre oamenii de pe pământ.

Mulți nevolnici și slabi de înger spun: iată ce viață fericită duce omul acela, ce bogat, ce puternic și ce mare este!

Dacă nu faci o sforțare nu vei înfrânge năravul.

„Iosafat a zis: Nu mai este aici nici un proroc al Domnului, ca să-L putem întreba? Impăratul lui Israel a răspuns lui Iosafat: Mai este un om prin care am putea să întrebăm pe Domnul, dar îl urăsc, căci nu-mi prorocește nimic bun, nu prorocește decât rău; este Mica fiul lui Imla. Și Iosafat a zis: să nu vorbească împăratul așa!” (1 Împărați 22,8).

Iosafat era un om evlavios și întreba de un alt proroc.

Ahab era un om lumesc, nelegiuit care întrista mult pe Dumnezeu prin faptele lui.

Este interesant că Ahab este pozitiv și plăcut, și se plânge de Mica și spune că numai de rău și negativ vorbește. Am tinde să fim de partea lui Ahab, relaxat, frumos, pozitiv. Mica vorbește numai de rău.

Totuși, în biblie, cel lumesc și firesc vorbește de lucruri pozitive și frumoase, el de fapt este refractar la adevăr, dreptate și ascultare. Asta vorbește ceva despre Ahab!

Mica nu vorbește numai de rău, dacă ne uităm în cartea lui, însă pentru Ahab, care nu asculta de Dumnezeu și făcea rău, nu doar lui, ci și întregului Israel, este de înțeles că vorbea numai de rău! De fapt, Ahab era împotrivitor și nu voia să asculte, iar prin viclenie îl stigmatiza pe Mica de negativism. Așa să fie? El de fapt voia să își ascundă neascultare, păcatul și răutatea acuzând pe Mica. Iosafat nu gândea așa, și nu avea reticența lui Ahab. Și totuși este foarte evlavios și apreciat de Dumnezeu în Scripturi.

PS cred că sunt și oameni negativiști care nu sunt în adevăr, însă este nevoie de discernământ.

Sursa

Pentru cei ce nu au avut zăpadă până acum, pun aici câteva imagini care le-am făcut la Predeal – România! Mulțumim Doamne pentru țara noastră frumoasă!

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

Se spune că ceea ce poți face bine, fără mult efort, acela este darul tău. Asta nu înseamnă că nu trebuie să muncești pentru darul tău!

Darul tău este chemarea ta în viață. Fă ceea ce ești înzestrat să faci!

Acel lucru îți va deschide ușile în viață. Iosif prin darurile lui s-a ridicat în viață (tălmacirea viselor, administrarea). David prin darurile lui s-a ridicat în viață (vitejia, închinarea). Daniel prin darurile lui s-a ridicat în viață (tălmăcirea viselor, cunoștința) etc.

Acel lucru te va ajuta să te armonizezi cu cei din jurul tău, îți vei găsi locul între ei. Acel lucru îți va da preocupare cu folos, nu vei sta să te uiți la alții. Acel lucru îți va da împlinire personală, nu vei mai tânji la ce au alții. Acel lucru te va răsplăti în ziua cercetării!

Vezi care este darul tău și apucă-te de lucru! Nu poți să nu ai un dar de la Dumnezeu!

De departe cele mai mari probleme ale creștinilor de astăzi sunt mândria și subestimarea. Cel mându se poartă aspru cu ceilalți și este indulgent cu sine. Cel ce se subestimează, merge după alții, apoi se plânge de starea lui.

Cel înțelept este cel ce se poartă cu alții și cu sine după Cuvânt, și nu face nici un pas până nu verifică cu Scriptura!

„… Cei ce-L iubesc (pe Domnul) sunt ca soarele când se arată în puterea lui” Jud. 5,31.

„Cei înțelepți vor străluci ca strălucirea cerului și cei ce vor învăța pe mulți să umble în neprihănire vor străluci ca stelele, în veac și în veci de veci.” Daniel 12,3.

„Să le păziți și să le împliniți (legile); căci aceasta va fi înțelepciunea și priceperea voastră înaintea popoarelor” Deut. 4,6.

Aceste versete se explică reciproc. În primul rând vedem că cei înțelepți vor străluci ca strălucirea cerului, ca stelele. Înțelepciune și priceperea sunt țintele vieții.

Dar ce înseamnă să fii înțelept și priceput, știm că Iov 28,28 ne spune că „înțelepciunea este frica de Domnul și priceperea este depărtarea de rău.” Ca să fiu mai simplu înțelepciunea este sfințenia! Nu doar teama de Domnul, adică la nivel de intenție, ci și îndepărtarea de rău concretă. Deci este înțelept cel ce este sfânt, cel ce se depărtează de orice rău.

Iar versetul din Judecători ne spune că iubirea de Dumnezeu ne face să strălucim. John Wesley spunea: „Iubirea este cea mai înaltă formă de sfințenie”, iar apostolul Pavel subliniază: „De fapt: Să nu preacurveşti, să nu ucizi, să nu furi, să nu faci nicio mărturisire mincinoasă, să nu pofteşti şi orice altă poruncă mai poate fi se cuprind în porunca aceasta: Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.” (Rom 13:9).

Oameni buni, ce se cere de la noi este să iubim, nu cu limba, ci cu fapta și cu adevărul, prin aceasta vom străluci și vom câștiga sufletele celor din jur (1 Ioan 3,18; Pv. 11,30).

Se spune că atunci când Michelangelo a început să picteze nuduri, maestrul lui l-a întrebat: De ce picteazi nuduri? Vreau să îi văd cu îi vede Dumnezeu? Dar tu ești Dumnezeu?

Cu toate acestea Michelangelo a continuat și s-a detașat de maestrul lui. De aici a început un trend în care arta era folosita ca scuză pentru patimă, pentru imoralitate. Astăzi tot din acest motiv unii iubesc arta, simt că acolo ar putea avea libertatea pe care nu și-o pot permite în societate.

În realitate arta are un mesaj la fel ca o prelegere, ca un cântec, în care tu poți spune o prostie, o hulă, sau o învățătură de duh. Tot așa este și arta! Eu cred că lumea de astăzi sub masca artei, aprobă și felicită toate ticăloșiile, însă arta are un mesaj la fel ca tot ceea ce facem și spunem.

Arta nu este amorală! Atunci de ce nu ucizi de dragul artei? Arta este o „găselniță”, așa cum a fost atâtea curente și mișcări prin care răul încearcă să pătrundă, până e demascat.

Folosiți bine arta!

A îți face datoria, înseamnă pentru unii, să face ceea ce nu îți place întotdeauna. Unii aplică din păcate acest lucru și în voia lui Dumnezeu. „Nu pot să fac ceea ce nu simt!” Unii mai bagă și spiritualul: „Nu am chemare, nu simt de la Domnul!”

Părerea mea este că acest lucru este valabil atunci când faci ceva nedrept, iar tu îți chinuești sufletul pentru că depinzi de acea autoritate, îți e: părinte, patron, profesor etc. Dar când aplici acest lucru la voia lui Dumnezeu, tu mărturisești ceva: Că nu iubești adevărul.

Voia lui Dumnezeu este întotdeauna adevărul, adică ceea ce ai face tu dacă ai cunoaște toate variantele. Dacă spui că nu poți face mereu datoria, voia lui Dumnezeu, înseană că nu iubești adevărul. Când cineva iubește adevărul și dreptatea, iubește să facă voia lui Dumnezeu, care este mereu dreptate și adevăr.

De fapt spiritul acesta de plictiseală și lipsa disponibilității pentru voia lui Dumnezeu vine din lipsa de dragoste pentru adevăr și o viață în afara lui.

(Prov 13:11) „Bogăţia câştigată fără trudă scade, dar ce se strânge încetul cu încetul creşte.”

Se spune că un melc s-a întâlnit cu un rac. Racul a spus melcului: „În viața mea nu am văzut un om mai sprinten ca dumneata!” Melcul i-a răspuns: „Nu merg eu prea repede, dar merg înainte. Fie vorba între noi, mie nu-mi place mersul înapoi!”

Direcția este mai importantă ca viteza! Decât să schimbi direcția de dragul vitezei, mai bine rămâi la pași mărunți și siguri! Unii se laudă cu viteza, dar nu vor să vorbească de viteză. Știu ei de ce!

(Prov 13:11) „Bogăţia câştigată fără trudă scade, dar ce se strânge încetul cu încetul creşte.”

Am găsit un articol bun despre beneficiile cititului pe care îl pun aici!

Cititul este o abilitate foarte importantă care trebuie deprinsă şi dezvoltată încă din copilărie, iar mai jos voi expune 17 motive, bazate pe studii ştiinţifice, făcute de universităţi serioase, care arată de ce este important cititul.

Motto 1: „Doar dobitoacele şi zeii nu au nevoie de cărţi!“ (P. Ţuţea)

Motto 2: „Eşti cărţile pe care le citeşti.“

1. Cititul te face mai inteligent

Un studiu făcut de Universitatea Carnegie-Mellon, arată că cititul creşte cantitatea de materie albă din creier.

Creierul nostru este format din materie albă (care are rolul de transmite semnalele nervoase între diferite zone ale creierul) şi materie cenuşie (care are rolul de a prelucra şi memora informaţia). Practic materia albă transmite informaţia între zonele formate din materie cenuşie.

(Ecl 8:11) Pentru că nu se aduce repede la îndeplinire hotărârea dată împotriva faptelor rele, de aceea este plină inima fiilor oamenilor de dorinţa să facă rău.

(Mat 5:45) … El face să răsară soarele Său peste cei răi şi peste cei buni şi dă ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi.

Datorită acestor două versete inima unora este plină de dorința să facă rău! Dumnezeu nu îi pedepsește pe loc și Dumnezeu le dă soare și ploaie pentru pâine. Unii văd aici un loc perfect pentru a își face de cap.

Dar de ce face Dumnezeu așa? Răspunsul este pentru că suntem în perioada harului și libertății. Exact așa cum robul lui Avraam o invita pe Rebeca să vina ca soție pentru Isaac, de bună voie, cu daruri și fără constrângeri, tot așa în zilele acestea Dumnezeu prin robii săi invită pe oameni să vină la Hristos, cu daururi multe, fără constrângeri și cu deplină liberate.

Cei mai mulți refuză și trăiesc ca cei de mai sus, chiar sub numele că și ei sunt creștini, însă roadele lor îi demască, în ciuda scuzelor lor nesfârșite. Însă cei ce Îl primesc pe Domnul Isus în condițiile acestea în deplină libertate și fără constrângeri, aceștia primesc cele mai mari onoruri spirituale și eterne, aceștia sunt „Mireasa Domnului – Biserica Lui” care vor sta pe scaunul Lui de domnie în ceruri și vor guverna universul împreună cu Domnul!

Pentru asta însă trebuie să îndure această stare de libertate și așteptare dificilă, în care unii sunt ipocriți, alții violenți, alții nerușinați, pentru că Domnul oferă resurse și libertate necondiționată, dar nu fără consecințe, însă aceste consecințe nu sunt acum.

(2 Cron 15:7) „voi dar întăriţi-vă şi nu lăsaţi să vă slăbească mâinile, căci faptele voastre vor avea o răsplată!

Vino Doamne Isuse!

„Dacă veţi asculta aceste porunci, dacă le veţi păzi și împlini, Domnul Dumnezeul tău va ţine faţă de tine legământul și îndurarea cu care S-a jurat părinţilor tăi. El te va iubi , te va binecuvânta și te va înmulţi; va binecuvânta rodul trupului tău și rodul pământului tău, grâul tău, mustul și untdelemnul tău, rodul cirezilor tale de vite și rodul turmelor tale de oi, în ţara pe care a jurat părinţilor tăi că ţi-o va da.” (Deuteronomul 7:12-13)

Atunci când cineva ascultă de Dumnezeu, de fapt se instaurează o relație. Trebuie să fii tot mai conștient de ea, și prin Cuvânt și Duhul Sfânt să o întreții. Să asculți de Dumnezeu după Cuvânt în viața de zi cu zi, să nu te temi de nimic, să pui pe Dumnezeu mai presus de orice, să îți mărturisești orice păcat, să te cutățești de orice rău, să nu apună soarele peste păcatele tale.

Dacă vei face acest lucru bine, cu toată inima și toată curăția, Domnul te va iubi și te va binecuvânta. Binecuvântarea ta în viață nu vine din univers, din legile naturii, ale vieții, sau de la nevrednicii oameni. Binecuvântările vin direct de la Dumnezeu, sau nu vin în mod temeinic. Dar pentru asta trebuie să fim conștienți că Dumnezeu este de neînșelat. Dacă vrei să Îl mulțumești și cauți la fața Lui, nu pot să fii „șmecher” să ții cu alții și mai puțin cu alții, să nesocotești pe cei mai mici ca tine și să lingușești pe cei mai mari ca tine. Toate acesta nu merg! Ci va trebui să fii drept și curat cu toți.

Iată la cine trebuie să te uiți – la Dumnezeu! Pe El să îl mulțumești, să Îl respecți și totul va fii bine!

Tu pe cine cauți să mulțumești?

PS dintre toți, cel mai nefast este să încerci să mulțumești pe toți oamenii de-o dată…