„Iosafat a zis: Nu mai este aici nici un proroc al Domnului, ca să-L putem întreba? Impăratul lui Israel a răspuns lui Iosafat: Mai este un om prin care am putea să întrebăm pe Domnul, dar îl urăsc, căci nu-mi prorocește nimic bun, nu prorocește decât rău; este Mica fiul lui Imla. Și Iosafat a zis: să nu vorbească împăratul așa!” (1 Împărați 22,8).
Iosafat era un om evlavios și întreba de un alt proroc.
Ahab era un om lumesc, nelegiuit care întrista mult pe Dumnezeu prin faptele lui.
Este interesant că Ahab este pozitiv și plăcut, și se plânge de Mica și spune că numai de rău și negativ vorbește. Am tinde să fim de partea lui Ahab, relaxat, frumos, pozitiv. Mica vorbește numai de rău.
Totuși, în biblie, cel lumesc și firesc vorbește de lucruri pozitive și frumoase, el de fapt este refractar la adevăr, dreptate și ascultare. Asta vorbește ceva despre Ahab!
Mica nu vorbește numai de rău, dacă ne uităm în cartea lui, însă pentru Ahab, care nu asculta de Dumnezeu și făcea rău, nu doar lui, ci și întregului Israel, este de înțeles că vorbea numai de rău! De fapt, Ahab era împotrivitor și nu voia să asculte, iar prin viclenie îl stigmatiza pe Mica de negativism. Așa să fie? El de fapt voia să își ascundă neascultare, păcatul și răutatea acuzând pe Mica. Iosafat nu gândea așa, și nu avea reticența lui Ahab. Și totuși este foarte evlavios și apreciat de Dumnezeu în Scripturi.
PS cred că sunt și oameni negativiști care nu sunt în adevăr, însă este nevoie de discernământ.
romoflorin 