În predica de pe munte, Domnul Isus ne spune cu privire la porunca uciderii, ca dacă te mânii pe fratele tău, sau îi zici fratelui tău: ”Prostule!”, ”Nebunule!” vei cădea sub pedeapsa focului gheenei.
Aici Domnul ne vorbește de spiritul legii, adică uciderea este finalul păcatului, dar Domnul ne vorbește de momentul când păcatul intră în viața noastră, și anume când te mânii, când spui o vorbă rea fratelui tău. Acesta este spiritul legii. Deci nu trebuie să avem grijă doar să nu ucidem, ci să nu lăsăm păcatul să intre de loc în noi. Deci să nu ne mâniem. Să nu spunem vorbe rele fratelui nostru. Aceasta este păcatul crimei. Omul se ucide cu vorba! Cuvintele dau viață sau o iau. Acesta este un adevăr pe care l-am realizat mulți dintre noi, dar pe care nu ni l-am însușit mulți dintre noi.
Acum tratăm un lucru sensibil. Domnul spune să nu spui fratelui tău: ”Prostule”, ”Nebunule”. Noe a spus soției lui: ”Vorbești ca o nebună!” Acolo consider că nu a greșit, ci a vrut să o trezească și a spus: ”ca o nebună”, nu ”nebună”. Iar Solomon în cartea Proverbelor vorbește liniștit și accentuat de nebuni și proști, ne învață cum să îi deosebim și cunoaștem. Se pare că nu se ferește să folosescă aceste cuvinte. Nici Dumnezeu nu se ferește când numește pe un bogat: ”Nebunule! În seara aceasta ți se va cere înapoi sufletul!”
Concluzia pe care o trag este că în lume sunt mulți nebuni și proșt, îi cunoaștem după Scripturi, dar nu trebuie să jignim pe cel de lângă noi cu cuvintele acestea, îl ucidem. Dacă însă greșim și ne purtăm ca niște nebuni (David a recunoscut odată acest lucru), atunci cred că trebuie să recunoaștem, și putem spune și noi cu dragoste și respect când altcineva lucrează așa, doar ca să ne trezim și să ne ridicăm unul pe altul. Dar cu alte cuvinte, sau cuvinte suplimentare. Realitatea este că adesea ne purtăm nechibzuit, asemeni acestor două categorii. Să luăm seama la identitate. Una este să fii ceva, alta este să greșești, să te porți un timp ca și ei.
Domnul să ne dea înțelepciune!
romoflorin 