Perceptia copiilor asupra muzicii

Astazi ascultam muzica clasica, asa cum fac eu adesea cand lucrez, si vine Stefan (baiatul meu de 6 ani) si imi spune: “Tata, eu sunt trist din cauza melodiei pe care o asculti tu! Ea ma face sa fiu trist!” De ce tata? Am intrebat eu. “Este ca si cum un om foarte puternic a murit, asa este muzica asta!”

In momentele acelea ascultam o melodie de Beethoven, una mai trista. Trebuie sa fiu realist, nu stiu sigur daca era chiar piesa despre care stiu o istorisire foarte interesanta. Dar perceptia copiilor este uimitoare. Iata istorisirea compozitiei piesei “sonata luni”:

****

Beethoven traia una din acele zile triste, fara stralucire si fara lumina. Era foarte abatut din cauza mortii unui print din Germania, care era ca un tata pentru el… Tanarul compozitor suferea din cauza unei mari lipse de afectivitate. Tatal sau era alcoolic si il abuza fizic. Asta a fost si cauza pentru care el a murit pe strada … Mama sa murise foarte tanara. Fratele sau nu-l ajutase niciodata cu nimic, si, peste toate astea, boala lui s-a agravat. Simptomele de surzenie au inceput sa-l deranjeze, provocandu-i nervozitate si iritare…

Beethoven putea sa mai auda numai folosind un fel de trombon acustic. El purta intotdeauna la el o hartie sau un caiet, pentru ca oamenii sa-si scrie ideile si, in acest fel, sa poata comunica, dar nu toti oamenii aveau rabdare sa faca asta, si nici pentru a li se citi pe buze ce spuneau… Vazand ca nimeni nu-l intelegea si nici nu-l ajuta, Bethoven se retrase si se izola. Din aceasta cauza si-a castigat renumele de mizantrop. Din toate aceste motive compozitorul cazu intr-o depresie profunda. Si-a scris un testament in care spunea ca se va sinucide…

Dar cum nici un fiu al lui Dumnezeu nu este uitat, el primi ajutor spiritual, prin intermediul unei fetite oarbe care traia in aceeasi pensiune modesta in care se mutase si Beethoven, si care ii spuse aproape tipand: “Eu as da orice pentru a putea vedea o noapte cu luna!” Cand a auzit-o, Beethoven s-a emotionat pana la lacrimi. In fond si la urma urmei, el putea sa vada! El putea sa-si exprime arta prin compozitiile sale…

Pofta de viata i-a revenit si atunci compuse una din piesele cele mai frumoase ale umanitatii: “Sonata Lunii” In tema ei, melodia imita pasii lenti ai unor persoane, probabil ai lui sau ai altora, care duceau sicriul printului, protectorul lui… Privind cerul argintat de luna si aducandu-si aminte de fetita oarba, ca si cand s-ar intreba de ce a trebuit sa moara un om atat de iubit, el se adanceste intr-un moment de profunda meditatie transcendentala…

Anumite studii muzicale spun ca cele trei note muzicale care se repeta cu insistenta in tema principala a Sonatei, sunt cele trei silabe ale cuvintelor “de ce”?, sau ale altui cuvant sinonim din limba germana…

Multi ani dupa ce si-a infrant suferinta, a aparut incomparabila Oda a Bucuriei, a noua simfonie care incununeaza munca acestui compozitor, deja complet surd. Oda Bucuriei exprima recunostinta sa fata de viata si fata de Dumnezeu pentru ca nu s-a sinucis… Si toate acestea multumita acelei fetite oarbe care i-a insuflat dorinta de a exprima, prin note muzicale, o noapte cu luna.