Daca nu ne cunoastem pe noi insine, nu-L putem cunoaste nici pe Dumnezeu.

Noi nu ne putem avanta spre Dumnezeu pana nu ne dezgustam de noi insine. Noi totdeauna avem impresia ca suntem drepti, curati, intelepti si sfinti (aceasta mandrie este inascuta) daca nu suntem convinsi prin dovezi clare despre propria noastra pacatosenie, nebunie, prostie si necuratie. Iar noi nu vom ajnge la o astfel de convingere daca vom privi doar la noi insine si nu ne vom uita la Domnul, singurul standard de baza pentru noi insine. Noi avem din fire o predispozitie inspre ipocrizie, o imagine lipsita de continut a dreptatii. Nu-l putem cunoaste pe Dumnezeu acolo unde nu este religie sau smerenie. Mintea noastra nu poate sa-L inteleaga pe Dumezeu fara sa-i dea o anumita cinste.

Lasă un comentariu