Copilul parasit al lui Ezechel -II-

~ florin ~ Lasă un comentariu

In cele ce urmeaza vom cauta sa gasim motivele Harului lui Dumnezeu. De ce a avut Dumnezeu mila de niste pacatosi atat de mizerabili?

Unii oamnei sunt generosi numai pentru ca doresc ca altii sa-si formeze o parere buna despre ei. Exista ceva in natura oamenilor care-i face sa gandeasca bine despre ei. Toti acestia simt nevoia ca si alti oameni sa aiba o parere buna despre ei. Dumnezeu, in nici un caz nu simte aceeasi nevoie.

Cateodata unii oameni ii ajuta pe altii numai datorita familiilor lor sau poporului din care se trag. Parintii copilului erau amandoi dintr’o semintie care a fost blestemata de Dumnezeu: el amonit, iar mama hetita.

Unii oameni ii ajuta pe altii numai pentru frumusetea lor. Dar copilul acesta nu avea nici o frumusete.

Se pot gasi lucruri in noi despre care unii oameni sa creada ca sunt bune. Dar nu exista nimic in noi care sa-L poata determina pe Dumnezseu sa gandeasca bine despre noi.

Sunt oameni care cred ca pacatosul este cel care face primul pas in mantuire. Nu este adevarat. Dumnezeu este cel care face intotdeauna primul pas. Oamenii niciodata nu vor putea striga la Dumnezeu sa-i mantuiasca pana cand lucrarea de mantuire n-a inceput in inimile lor. Omul nu vrea mila lui Dumnezeu. El fuge de harul care i se ofera, respinge Evanghelia atunci cand este predicata. Nu va veni la Hristos ca sa primeasca viata. Oamenii isi intorc spatele la Dumnezeu in mod voit. Oamenii sunt manuiti numai cand Dumnezeu, prin mana Sa puternica, ii aduce la Hristos. Harul incepe, continua si termina lucrarea de mantuire in inima unei persoane.

Dumnezeu zice: “Il voi cruta pe tradator; merita sa moara, dar il voi cruta. Voi dovedi ca Eu sunt Imparatul si Dumnezeul milei. “ De ce oare alege Dumnezeu sa crute acest copil? Este un singur raspuns la aceasta intrebare. “Voi avea mila de oricine-Mi va placea sa am mila; si ma voi indura de oricine-mi va placea sa Ma indur. Asadar, nu atarna nici de cine vrea nici de cine alearga, ci de Dumnezeu care are mila.” (Rom. 9,20). Cere-i lui Dumnezeu mila, dar aminteste-ti ca nu ai nici un drept la mila Sa. Cere-i lui Dumnezeu mila stiind ca El are tot dreptul sa n-o dea, dupa cum alege. Daca Dumnezeu vrea te poate mantui, sau, daca vrea, te poate nimici. Este nevoie sa iti pleci capul si sa zici: “Dumnezeule, ai mila de mine pacatosul, mantuieste-ma pentru slava Ta, ca mila si suveranitatea Ta sa poata fi clar vazute.”

Mai mult de atat nu putem face. Noi credem ca sursa milei este in Dumnezeu Insusi si de aceea problema noastra trebuie lasata in voia Sa.

* adaptat dupa CH Spurgeon

Copilul parasit al lui Ezechel -I-

~ florin ~ Lasă un comentariu

„Ochiul nimãnui nu s-a îndurat de tine, ca sã-ti facã mãcar unul din aceste lucruri, din milã pentru tine; ci ai fost aruncatã pe câmp, asa de scârbã le era de tine, în ziua nasterii tale. Atunci, Eu am trecut pe lângã tine, te-am vãzut tãvãlitã în sângele tãu, si am zis: „Trãieste chiar si în sângele tãu!” Da, ti-am zis, „Trãieste chiar si în sângele tãu!” (Ezechiel 16:5-6)

Acest pasaj ne vorbeste pe de o parte de poporul Israel, pe cand era rob in Egipt si putin la numar, mambrii sai nu erau formati intr-o natiune. Dar cuvintele textului constituie, de asemenea, o descriere a rasei umane in natura ei pacatoasa. Dumnezeu trece pe langa pacatos si-l vede aruncat afara pierdut si neajutorat. Atunci in maretia Lui divina, Dumnezeu ii spune pacatosului: “Traieste!”

Textul ne invata ca acest copil abandonat era lipsit de puterea de a se ajuta. Un nou nascut este incapabil sa isi gaseasca adapost. Este incapabil sa le vorbeasca celor care trec prin apropiere. Un copil este complet neajutorat. Orice ce se face pentru ajutorarea unui copil trebuie facut de altcineva. Pana cand cineva nu vine sa ajute copilul, el este obligat sa stea neajutorat, expus durerii si atacului.

Natura umana este la fel de slaba si neajutorata ca si copilul descris. Oamenii nu pot face nimic pentru a se restaura ei singuri. Toti oamenii, prin natura lor, sunt morti in greseli si pacate. Cum pot cei ce sunt morti sa se aduca singuri la viata? Numai Dumnezeu poate invia pe cei ce sunt morti in pacat.

Invatatura aceasta este scoasa din Cuvantul lui Dumnezeu. Daca nu esti credincios, esti atat de pierdut incat oricat de disperatai incerca sa te salvezi, nu vei reusi. Situatia este mai rea decat am crede. Datorita naturii tale pacatoase nici macar nu vrei sa fii salvat. Tu il urasti pe Dumnezeu. Numai Duhul Sfant al lui Dumnezeu te poate ajuta sa cunosti adevarul ca il urasti pe Dumnezeu. Dar tu nu iubesti adevarul lui Dumnezeu. Tu iubesti pacatul si nu doresti sa fii mantuit.

Dar imposibilitatea de a ne salva pe noi insine nu poate fi folosita ca o scuza in favoarea comiterii de pacate. Imposibilitatea de a face pacate, face vina noastra si mai mare. Este normal sa pacatuim precum este normal sa curga apa la vale, sau flacara focului sa se ridice in sus. Ca si copilul aruncat in camp, necredinciosii sunt complet neajutorati.

Textul ne mai spune ca pacatosii nu au prieteni: “Ochiul nimanui nu s-a indurat de tine, ca sa iti faca macar unul dintre aceste lucruri”. Ei nu au prieteni care sa-i poata ajuta. Numai Dumnezeu ii poate ajuta. Lacrimile oamenilor nu-l vor curata pe pacatos de pacatele lui. Dorintele puternice ale unei persoane de a fi sfanta n-o pot imbrac in sfintenie. Noi toti suntem fara prieteni, neajutoratisi ruinati. Legea ne condamna. Dreptatea ne ameninta. Unde ne vom putea duce daca Dumnezeu refuza sa ne primeasca?

Textul ne arata foarte clar ca prin natura lor pacatosii sunt expusi, aruncati pe un teren vulnerabil, parasit, friguros in timpul noptii si fierbinte in timpul zilei. Nimeni n-ar putea trece printr-un asemenea loc. Vietuitoarele salbatice cauta prada s-o manance. Prin natura lor pacatoasa oamenii se gasesc in aceasta stare. Numai Dumnezeu cunoaste pericolele la care este expusa o persoana nenascuta din nou.

Pacatosule!! N-ai nici un prieten, dar ai multi dusmani. Dusmanii care vor sa te distruga sunt foarte puternici. N-ai nici puterea si nici vointa de a rezista acestor dusmani. Esti atat de neajutorat precum este un copil in gura unui animal salbatic. Neajutorarea ta se datoreaza pacatului si, de aceea esti o prada usoara pentru cei care vor sa te nimiceasca.

Textul ne mai arata ca copilul se afla intr-o situatie dezgustatoare, destinat pieirii.

* Va urma

Iti voi face un nume mare – Geneza 12:2

~ florin ~ Lasă un comentariu

“Voi face din tine un neam mare, si te voi binecuvânta; îti voi face un nume mare, si vei fi o binecuvântare.” (Geneza 12:2)

Fiinta umana este foarte complexa, Dumezeu stie asta, nimic nu il satisface pe om mai mult decat un nume mare. Oamenii astazi isi vand sufletele la propriu pentru a iesi putin in evidenta. Se pare ca am fost creati sa avem un nume mare. Atunci cand cineva poate sa iti ofere acest lucru, asupra ta are o putere extraordinara. Putine lucruri in viata iti pot oferi ceea ce iti ofera un nume mare. In sinea noastra toti visam la acest lucru, si ne gandim (in mod nepriceput), oare cum sa mi se intample mie acest lucru? Ce sanse am eu sa am un nume mare? Nu voi avea eu asa ceva! Altii mai avantajati decat mine…

Insa ideile acestea sunt niste minciuni, sunt false. Numai Dumnezeu poate da cu adevarat un nume mare, si el il poate da oricui voieste. Ii sta in puter, poate sa ii da intelepciune unui om daca ii lipseste, Duhul Sau care sa il abiliteze, poate schimba imprejurarile vietii si omul acela sa aibe un nume mare. El poate ridica un om din nimic aproape. Ce era David cand a venit Samuel sa il unga imparat? Era neisemnat, cel mai mic si dispretuit de fratii lui, ba chiar de tatal sau. Cum era Petru inainte sa il intalneasca pe Domnul Iisus?

Tu poti avea un nume mare, daca te obisnuiesti cu ideea si il poti crede pe Dumnezeu. Multi in viziunea lor se vad ca oameni cu un nume deja compromis (probabil aceea este firea din ei), dar numele il capeti dupa dorinta din tine, daca iti place de Dumezeu sau nu. Si Pavel striga odata: “O nenorocitul de mine, cine ma va izbavi de acest trup de moarte?” Vedem ca el ii multumeste Domnului mai tarziu pentru Duhul de viata in Hristos. Deci chiar daca ai un trup de moarte, poti totusi sa ai un nume mare, oricum esti nemuritor, el va avea timp sa creasca, daca il pui sub autoritatea Celui ce poate sa dea un nume mare. Cel ce i-a promis si lui Avraam un nume mare.

Despre metodele UBR

~ florin ~ 3 comentarii

Nu trebuie sa luptam cu mintile  oamenilor (metodele), ci cu constiintele lor (valori, principii).

Una din greselile credinciosilor de-a lungul timpului a fost aceea de a lupta cu metodele oamenilor, ceea ce reflecta mintea lor si nu cu sistemul lor de credinte, care reflecta constiinta lor. Pavel ne indeamna sa pastram credinta si un cuget curat. Daca te numesti crestin, iti mai trebuie un lucru: o constiinta curata. Regulile vin si pleaca, se schimba si trebuie sa se schimbe cu intelepciune, altfel de geaba o facem. Nu trebuie sa luptam cu asta prea mult, ci mai de graba cu constiintele oamenilor. Daca oamenii au un cuget bun asta se reflecta in metododologia lor si invers.

Este in zadar sa te lupti cu metodologia dupa ce un om, sau un grup de oameni au venit la conducerea unei institutii (Uniunea Baptista), ajungi sa vorbesti, daca a facut una, de ce nu a facut pe cealalta, daca a facut alta, de ce nu a facut invers, etc. Nu daí de capat. Este un sistem lumesc, nu functioneaza, sa bazeaza pe intaratare de spirite, anarhie.

Ideea este alta, au o constiinta curata cei ce ne conduc? Daca o au, slava Domnulu! Daca nu o au sa incercam sa o trezim. Sa lucram in directia asta, nu a intelectului. Intelectul este caracterizat de metodologie, constiinta este caracterizata de valori, principii.

Ar trebui sa ne gandim mai mult la asta. Metodele nu au rost sa fie luate in seama prea tare de noi, de aceea au fost alesi un nr de oameni, ca sa se ocupe de ele, oricum sunt in mainile lor, este in van sa parlamentam pe marginea lor, pe ei i-am desemnat cu asta. Intrebarea ar fi: avem incredre in ei sau nu?

Daca am avea ceva de facut este sa stimulam cugetul lor, constiinta lor, asa faceau proorocii in vechime cu conducatorii vremii, asta era sarcina lor de la Domnul.

* Rugaciunea si postul ne ajuta mult in directia asta

Un inger a plecat, cine ii va lua locul?

~ florin ~ 1 comentariu

Fratele Vasile Branzei a fost un inger al lui Dumnezeu, nu l-am cunoscut decat din carti si din mesaje mp3, insa va spun sincer, intre predicatorii romani mai in varsta am avut cateva repere intre care si fratele Vasile Branzei. Va recomand din inima un mesaj al fratelui pe care eu il indragesc foarte mult. Este in boxa laterala, il puteti asculta sau descarca.

 Fratele Vasile Branzei a lasat o mostenire de invidiat in umra, chiar rar se mai vad astazi astfel de lucruri, in Bucuresti a lasat cea mai mare biserica din oras, in lume a lasat un fiu, care este aproape cel mai implicat si vizibil pentru lumea celor pocaiti. Dumnezeu sa fie slavit si sa binecuvinteze si pe altii cu astfel de mosteniri. Avem dreptul sa poftim la exemple de acest gen (cred eu).

In Israel intotdeauna cand pleca un mare om al lui Dumnezeu de fiecare data urma altul: dupa Avraam, Isaac, dupa Moise, Iosua, dupa David, Solomon, dupa Domnul Iisus ucenicii, apostolul Pave.

Fie ca plecarea fratelui Vasile Branzei sa ne determine pe cat mai multi sa ii urmam exemplul!

Condoleante familiei Branzei, ramasa printre noi.

cu drgoste

Florin S.

Legea nescrisa a Domnului Iisus – Matei 26:52

~ florin ~ 10 comentarii

 „Pune-ti sabia la locul ei, cãci toti cei ce scot sabia de sabie vor pieri.” (Matei 26:52)

Acest cuvant al Domnului Iisus nu este stipulat in credinta crestina prea tare pentru ca in crestinism sabia nu isi are locul, crestinii sunt oameni ai pocaintei ai cuvantului Evangheliei, nu lucreaza cu unelte de razboi. Dar exista o invatatura foarte puternica in spatele acestei expresii ai Domnului Iisus care este ca o lege nescrisa, care functioneaza mereu si mereu, si oamenii de pretutindeni parca se incapataneze sa o invete.

Versetul spune: “caci toti cei ce scot sabia de sabie vor pieri” acolo spune ca “toti” nu doar cei mai nefericiti. Acum noi putem scoate sabie vicleniei in lupta cu oamenii, si ne gandim ca daca nu isi vor da seama, noi vom scapa si vom fi castigati, dar Domnul spune: “toti cei ce scot sabia de sabie for pieri” deci chiar daca nu ai fost observat de nimeni, cel putin Domnul Iisus te-a vazut si el isi va implini cuvantul. Unii scot sabia minciunii cum a facut Anania si Safira, si in mod supranatural Dumnezeu a descoperit lui Petru ca era o minciuna si a pierit Anania si Safira. Atunci cand eu jignesc sau nedreptatesc pe cineva, chiar fara intentie sau prea tare, domnule parca e un facut, nu stiu daca si voua vi s-a intamplat, neaparat mi se intampla si mie inapoi exact ce am facut eu in mad nedrept, si de multe ori exact de la aceeasi persoana, si fara ca noi doi parca sa fim constienti de ce se intampla, asa fara cuvinte. Legea nescrisa a lui Hristos se implineste. Si cand barfim pe cineva, chiar daca cel in cauza nu afla niciodata ca a fost barfit, negresit acea lege se intoarce impotriva noastra si vom fi barfiti si noi, sau desconsiderati de oameni. Cand cineva se mandreste, ne ingamfa pe nedrept de niste lucruri (care nu vin de la el), si atunci a scos o “sabie” si “toti cei ce scot sabia de sabie vor pieri” si Domnul il smereste si il pune in starea lui normala.

Domnul sa ne ajute sa invatam aceasta lege nescrisa a Lui si sa o respectam!

Cercul vicios al necredintei

~ florin ~ Lasă un comentariu

Multi oameni au tendinta sa dea vina pe circumstante, pe oamnei, pe lume pentru nereusitele lor. Realitatea este insa ca noi suntem principalele cauze pentru care reusim un lucu in viata sau nu. Si altii au un rol in asta, dar spre fericirea noastra si trezirea unora, trebuie sa spunem ca cel mai importanti in realizarea unui lucru suntem noi si Dumnezeu.

In ce consta succesul, sau reusita intr-un lucru anume? Premiza de la care pleci este foarte importanta. Oamenii aproape ca simt aceasta premisa si ei reactioneaza ca atare. Atitudinea ta le determina comportamentul si mai putin celelalte detalii. Insa aceasta situatie are si alte implicatii, spre exemplu: unii oameni pleaca de la premisa: “Eu nu sunt in stare sa fac cutare lucru” Cand pleci de la premiza aceasta iti spui la un momend dat: “Nu are rost sa ma implic…”, daca nu sunt in stare sa fac nimic lucrul acela. Daca nu faci nimic nici nu vei realiza nimic. Dupa acest ciclu se intareste ideea falsa: “Vezi am avut dreptate cand am spus: ca nu pot sa fac lucrul cutare!”

Acum spuneti dv care este adevarul?

Ceea ce crezi determina ce faci, nu ceea ce faci determina ceea ce crezi. Sa fim atenti ca sensul lucrurilor este diferit decat cred unii. Cineva spunea: “Daca poti sa iti imaginezi un lucru, il poti avea”, fara sa mergem la extrema cu asta, cred ca aici este cheia, daca ai speranta, crezi, ai deja o viziuna a ceea ce va fi, metodele, strategia, mijloacele se vor schimba, adapta si cu fiecare schimbare vei fi mai aproape de ceea ce iti propui sa faci.

** personal cred ca toate acestea sunt valabile cand ele sunt in concordanta cu voia lui Dumnezeu, altfel luptam impotriva propriei constiinte si e ca si cum ne-am minti singrui.

Domnul Iisus spunea: „Facã-vi-se dupã credinta voastrã!” (Matei 9:29) Cred ca este valabil atat in sens pozitiv cat si in sens negativ. Mareste-ne credinta Doamne!

proorocie-fortata.jpg

Administrative

~ florin ~ Lasă un comentariu

Mi-am luat un buetooth „Blue soleil”, eu transfer des din telefon: foto, video, predici, etc, si cablul a inceput sa uzeze telefonul deja. Si ca sa vezi bluetooth-ul platit tot, cu CD, cum am mai patit in Vista al meu nu l-am putut instala, da o eroare 267, acum ce sa fac? Nu il pot folosi, am inceput sa umblu ca hotii dupa o solutie, un crack, etc. Am crezut ca imi ard calculatorul, am bagat un program „Bluetooth for vista”, imi restarta calculatorul si aparea ecranul acela albastu cu scris alb, ingrozitor, a facut asta cred de 4-5 ori, abea l-am salvat prin safe mode. Acum supravietuieste.

 Uite asa nu imi pot folosi produsul meu original.

Daca stiti careva sa ma ajutati, v-as fi recunoscator.

Pomul bun si pomul rau.

~ florin ~ 2 comentarii

„Pomul bun nu poate face roade rele si pomul rau nu poate face roade bune” (Iisus Hristos Mat. 7,18)

 Ce logica de fier are Domnul Iisus, nu ca noi indoielnici si circumstantiali. Domnul spune ca daca un pom este bun el nu poate face roada rea. Unii credinciosi in gandirea lor spun ca orice om bun (pom bun) poate face roade rele. Fara sa se mai gandeasca ca Il contrazice pe Domnul cu asta. Dar daca lor nu li se pare logic, merg inainte si predica un mesaj diferit de cel al Domnului.

Cum cred eu ca se explica versetul acesta. Cred ca Dumnezeu nu se bazeaza pe bunavointa umana ci pe nasterea din nou. Cred ca este o lucrare de calitate superioara, lucrarea Duhului Sfant. Cand ea este autentica, omul acela, mai cade, mai greseste, se lupta din greu dar reuseste, tot cerul e de partea lui, si el de fapt nu are ce pierde si nici cum sa piarda, moartea este o trecere pentru el. El nu face altceva decat sa se propulseze spre Domnul Lui care ia dat viata. Este un pom bun, ce face el este o roada buna. Nu este vorba ca nu mai pacatuieste, ba da, si chiar cu voia uneori, dar inima lui e schimbata, nu traieste o viata ascunsa, nu se preface, ci chiar este interesat sa isi dezvaluie intreaga coruptie si nevrednicie, pentru ca el se elibereaza cand vorbeste despre asta. Nu este mandru, nu vrea sa dovedeasca nimic sau sa convinga de ceva, ca cei cu inima goala, ci el este plin de bucuria mantuirii.

 In lume totul este circumstantial. In afaceri cand intri in colaborare cu cineva, daca nu iti mai comvine desfaci colaborarea la fel cum ai facut-o, sau daca gasesti ceva mai profitabil. Aceeasi gandire sta si in spatele acestei ratiuni, ca omul de fapt se poate intoarce de la Dumnezeu oricand. Ideea din spate este de ai da omului libertatea sa faca ce vrea, sa poata intoarce spatele la nevoie. Dumnezeu are alta mentalitate, El e perfect, bun, sfant, drept, fata de El nu iti poti lua masuri de precautie ca intr-o lume nelegiuita. O astfel de gandire il jigneste la propriu. Eu, sincer, cand vad pe cate unul cu o mentalitate ca aceasta, mi se face rau, la propriu. E ca o casatorie in care se stabileste clar de la inceput ca se poate desface casatoria intr-o zi. Ce bucurie mai e aceia, ce dragoste, ce legamnat, angajament, unde temelie, viata fericita. Totul e in van. Eu nu spun ca nu va fi greu, sau ca vei mai pacatui (dar jertfa lui Hristos si pentru asta a fost).

Numai pomul rau face roade rele, adica el se poate preface ca e crestin din anumite interese, sau sta departe de crestini si ii ataca mai mult ca sa isi satisfaca stima de sine, pentru ca nu o are. Cel rau nu poate face binele, chiar daca ar vrea. El nu este liber, este rob pacatului.

In concluzie, daca la Dumnezeu ar fi democratie cum vor unii sa creada, omul vine cand vrea, cand poate, pleaca la fel, atunci pildele Domnului ar trebui sa sufere o malformatie serioasa, cand pomii rai sa faca roade bune, cei buni sa faca roade rele, smochinii ar face struguri si invers, o oaie ar deveni dintr-o data capra, apoi lup, din nou prin mutatie devine oaie, samanta care este intr-un pamant bun, ca prin prostie se trezeste intre spini, apoi la margine de drum, etc. Si nebunia ar putea continua.

Dumnezeu are o alta norma: teocratia, nu democratia. Asta inseamna ca El conduce si controleaza totul, totusi fara sa ia libertatea omului sau sa il depersonalizeze, si omul chiar beneficiaza de aceste privilegii, pocaitul nu isi mai doreste despartirea de Dumnezeu, (asta e una din definitiile pocaintei). Stiu ca pentru oameni este o pozitie periculoasa, si eu imi dau seama de implicatiile unei asemenea slujbe, dar eu cred ca El merita si nu imi este teama cu El in postul acesta.

Cele 13 principii ale lui Benjamin Franklin

~ florin ~ Lasă un comentariu

1. Cumpatare: nu manca pana la ingreunare.

2. Tacere: nu vorbi decat ce poate fi folositor pentru tine si pentru altii; fereste-te de convorbiri desarte.

3. Ordine: fiecare lucru sa-si aibe un loc; fiecare afacere un timp hotarat.

4. Hotarare: fii decis a face ce esti dator sa faci, executa fara amanare ceea ce ai decis.

5. Economie: nu cheltui nimic fara a fi necesar.

6. Munca: nu pierde timpul ci ocupa-te neincetat cu ce este folositor; abtine-te de la orice fapta de prisos.

7. Sinceritate: fereste-te de orice fel de prefacatorie, formeazati cugetari drepte si sincere si conformeaza-te lor cand vorbesti.

8. Dreptate: nu face rau nimanui, nu-i vatama interesele si nu intarzia sa-i faci binele la care te obliga  datoria.

9. Mod de ratiune: ferestete de extreme, nu te supara de nedreptatile care ti se fac, daca tu crezi ca nu le  meriti.

10. Curatenie: nu suferi necuratia nici pe corp, nici pe haine, nici in casa.

11. Liniste: nu te tulbura de nimicuri, nici de intamplari obisnuite de care te poti scapa.

12. Castitate: nu te lasa in voia placerilor trupesti.

13. Umilinta: imita pe Christos in aceasta privinta.

Omul este o fiinta sociala

~ florin ~ 11 comentarii

Sunt oameni care pot vorbi mult dar sa nu spuna nimic despre ei insisi. Pot scrie mult fara sa dezvaluie ceva din inima lor. Atunci cand cineva face asta, oamenii imediat observa si sunt ziditi, hraniti prin aceasta. Cea mai mare nevoie a noastra este aceea de relatie de dragoste de incredere. Daca nu ai pe cineva caruia sa ii spui lucrurile tale personale, sau daca ai doar un om, doi, atunci nu ai multa bucurie si liniste interioara. Cand nu ai cu cine sa vorbesti lucrui importante din viata ta, si cand nu te poti deschide sa o faci, esti sarac duhovniceste, mic spiritual. Scapa de prejudecata ca oamenii te vor rani cu ceea ce le vei spune tu (oricum te vor rani), ca vor folosi impotriva ta tot ce le vei spune tu despre tine (asta se intampla in finante, in materie de suflet nu prea e valabil asta). Oamneii inchisi nu pot evolua spiritual si in general in nici un fel.

Unii spun ca este nevoie de lideri, modele, de fapt este nevoie de oameni care sa il umreze pe Dumnezeu si sa ne permita si noua sa ii vedem. Astazi sunt multi oamni ascunsi, inchisi, nu permit nimanui sa ii vada, nu impartasesc cu nimeni din ale lor, pentru ca nu au incredere (poate). Dar atunci nici Dumnezeu nu se poate folosi de noi. Nu trebuie sa convingem de nimic, nu trebuie sa dovedim nimic, nu ar trebui sa avem ce sa ascundem, ci doar sa fim noi insine si sa recunoastem, sa ne acceptam asa cum suntem. Sa invatam ca Dumnezeu ne-a creat asa si ca asta zideste si pe altii. Ceea e ne face pe unii mai speciali sunt tocmai limitarile noastre si calitatile unite in mod unic. Suntem asemanatori.

Gaseste-ti un grup de oameni de incredere, unde sa poti vorbi despre tine si ceilalti sa faca la fel, sa va recunoasteti calitatile si defectele, sa va rugati unii pentru altii si sa inaintati impreuna in viata.

Bucuria reala o primim in relatia autentica cu Dumnezeu si cu mai multi oameni, asta nu inseamna sa ai multi prieteni, sunt constient ca nu este bine asa, dar altfel nu poti experimenta bucuria, increderea si pacea lui Dumnezeu, fara de care nu poti fi fericit si implinit. Aventurile de orice fel, experientele palpitante si prieteniile indecente, cu care se lauda unii, nu sunt decat niste surogate si “beep-uri” in comparatie cu relatia autentica de dragoste si incredere, iar bcuria pe care o ai azi din acele “beep-uri”, maine va fi mai mica.

“Sa va iubiti unii pe altii!” ( spunea Domnul Iisus Hristos)

Ultimele descoperiri cu privire la creier -II-

~ florin ~ 18 comentarii

creier-2.jpg 

Creierul nostru este compus in doi lobi: lobul drept si cel stang. Cel drept este responsabil de experientele noastre, este nonverbal, iar lobul stang este rational se ocupa de cifre si litere. Lobul drept este cel director, cel stang depinde de cel drept. Sanatatea lobului stang depinde de sanatatea celui drept. Lobul drept se ocupa de relatiile interumane si bucurie. Lobul stang cel rational, oamenii de stiinta il numesc: “incapatanat” pentru ca el sustine anumite teorii si nu poate fi convins sa se schimbe sub nici o forma, abea cand lobul drept se supara, trece printr-o trauma, lobul stang este gata sa faca concesii. Lobul stang ramane blocat atata timp cat lobul drept nu functioneaza bine. Lobul stang depinde de stimulii celui drept pentru a progresa. Asa se explica faptul ca atunci cand copii mici sunt abuzati partea lor experimentala, emotiile lor sunt bruscate, ei sunt raniti si mahniti, iar dezvoltarea lor rationala intarzie semnificativ pentru ca lobul strang nu poate progresa fara sanatatea celui drept care este blocat datorita unei traume sau rani profunde (emotional).

S-a pus intrebarea ce anume faca ca sa functioneze sanatos creierul nostru. Desi este compus din doi lobi, el functioneaza ca un sistem unitar. Partea directoare este lobul drept. Ceea ce avem nevoie pentru o dezvoltare sanatoasa a creierului nostru este o relatie de dragoste sigura, de lunga durata. Pentru ca lobul drept este responsabil de relatiile cu alte persoane si daca acestea nu sunt bune, el se blocheaza, iar cel stang, rational, nu poate evolua fara sanateatea lobului drept, sau functionalitatea lui. El nu poate progresa decat la stimului lobului drept.

De asemenea cercetatorii sustin ca creierul nostru a fost facut pentru bucurie. Si aceasta bucurie si-o ia din relatii cu ceilalti oameni. Afectiunea mameri si a parintilor in special in primii ani de viata este vitala pentru dezvoltarea aromonioasa a creierului. Asa se explica deficientele psihice si fizice ale oamenilor care sufera din cauza relatiilor deficitare de familie si cu ceilalti oameni.

Atunci cand noi ne bucuram in creier se produce o substanta importanta “dopamina”. Cand ne odihnim se produce “serotonina”. Aceste substante sunt foarte importante pentru organismul nostru.

Afara de bucurie creierul nostru mai poate experimenta alte sase emotii neplacute: dezgust, manie, rusine, teama, tristete si disperare. Dar spre deosebire de bucurie care intareste si dezvolta creierul, aceste emotii il distrug, se stie ca la o enervare obisnuita se distrug intre 4-7 milioane de neuroni. Toate aceste emotii opresc sau chiar blocheaza activitatea narmala a creierului. Ce este cu aceste emotii negative, la ce sunt ele bune? Ele sunt ca niste sisteme de protectie pentru intregul organism, dar precum pielea atunci cand este atinsa de un obect incandescent, in mod reflex fereste trupul de acea sursa de caldura, dar aceasta uneori cu pretul unei arsuri serioase, la fel este si pentru creier cu aceste emotii negative.

Cand creierul este abundat de astfel de sentimente, el cauta cu disperare surse de bucurie pentru a restabili echilibrul durere/bucurie. Atunci cand o viata nu este armonioasa, in care relatiile nu sunt stabile, sursele de bucurie autentica lipsesc in mare masura. Ce face creierul in cazul acesta? El mai are alte surse de hrana prin asa numitele experiente: “Beep”. Este un cuvant din engleza, care este ca un surogat pentru lipsa de bucurie autentica. Beep vine de la:

B-ehavior = comoportament (actiuni palpitante, jocuri de noroc, furt, obtinerea de bani, aur, lucruri valoroase. )

E-vents (petreceri, spectacole, conferinte, intruniri.)

E-xperiences (vizuale, pornografie vizuala, conducerea unei masini deosebite, autosatisfacere, consum de alcool, droguri, substante care schimba starea de constiinta, sau mancare deosebita.)

P-eople (actiuni sexuale, sau violente, dansuri, cu alti oameni.)

Toate aceste experiente produc un efect de “bucurie” artificiala asupra creierului dar de scurta durata si pe care creierul nu o asimileza. In scurt timp el creeaza imunitate. Adica daca consumi alcool, ca sa mentii aceeasi stare de satisfactie trebuie sa maresti doza aproape constant, sau sa traiest doar sub influenta lui, la fel se aplica in viata sexuala, sau oricare din aceste experiente. Ele dau tot un fel de “bucurie” creierului, dar de scurta durata, si o bucurie pe care creierul nu o primeste, adica in timp el diminueaza satisfactia primita. E ca si cum recunoaste ca este o bucurie falsa si creeaza un sistem de imunitate. Asa se explica dependenta si patima pe care oamenii o dezvolta in aceste comportamente gen “Beep”.

De ce toate acestea? Pentru ca creierul nostru are nevoie de bucurie si daca nu o poate lua din resurse autentice, relatii de calitate si de lunga durata, atunci el este intr-o stare de criza si aceste actiuni “beep” sunt niste surogate care pot tinea locul pentru o vreme dar nu sunt o hrana reala penru creierul nostru. Bucuria este necesara penru a contrabalansa senzatiile negative ale creierului care produc durere. Cand durerea creste peste un nivel, avem nevoie urgenta de o bucurie, reala sau chiar falsa. Autentica sau nu.

Toate aceste descoperiri si constatari cu privire la activitatea creierului nostru, explica de ce oamenii se comporta intr-un anumit fel si de ce.

Tot odata vedem cat de autentic este mesajul bibliei, care sustine relatiile de calitate in familie, bucuria pe care o capata in mod suprem prin matuire. De asemenea biblia condamna acele fapte care produc o bucurie falsa in creierul nostru, numidu-le pacate si indemnandu-ne sa nu le mai repetam, prin Hristos si Dunul Sfant fiind intariti sa ne lasam de ele.

Concluzia finala este ca oamenii au fost instruiti din cele mai vechi timpuri cum ar trebui sa se poarte pentru a avea o sanatate fizica, mentala si sufleteasca prin adevarul Scripturilor. Astazi mai mult ca oricand putem vedea aceste lucruri si prin ultimele descoperiri ale stiintei.

 

 

Cu Iisus Petru a prins multi pesti. De ce oare?

~ florin ~ 1 comentariu

 

Petru era un pescar de meserie, totusi intr-o noapte sa casnit si nu a prins nimic. Eu nu cred ca Petru nu stia ce face, erau pesti care noaptea puteau fi prinsi, dar pur si simplu nu a prins. Insa atunci cand il lasa pe Iisus a predice din barca lui, Domnul ii spune da corabia in adancime si arunca mreaja in partea dreapta. Eu nu cred ca Domnul ii dadea lectii de pescarie lui Petru atunci, ca si cand el a aruncat in partea stanga si de aceea nu a prins. Eu cred ca Domnul are o putere creatoare si nu e gresit sa credem ca Domnu a creeat pestii aceia pe loc, sau i-a adus de undeva in banc pe toti.

Oamenii traiesc din circumstante, adica ei se adapteaza la mediul inconjurator, ce pot sa fac cu ce am, cu ce este in jurul meu? Domnul Iisus nu este ca noi, El nu traieste din circumstante, El are o putere creatoare si daca este nevoie de ceva atunci creaza. Odata trebuia sa ajunga la ucenici si ei erau departe, celulare nu erau ca sa ii anunte, si trebuia sa ajunga la ei, atunci pur si simplu a mers pe ape. Cand dupa inviere ucenicii erau blocati in casa, el nu a stat sa strige la ei, sa ii convinga sa Ii deschida, ci a intrat pur si simplu prin ziduri.

Asa trebuie sa ne gandim la Dumnezeu si Iisus Hristos, atunci viata noastra ar fi mai plina de incredere si victorioasa. Sa fim atenti sa nu il desbracam pe Dumnezeu de atributele Lui.

Jertfa vie – Rom. 12

~ florin ~ 3 comentarii

Apostolul Pevel ne indemna sa aducem trupurile noastre ca o jertfa vie inaintea lui Dumnezeu. O jertfa vie este mult mai greu de adus decat o jertfa alimentara sau moarta. Imaginativa cand un preot aduce un vitel ca sa fie junghiat pe altar. Cum este vitelul? Preotul il trage cu o sfoara spre altar, iar vitelul ce credeti ca face? Se trage inapoi cu toata puterea. Este o lupta teribila sa aduci un vitel spre altar, el simte ca va fi junghiat, isi vede moartea cu ochii si se opune cu toata forta de care dispune pentru asi salva viata. Aceasta este imaginea pe care ne-o sugereaza Pavel cand ne spune: „Sa aduceti trupurile voastre ca o jertfa vie inaintea lui Dumnezeu”. Adica nu este usor,  firea pamanteasca asemeni vitelului din vechime se lupta cu tot ce poate sa nu fie adusa ca jertfa, este o lupa pe viata si pe moarte. De aceea tot apostolul Pavel spuena „Ma port aspru cu trupul meu”. De ce credeti ca multi lupta impotriva crstinismului sau credintei adevarate, pentru ca ei intuiesc lupta care urmeaza cu ei insisi daca vor sa devina credinciosi, si prefera sa combata credinta din afara decat sa inceapa aceasta lupta in interior, de a aduce trupul ca o jertfa vie. Cand Domnul Iisus spune in Luca 13:24  „Nevoiti-vã sã intrati pe usa cea strâmtã.” Acolo termenul in limba greaca este „agonizeste”, care inseamna a agoniza. Intrarea pe usa cea stramta se face agonizand. Foarte interesanta ideea Domnului Iisus.

Acesta este crestinismul adevarat.

Doamne ajuta!

Nadejdea noastra – credinciosia lui Dumnezeu

~ florin ~ 10 comentarii

“Dacã suntem necredinciosi, totusi El rãmâne credincios, cãci nu Se poate tãgãdui singur.” (2 Timotei 2:13)

Caderea lui Petru

Desi Petru a cazut, Domnul mai dinainte a stiut si s-a rugat pentru credinta lui, ca sa nu i se piarda. Satana urmarea de fapt sa ii piarda credinta. Aceasta este nadejea credinciosului, credinciosia lui Dumnezeu. Noi nu ne incredem in noi, ci in El. S-a lepadat Petru, dar si Dumnezeu i-a dat pocainta ca sa fie liber, iertat mai apoi. (caci Dumnezeu e cel ce da pocainta, 2Tim. 2). S-a lepadat, dar a fost repus in aceeasi pozitie privilegiata de mai inainte, harul lui Dumnezeu este suficient ca sa iti poti continua chemarea, dar atunci cand este pocainta si schimbare. Slabiciunea naturii umane este mare si reala, dar atunci cand Eu-l nostru este de partea lui Dumnezeu, predat Lui, impreuna cu El biruinta este sigura. E posibil sa treci prin incercari foarte mari dar credinciosia lui Dumnezeu este nadejea ta. Tot ce face satan trece mai intai prin mana lui Dumnezeu (ex. “Simone, Simone, Satana va cerut sa va cearna ca graul”), si El nu ingaduie sa fim incercati mai mult decat putem duce. El este credincios. Daca si noi ii suntem, atunci e bine, e bine de noi.

Securea care a plutit – 2Regi 6,5-7

~ florin ~ 2 comentarii

 “Si pe când tãia unul din ei o bârnã, a cãzut fierul de la secure în apã. El a strigat: „Ah! domnul meu, era împrumutat!” Omul lui Dumnezeu a zis: „Unde a cãzut?” si i-a arãtat locul. Atunci Elisei a tãiat o bucatã de lemn, a aruncat-o în locul acela si fierul de la secure a plutit pe apã. Apoi a zis: „Ridicã-l!” si a întins mâna si l-a luat.” (2Regi 6,5-7)

Un slujitor a pierdut o secure imprumutata, cum o mai putea inapoia? Insa Dumnezeu a facut sa pluteasca fierul pe ape. Atunci cand lucram pentru Dumnezeu si noi facem greseli, si noi pierdem lucruri pe care nu le mai putem lua inapoi. Atunci cand e voia Lui sa mergeti mai departe, in ciuda tuturor legilor create de Dumnezeu, iti vei primi securea inapoi. Fierul va pluti pe ape. Daca faci ceea ce spune Dumnezeu, chiar daca s-ar intampla sa pierzi securea, nu te teme, El o poate face sa pluteasca, chiar daca este impotriva fizicii. Pe Dumnezeu nu il poate impiedica nimic sa isi duca planul la indeplinire. Exista o reala favoare pentru cei ce se incred in Domnul, care Il respecta si Il cinstesc, vor fi sustinuti in mod concret, si invidia, gelozia lumii, nu va fi suficienta ca sa schimbe pe Dumnezeu in situatia aceasta. Securea pusa in slujba Domnului chiar daca a fost pierduta, va pluti. Cand vrei sa faci binele, greselile sunt privite ca trepte pe care mergi mai sus.  “Cãci cel neprihãnit de sapte ori cade, si se ridicã, dar cei rãi se prãbusesc în nenorocire.” (Proverbe 24:16 )

Evolutionismul si efectele lui

~ florin ~ 21 comentarii

In evenimentul zile citeam:

Asasinul de pe YouTube facea „selectie naturala” 9 Noiembrie 2007
Jacqueline Prager

Autorul macelului de la liceul din Finlanda se declara un darwinist extremist, nemultumit de rasa umana.

Si de asemenea scrie despre el:

Purificatorul rasei umanePekka-Eric Auvinen publicase pe YouTube, cu mai putin de 24 de ore inainte de crima, un filmulet intitulat chiar „Masacrul de la Liceul Jokela – 11/7/2007”.De altfel, o analiza a postarilor sale pe internet este suficienta pentru a deslusi ce era in mintea tanarului, care-si spunea Sturmgeist (Spiritul furtunii). In capul sau se amestecau convingeri de extrema stanga cu vederi neonaziste, rezumate de criminal in „Manifestul unui selector natural”.

Sturmgeist89, care se prezenta drept un „darwinist extremist”, scrisese recent pe YouTube: „Ii voi elimina pe toti cei pe care-i consider inadecvati, o rusine a rasei umane sau rebuturi ale selectiei naturale”. Intr-un alt mesaj, tanarul proclama „umanitatea este supraestimata”, cuvinte ce se suprapun peste imaginea unui individ obez. Dispretul pentru semenii sai transpare si din alte postari. „Nu pot sa spun ca sunt de aceeasi rasa cu aceasta rasa umana mizerabila, aroganta si egoista”, scria Sturmgeist89. (inchei citatul)
Hitler de asemenea a obtinut suport ideologic din lucrarile istoricului german rasist H. Von Treitschke. Treitschke a fost puternic influentat de teoria lui Darwin si si-a bazat propriile viziuni rasiste pe darwinism. El afirma: „Natiunile nu pot evolua decat printr’o lupta acerba, similara conceptului de „lupta pentru supravietuire.”

Stalin spunea: „Sunt trei lucruri pe care trebuie sa le facem spre a descatusa mintile studentilor: Trebuie sa ii invatam despre varsta pamantului, despre originea geologica si invatatura lui Darwin.

Darwin a sustinut schimbarile violente si revolutiile afirmand ca sunt conditiile necesare evolutiei, aceasta a fost cea mai importanta influenta a lui Darwin asupra Chinei… Iar gandirea lui Mao Tse Tung se potrivea perfect.

*** Orice teorie care nu este urmarita in practica se numeste minciuna, oricat de bine ar suna.

Spirtul de sacrificiu al bisericii primare

~ florin ~ 4 comentarii

Citeam de curand dintr-o carte de istorie despre motivele cresterii bisericii primare intr-un mod asa de puternic. Si scria urmatoarele: “Publicul roman era aspru si crud, insa nu lipsit de mila: asa ca fara indoiala ca atitudinea martirilor si in mod deosebit a tinerelor femei care sufereau impreuna cu sotii lor producea o impresie profunda. Fiecare caz in parte ne releva curajul in fata torturii, respect pentru vrajmas si acceptarea cu bucurie a suferintelor ca fiind calea trasata de Domnul si care duce in imparatia cerurilor.”

Ce observ aici era ca si tinerele sotii erau gata de sacrificii pentru Hristos. Daca se dedica tineri, oamenii spun ca oricum tinerii sunt din fire pasionati si aventurieri. Daca au spirit de sacrificiu unii lideri, oamenii spun: asta este chemarea lor, talentul lor, sunt profesionisti. Si nimic deosebit nu se intampla. Insa atunci cand mic si mare, familistii tineri, sotiile lor, probabil cu copii dupa ei sunt dedicati lui Hristos oamenii raman strapunsi in constiinta lor si impresia creata este profunda. Hristos se vede cu adevarat in viata noastra atunci. (cand e vorba de consacrare sa nu ne gandim la oameni, biserica sau cult, pentru ca daca suntem dedicati pe Dumnezeu il cinstim prin asta nu pe oameni)

Sa ne ajute Domnul sa ajungem la acest nivel de sacrificiu.

Valea cu oase – Ezechel 37

~ florin ~ 5 comentarii

 Oasele nu au viata in ele, dimpotriva sunt purtatoare de bacterii, microbi. Reprezinta moartea cuiva. Totusi dintr-o situatie ca aceasta ii cere Dumnezeu proorocului sa inceapa lucrarea. Noua ne-ar place sa lucram pentru Dumnezeu dar sa avem o platforma, sa pornim macar de la un singur om viu, dar Dumnezeu ne da o vale plina cu oase moarte. Cum poti sa lucrezi cu oasele? Poti sa vorbesti cu ele? Probabil ca Dumnezeu nu vrea sa lucram cu mijloacele noastre, ci cu mijloacele lui Dumnezeu: prin Duhul Sfant, prin rugaciuni. Apoi chiar daca am avea oameni, credem noi ca ii vom putea conduce, colabora? Daca nu au Duhul Sfant in ei, doua secunde nu ne-am intelege. Mai bine sa nasca Duhul din niste oase moarte oameni ai lui Dumnezeu, atunci vom sti ca sunt nascuti din Dumnezeu. Mai buna metoda lui Dumnezeu decat metoda omeneasca. Oare cati « Ezecheli » nu are astazi Dumnezeu in lume, eu ii vad peste tot, insa majoritatea nu fac ce a facut cel din Biblie, ci stau, se plang, sau cartesc. Sa nu ne mai temem de valea cu oase, sa nu ne mai plangem de ea, Dumnezeu le poate da vene si carne, le poate da suflare de viata, poate face o oaste mare din acea vale cu oase.

(A se citi textul din Biblie, Ezechel captitolul 37 pentru cei nefamiliarizati.)

Faceti gropi! 2Imparati 3,16-17

~ florin ~ 11 comentarii

 „Asa vorbeste Domnul: „Faceti gropi în valea aceasta, groapã lângã groapã! Cãci asa vorbeste Domnul: „Nu veti vedea vânt si nu veti vedea ploaie, dar totusi valea aceasta se va umple de apã si veti bea, voi, turmele voastre si vitele voastre. (2 Regi 3:16-17)

Trei osti ar fi pierit de sete daca Dumnezeu n-ar fi lucrat pentru ei. Fara sa fi trimis nori sau ploaie, El le-a dat o provizie de apa din belsug.

Dumnezeu nu depinde de metodele obisnuite si poate sa uimeasca poporul Sau cu lucruri noi, care ne amintesc ca El este creator. Daca noi nu vedem lucrurile obijnuite: ploaie, vant, nu trebuie sa descurajam gandindu-ne ca voia lui Dumnezeu nu se va face, pentru ca El va lucra totusi in ciuda lipsei vantului si ploii.

Datoria noastra este sa „sapam santuri”, sa ne pregatim de apa, avem nevoie de ea, Dumnezeu ne-o poate da, vrea sa ne-o dea, si ne-o va da. Nu trebuie sa ne miram ca nu bate vantul si nu poloua, noi depindem de ele, Dumnezeu nu.
Sa sapam totusi gropi, chiar daca nu vedem semne prielnice, El va fi totusi credincios si le va umple cu apa.