Din ce material este fundamentul tau?

  Oamenii astazi sunt intemeiati si au argumente pentru ceea ce fac. Fac asa pentru ca imi place, pentru ca am model pe “x”, etc. Toti avem un fundamnet, poti zidi viata ta pe nisip sau pe stanca. Cred ca problema astazi nu se pune ca oamenii nu au o viata intemeiata, ci daca au viata intemeiata pe Cuvantul lui Dumnezeu sau nu. In timp, nimic nu rezista afara de Cuvantul lui Dumnezeu. Poti castiga o lupta dar daca pierzi razboiul nu ai castigat nimic. Asa este cand vrei sa castigi o disputa, pretinzand ca tu ai dreptate dar in viata te sti ca pierzi teren in fiecare zi.

Toti zidim pe ceva, toti avem un fundament, intrebarea este: “Din ce material este fundamentul tau?”

Ultimele descoperiri cu privire la creier

creier-2.jpg 

Saptamana aceasta am participat la un curs in care ni s-au prezentat ultimele descoperiri cu privire la creier.

Am invatat cateva chestii noi cum ar fi: noi avem doi lobi cel drept si cel stang, din care lobul drept se ocupa de partea nonverbala, experiente, emotii, etc. , iar lobul stang se ocupa de parea rationala, lucreaza cu cuvinte si cifre. Pe langa multe detalii, s-a spus urmatoarele, ca lobul director nu este cel stang (rational) ci cel drept (emotional). Lobul stang este foarte „incapatanat”, acesta sustine anumite teorii proprii si el nu poate fi convins sa isi schimbe parerile nici cum, chiar daca ii dovedesti prin argumente ca ai dreptate, el tot sustine ca este mai importanta opinia lui.  Lobul drept, cel nonverbal este cel care il poate ajuta. Pana cand acesta nu se supara, nu intra intr’o criza, o trauma, lobul stang nu este gata sa faca concesii, sa isi revizuiasca cunostintele. De aceea se spune ca lobul director este cel drept (nonverbal).

Un lucru foarte interesant a fost ca atunci cand lobul drept este suparat sau marcat de ceva, lobul stang nu mai poate progresa, evolua. El ramane blocat la stadiul in care se afla pentru ca lobul drept este blocat si nu il mai stimuleaza sa schimbe, sa imbunatateasca ceva. Si partea stanga, incapatanata cum este nu face nici o schimbare ci ramane blocata, fixata asa cum era. Asa se explica cazurile de traume ale unor copii, adolescenti, si pana ce acea problema nu este rezolvata, evolutia lor este aproape blocata, mintea lor nu asimileaza aproape nimic, ci doar repeta animite tertipuri deprinse inaintea traumei.

In timp ce ascultam acestea, ma gandeam la ce spunea Domnul Iisus: „Cand va rugati sa iertati orice aveti impotriva cuiva, daca nu iertati, nici Tatal vostru nu va va ierta greselile voastre” (Marcu 11,25-26)

Cata dreptate avea!! Nu putem evolua daca nu ne deblocam emotional, daca nu iertam la nivel de sentiment, emotie, experienta, etc.

Si inca un lucru pe care il spuneau: Cel mai important lucru pentru dezvoltarea creierului este, am fost surprins sa aflu. Giciti ce? Relatiile sanatoase si sigure.

Cand un copil este vaduvit de o relatie sanatoasa de dragoste prin divortul parintilor, deces, etc. ceva in creierul lui intarzie foarte mult sa se dezvolte pentru ca emotional el are o trauma, si lobul stang nu poate functiona fara sanatatea lobului drept. La fel este valabil si in cazul oricarei traume sau abuz. Vestea buna este ca atunci cand partea nonverbala, de experiente, lobul drept este vindecat, evolutia poate continua, dezvoltarea. Nu este vorba de volumul de sbstante biologice ci de informatiile din acestea.

In timp ce aflam acestea ma gandeam la versetul: „Nicidecum n-am sa te las, cu nici un chip nu te voi parasi” (Evrei 13,5). Stia Dumnezeu ca siguranta relatiei este foarte importanta pentru dezvoltarea noastra.

In toate acestea cred ca Biblia mai primeste o bila alba. Se confirma din nou invataturile ei care se potrivesc celor descoperite recent.

Un apel pentru preotii, pastorii si liderii crestini

Cred ca este timpul ca pastorii si preotii crestni care citesc Biblia, indiferent de confesiune sa lase luptele de cult sa isi dea mana si sa apere adevarul in opinia publica despre Dumnezeu, lume si viata precum facea odinioara parintii bisericii.

Va invit sa vezionati utmatorul film el este mai lung dar si primele 7 minute sunt relevante

http://zeitgeistmovie.com/

Acestea sunt noile tendinte care se promoveaza in lume, eu cred ca trebuie sa aparam adevarul biblic cu mai multa tarie si mobilizare pe toate caile. Nu e suficient sa credem noi in inimile noastre, ci va trebui sa punem aceasta lumina pe un munte inalt.

Cred ca este vorba de cativa ani, pana cand aceste lucruri vor fi sustinute de toti oamenii doar ca scuza pentru viciile, si patimile lor interne. Pana cand Hristos va reveni va trebui sa fim gasiti credinciosi in apararea adevarului. Ceilalti nu vor putea sa faca fata Adevarului daca noi ne facem treaba cum trebuie.

Faceti-va timp si vedeti din filmul acesta

http://zeitgeistmovie.com/

Uriasii zilelor noastre

Care sunt uriasii zilelor noastre pe care societatea a obosit sa ii mai doboare. Poate unii se gandesc, vila, masina, serviciu mare, cariera. Nu acestia nu sunt uriasii pe care societatea nu ii poate birui.

Acesti uriasi de care societatea este invinsa sunt:

„Ca sa ai bani trebuie sa muncesti”. Pentru oameni aceasta sintagma este un urias, ei nu pot sa ii faca fata, mai bine fura, mai bine muncesc aiurea la 2-3 servicii, pentru ca au fost mintiti ca sunt fraieri daca asteapta mult pentru bani. Fac tot felul de lucuri josnice pentru a castiga repede, multi bani, si vor asta pentru toata viata. Nimic mai distrugator pentru un om sau o societate!!

„Pentru sex este nevoie de relatie de casatorie” Oamenii falimenteaza in fata acestui urias. Ei nu se mai pot infrana, pe de o parte sunt foarte ispititi si impiedicati de lumea aceasta parsiva, pe care ei o iubesc, s-au i se conformeaza fara sa stie ca mai exista si o alta optiune (biseirca reala, si ea nu e asa cum o au multi in imaginatie, ireala, ipocrita, si eu am crezut asta o vreme, dupa aceea am gasit’o in sfarsit). Deci pentru a fi sanatos, normal, trebuie sa ajungi sa invingi acest urias, sexul este in relatia de casatorie. Atunci poti sa traiesti, atunci incepi sa fii fericit. Si daca tu crezi ca toti prietenii mei si chiar familia accepta relatia mea de concubinaj cu „x”, vreau sa te previn, Dumnezeu este impotriva ta, si toti oamenii la un loc, nu se compara cu ce ar putea sa iti faca Dumnezeu tie daca nu te temi de El.

„Renumele si prestigiul nu se castiga decat prin educatie si caracter” Acesta este un alt urias pe care lumea nu il mai poate birui. Oamenii vor sa se creada genii in timp ce ei sunt plini de vicii, lenesi si aroganti. Nu vreau sa judec pe nimeni, toti am trecut si vom mai trece pe aici.. Insa trebuie sa ne venim in fire si sa ne dam seama ca adevaratul renume nu poate fi furat si nici obtinut „pe scurtatura”, fara educatie si cultivarea caracterului.

Doamne ajuta!

Cine sunt eu sa vorbesc?

Cei mai multi crestini spun: „Cine sunt eu sa vorbesc (sa scriu pe blog)?” „Eu sunt asa de neinsemnat, nimeni n-o sa citeasca articolele mele. De fapt de aceea imi este teama sa incep un blog. De fapt sunt altii mult mai educati ca mine, care au Har” etc., etc.

Dati-mi voie sa va spun acestea sunt niste mituri. Permite-ti sa gresesti, toti o facem la inceput, ideea este sa nu renunti dupa ce ai facut prima greseala, dupa ce te-ai facut prima data de ras, toti ne facem de ras odata, si chiar de mai multe ori.

As vrea sa incurajez pe acei crestini biblici in special, pe acei crestini care au Duhul si nasterea din nou, sa inceapa sa greseasca si in acest fel. Eu cred ca noua Domnul Iisus ne-a poruncit sa mergem si sa vorbim oamenilor despre viata cu Hristos, aceasta este Evanghelia. Nu poti fi mai convingator decat vorbind din viata a pur si simplu, din mintea ta pur si simplu, dandu-ti drumu efectiv la degete pe taste.

 Sunt atatia scriitori fara Duhul Sfant, care scriu cu atata inspiratie orice, dar din alta perspectiva decat cea sfanta, si ce frumoase sunt titlurile lor: ce gandesc eu, lucruri cu mine insumi, de-ale lumii, etc. Cat de relevante sunt pentru oameni aceste ganduri simple, in Hristos tot acesta sunt cele mai relevante. Oamenii sunt satui de carti savante crestine, teologice, escatologice, hermeneutice, etc. Ei vor ceva mai real, de zi cu zi, din partea unui om real din zilele lui, eventual sa il poata intreba ceva..

Vestiti Evanghelia, adica traiti cu Iisus si scrieti cuvinte divine din viata dv cu Iisus. Daca El este real acolo, cuvintele voastre vor avea putere, credeti-ma, nu poate fi altfel.

De ce fac oamenii reguli in biserica?

Dumnezeu ne-a spus noua sa fim sare si lumina. Adica noi avem responsabilitatea sa indreptam promt, in timpul oportun pe oameni si nu doar preotul sau pastorul. Pentru asta noi trebuie sa fim exemple, nu poti sa indrepti pe altii dupa Hristos daca nu poti sa spui ca apostolul Pavel: „Calcati pe urmele mele, intr’ucat si eu calc pe urmele lui Hristos”.

Atunci cand oamenii fac reguli, ei scapa si de responsabilitatea de a face ei lucrarea aceea si nu regula respectiva si scapa de asemenea si de responsabilitatea de a fi exemplu personal. Nu reglile fac lucrearea lui Dumnezeu, ci oamenii, Dumnezeu cerceteaza oameni, nu reguli Duhul Sfant umple oameni nu reguli.

Religia crestina de fapt nu reprezinta un cod de reguli sau norme ci o persoana Domnul Iisus Hristos.

Vanitatea umana

Omul a fost intotdeauna caracterizat de vanitate si prejudecati. Omul este din fire orgolios.

Ultimele cercetari au scos la iveala ca noi folosim doar 7% din capacitatea creierului nostru, dar asta este valabil pentru cercetatori, oamenii de rand folosesc 4-5% din capacitatea creierului lor. Si cand ne gandim ca Adam, primul om a folosit 100% din capacitatea creierului sau.

Oare nu are dreptate Scriptura cand spune ca virtutea crestina este pocainta si smerenia? Oamenii de stiinta incep sa confirme aceasta afirmatie prin descoperirile lor.

Aldabert Einstein spunea: „Doua lucururi sunt infinite: universul si prostia umana, iar de primul nu sunt sigur”

Nu cumva vanitatea umana tocami aceasta lipsa de capacitate vrea sa o ascunda?

Ce adaptezi la ce

 Atunci cand oamenii sunt confruntati cu Biblia, ei aud ca fara credinta in Iisus nu putem fi mantuiti, si raspund: „Si eu cred in Hristos, de mic (a) cred asta”.

Aud ca trebuie sa ne rugam: „Si eu ma rog”. Cand spune ca trebuie sa citesti Biblia: „da am citit ceva”.

Oamenii cand aud ce cere Dumnezeu cauta sa potriveasca ideea aceea undeva in viata lor, se gandesc cand au citit ei din sciptura, chiar daca a fost si o singura data, folosesc data aceea ca sa spuna ca a citit, deci implineste scriptura. Cand e vorba de rugaciune poate sa rugat la necaz, in disperare, si spune: da, eu ma rog cu credinta.

Noi nu trebuie sa adaptam pe Dumnezeu vietilor noastre care adesea nu sunt dupa voia Lui.

Trebui sa adaptam viata noastra la Cuvantul lui Dumnezeu. Cand auzi ceva, trebuie sa te gandesti cum cere Dumnezeu si asa sa faci. Dumnezeu nu ne va judeca dupa religia noastra sau cult, ci dupa Scriptura. Oamenii nu au dreptul sa fixeze standarde, sau reguli, numai Dumnezeu face asta, iar noi trebuie sa ne conformam lui. Cu ce standard vrei sa inlocuiesti standarul lui Dumnezeu?

Sa nu cautam sa potrivim lucrurile din cuvinte. Dumnezeu cunoaste faptele noastre, incercati in fata Lui sa vedeti cum stati.. Fata de El trebuie sa va raportati, nu fata de un om sau cult.

Citeste Scriptura si urmeaza litera si Duhul ei. In Noul Testament sunt instructiuni clare!

Legea evanghelizarii

Exista o lege nescrisa in evanghelizare:

„Nu poti castiga un om din caile lui pentru Hristos, daca pasiunea lui pentru „caile lui” este mai mare decat pasiunea ta pentru Hristos”

Greseala cea mai mare a crestinilor de astazi este mediocritatea, usuratatea, confortul, facem lucrurile superficial. Nu am vrea sa suparam pe oameni si nu spunem tot, nu suntem prea pasionati de Dumnezeu. Vorbim de Dumnezeu impletinduL cu filosofie lumeasca, cu alte religii, de ca si cum El ar duce lipsa de putere si frumusete.

Mai este loc de pasiune. Sa nu fim comozi! Trebuie sa ne coste jertfa noastra, altfel nici nu atarna mult.

„Ca sa fim bine cu Dumnezeu uneori trebuie sa ne punem rau cu oamenii”

„Nu poti sa multumesti pe toti oamenii”

Asa ca stati tare langa Dumnezeu si cinsteste-L pe El mai mult decat pe om (chiar tu fiind acela)!

Esenta evangheliei

Domnul Iisus ne-a poruncit sa facem ucenici. Aceasta porunca incepe cu evanghelizarea. Evanghelizare vine de la termenul grecesc „euanghelion” care inseamna „veste buna”. Cand imperiul Roman purta cate o victorie, imparatul sau generalul respectiv intra pe portile Romei si cineva striga: „Euanghelion, euanghelion!” Adica: „Veste buna, veste buna!” , am iesit biruitori.

Esenta evanghelizarii este sa prezinti cu adevarat o veste buna. Si uneori ea se lasa asteptata. Oamenii cand vorbesc despre Dumnezeu il zugravesc in culori cenusii de multe ori: trebuie sa faci asta, asta, si aialalta, sau: sa nu faci asta, etc.

Legea trebuie prezentata asa cum este, oamul trebuie confruntat cu starea lui de fapt spre pocainta. Dar atunci cand ajungi la evanghelie spune’o toata. Ea cuprinde mantuirea, salvarea vesnica, o garantie si o promisiunea din partea lui Dumnezeu. Este tot ce avem mai bun ” Si fãgãduinta, pe care ne-a fãcut-o El, este aceasta: viata vesnicã.” (1 Ioan 2:25). Daca spunem oamneilor ca trebuie sa faca fapte bune, si in cer vor vedea daca Dumnezeu ii va primi sau nu. Atunci tu nu ii dai o veste buna. (desi faptele bune trebuiesc facute) De fapt este o mare nesiguranta in tot mesajul tau. Aceea nu este „euanghelion”=veste buna.

Din nou, daca ii spui ca tu prin pocainta si credinta primesti viata vesnica dar daca pacatuiesti, tu o pierzi, pentru ca pacatul te desparte de Dumnezeu. Iarasi nu ii dai o veste buna. Tu ar trebui sa spui ca nu primeste viata vesnica, ci e posibil sa o primeasca daca nu o pierde pana la sfarsit. Asta nu este o veste buna, iar il impovarezi. Vei spune: „dar e responsabilitatea omului!”. Da, daca cineva se pocaieste, Duhul Sfant lucreaza in el si ii daruieste, dragoste, facere de bine, credinciosie, infranarea poftelor, dar fara Duhul, omul este mort in greselile lui. Spune Isaia ca pacatele noastre pun un zid de despartire intre noi si Dumnezeu dar prin Iisus zidul acela cade, si daca se intampla sa pacatuiesti, pierzi partasia cu Domnul dar nu mantuirea. Nici un tata nu isi lasa copilul penru ca a facut ceva rau! Daca noi care suntem rai facem asa, cu cat mai mult Dumnezeu? Nu este nici logic, Domnul Iisus a platit pentru noi, si trebuie sa stim ca noi savarsim pacate si din nestiinta, si pe acelea nu le marturisim de obicei, dar Domnul ne iarta prin Hristos, Dumnezeu nu tine seama de vremurile de nestiinta, adica nu merge mai sus de capacitatea noastra de a fi, de a face, etc.

Evanghelia noastra trebuie sa fie o „veste buna”, incurajatoare, rala, nu fagaduinte cu dus si intors, care lasa inima tot in nesiguranta, sau frica. Dumnezeu ne da Duhul Sfant si noi vom fi altfel pe zi ce trece daca il chemam in noi (pe Duhul).

Dumnezeu sa ne dea intelepciune si Har!

Caracterul crestinsmului

Crestinismul nu trebuie sa aibe un caracter de interzicere: sa nu furi, sa nu minti, sau ucizi, sa nu preacurvesti, etc. Acestea sunt poruncile lui Dumnezeu, Dumnezeu le porunceste tuturor oamenilor, insa Dumnezeu nu forteaza pe nimeni sa le tina. Ceea ce face Dumnezeu in Scripturi este sa avertizeze omul de consecintele neascultarii.

Dumnezeu este mult mai preocupat de responsabilizarea omului. Adica el sa inteleaga bine voia lui Dumnezeu si sa o aleaga de buna voie sa o faca. De fapt ascultarea care nu este din toata inima nu este primita. Dumnezeu prezinta judecatile in caz contrar, dar doar atat, de acolo il lasa liber pe om, iar noi nu trebuie sa ii rapim libertatea prin atitudinea noastra, altfel trecem peste ce a lasat Dumnezeu.

Daca interzicem oamenilor lucrurile rele (pe drept cuvant), este ca si cum ne facem stapani pe vietile lor, si nu suntem, nici Dumnezeu nu s-a facut, vezi Adam in Eden, desi este in realitate. Dumnezeu a creat pe om dar il vrea in partasie cu El in mod liber.

 Cand ne concentram pe clarificare, intelegere, iluminare in ambele sensuri, ascultare si neascultare, omul este liber si va face binele daca il ajuta Dumnezeu.

Insa daca avem un caracter de interzicere, facem o eroare, ne punem in postura stapanilor, incalcam libertatea pe care Dumnezeu le-a dat’o, si asta nu e corect, firea din ei riposteaza, si macar ca legea este buna, ei o vor incalca si aprinsi de noi.

Sa responsabilizam pe oamnei si sa nu ii limitam. Este o diferenta mare de abordare. 

Consecintele nefrecventarii bisericii locale

David spune: „… voi locui in Casa Domnului pana la sfarsitul zilelor mele” (Psalmul 23,6)

Noi citim si admiram vitejia lui David in fata lui Goliat, victoriile lui numeroase asupra dusmanilor, insa ce i-a adus lui atata biruinta? Cu siguranta casa lui Dumnezeu avea un loc central in viata lui.

Care sunt cateva din consecintele nefrecventarii casei lui Dumnezeu / bisericii locale?

Nefrecventarea bisericii locale deschide usa altor partasii. Un proverb zice: „Spune-mi cu cine te insotesti ca sa iti spun cine esti”. Noi nu suntem ceea ce vrem, ci ca aceia cu care ne insotim. Noi nu putem sa ne opunem la infinit celor cu care ne insotim, vom deveni ca ei. De aceea Dumnezeu ne indeamna regulat sa iubim pe frati, aici referindu-se la faptul de a ne imprietenii, de a ne insoti cu oamenii evlaviosi, credinciosi. 

Nefrecventarea bisericii locale inmulteste factorii care dezinhiba constiinta. Casa lui Dumnezeu zideste moralitatea noastra, intareste duhul din noi, ne sustine. Celelalte lucruri din lume nu fac acelas lucru, ci opusul. Lumea coboara moralitatea noastra, tot mai mult, tot mai repede, duhurile noastre slabesc, avem tot mai multe remuscari interioare, si acestea sunt din ispitele si indemnurile nelegiuite care ne sunt vandute cu tot mai multa indrazneala si pe scara tot mai larga. Lumea aceasta se indreapta fatis spre rau, poftele carni, mandria interioara, lucruri despre care Dumnezeu spune hotarat ca duc la distrugerea noastra. Iar lumea le propaga ca pe un ideal glorios al omului. Noi nu realizam intotdeauna, dar casa lui Dumnezeu este un puternic sprijin pentru sufletul nostru, trebuie sa mergem regulat acolo, trebuie sa iubim acel loc si sa ne opunen, sa luptam cu orice piedica in calea acesteia.

Nefrecventarea bisericii locale schimba treptat „bordul de control” al vietii. Casa lui Dumnezeu trebuie sa fie „bordul de control” al vietii, acolo invatam sa cercetam Scriptura, sa ne rugam, acolo ne sunt explicate caile lui Dumnezeu, acolo ne sunt date indemnuri pentru viata, explicatii pentru problemele existentei, acolo este singurul loc unde ni se spune: de unde venim si unde ne ducem, conditiile vietii si ale mantuirii. Odata ce iti permiti sa nu te duci in mod regulat acolo, tu inveti indirect sa nesocotesti pe Dumnezeu, si bordul de control al vietii tale se schimba de la Dumnezeu si Cuvantul Sau, la lume, televiziune, media sau alte surse care nu ar trebui comparate cu Dumnezeu sau propria constiinta.

Efectele rugaciunii

In biblie suntem indemnati sa sataruim in rugaciune sa ne rugam mult si continu. Rugaciunea nu trebuie sa fie doar „Tatal nostru” sau rucaciunile scrise, ci ele trebuiesc sa fie exprimari personale de fapte concrete si cazuri specifice fiecaruia in parte.

Care sunt cateva din efectele ruagiunii, sau mai bine spus de ce sa ne rugam staruitor?

Rugaciunea te focalizeaza. Una din problemele oamenilor de astazi este dezorientarea, nu suntem focalizati, suntem impartiti in prea multe parti ca devenim ineficienti si nu facem mai nimic bine. Rugaciunea ajuta focalizarea, prin repetarea lucrurilor dupa voia lui Dumnezeu (dar nu ca pe poezie, rugandu-ne din inima), gandurile se aduna si in mod gradat se concentreaza intr’o directie. Lumina soarelui este calda, dar daca focalizezi printr’o lupa ea poate sa aprinda un foc, sa arda, iar daca le focalizezi printr-un aparat laser, poti taia si fierul si piatra. Asa este si cu enerigiile omului cand sunt focalizate potrivit voiei lui Dumnezeu si darului spiritual.

 Rugaciunea mareste receptivitatea. Cand te rogi pentru un lucru, gandurile reiau cu regularitate acea ideie/idei, si incepe sa gaseasca solutii sau strategii. Devii productiv, rezolvi acea problema. Se spune ca atunci cand Bethoven a compus simfonia a 5-a, s-a gandit asa de mult timp la asta, ca avea toata melodia in minte ii lipsea tempoul, inspiratia, si intr’un parc in timp ce se plimba un prieten l-a batut pe umar, in clipa aceea a gasit tempoul penru simfonia a 5-a. Mintea lui era asa de receptiva ca specula orice eveniment sau fapta pentru a-si implini visul, scopul.

Rugaciunea activeaza resursele divine. Aici nu ne bazam pe faptul ca noi aven nevoie de acele resurse, ci pe promisiunea si credinciosia lui Dumnezeu, care a spus: „Daca vom cere ceva dupa voia Lui ne ascuta” (1Ioan 5,14) si in alta parte ne spune: „Cereti si vi se va da”. Deci noi plecam de la ideea ca Dumnezeu ne indeamna sa ii cerem, si daca ne rugam dupa voia Lui (adica potrivit Cuvantului Sau) atunci el ne va da acele lucruri. Unii spun ca Dumnezeu oricum stie nevoile noastre, este adevarat dar intrucat El este o persoana, noi trebuie sa vorbim cu El prin rugaciune si sa ii cerem acele lucruri, impreuna cu multumiri. Daca Dumnezeu ar fi fost doar o forta, atunci lucrurile acelea se intamplau de la sine, un vapor nu trebuie sa roage apa sa il tina la suprafata asta se intampla de la sine, este o lege a apei.

Rugaciunea trebuie facuta intotdeauna in Numele Domnului Iisus, de aceea este neaparat necesar sa ne conformam viata noastra invataturii lui Hristos, altfel nu ii putem folosi Numele fara ca noi sa facem ce spune El. Si rugaciunea in afara Numelui Lui nu este mantuitoare.

Super Nanny

Mie imi place de „Super Nanny”, adica de felul cum vede ea educatia copiilor, intr’o emisiune am surpris’o cat de mult cita din cartea Proverbe, ca sursa pentru viziunea ei de educatie si crestere a copiilor.

 Intr’o emisiune ea spunea ca multe mame merg la consilieri, si medici pediatri sa le ceara sfatul, il primesc, se duc acasa, il aplica, dar tot nu au succes. La care o interlocutoare ii replica imediat: „Stii de ce? Pntru ca generatia de astazi este mult inaintea celei de ieri!”  !!???!!

 Nu vreau sa va influentez raspunsul, dar parerea mea este ca se dau retete care nu functioneaza in practica sau se bazeaza pe niste teorii care mai mult vor sa creeze un curent de gandire decat sa reflecte adevarata realitatea in care traim.

Ce credeti dv. despre intrebarea aceasta, sau raspunsul dat pentru „Super nenny”?

Justificarea prin Hristos

La inceput cand Dumnezeu a creat pe om, acesta (omul) era fara pacat. Dumnezeu i-a spus sa nu manance dintr’un fruct interzis ca in ziua aceea va muri negresit. Omul fiind ispitit de Satana a mancat totusi. Moarte acolo nu insemna in primul rand moartea fizica (include si asta) dar moarte pentru Dumnezeu inseamna in primul rand separare de Dumnezeu. Vedem ca primul lucru pe care l-a facut Dumnezeu a fost sa il dea afara din gradina Eden. Apoi omul a ajuns sa si moara fizic. Dumnezeu ca sa poata impaca din nou pe om cu sine trebuia sa plateasca un pret foarte mare, si anume moartea. In Biblie este scis ca in justitia lui Dumnezeu “Plata pacatului este moartea”(Rom. 6,23) deci daca omul a pacatuit trebuia sa moara. Dar asta il pierdea pentru totdeauna. Acum Dumnezeu era singurul care avea puterea sa isi dea viata si sa si-o ia inapoi (pentru ca era fara pacat). Venirea lui Iisus pe pamant nu este altceva decat incarnarea lui Dumnezeu intr-un om ca noi. Este o limitare umilitoare pentru Dumnezeu. Iisus acum a trait o viata fara pacat, asa cum trebuia sa traiasca omul si n-a trait, a murit pentru pacatele oamenilor, cum trebuia sa murim noi si morti am fi ramas, dar vestea buna e ca El a inviat, pentru ca nu a avut pacat si noi am fost justificati, justitia divina a fost satisfacuta. Cine crede in Iisus primeste mantuirea, viata vesnica, de ce? Pentru ca Dumnezeu a pedepsit pe Iisus in locul lui, a celui ce crede, si Dumnezeu nu poate sa pedepseasca pentru acelasi pacat doua persoane, iar Iisus nu a avut pacat, pentru cine a murit el? Pentru pacatul celui ce crede in El. Acum daca Dumnezeu este impacat cu tine, mania lui nu mai este peste tine, si iti trimete Duhul Sfant care iti da putere sa gandesti corect, ca El, pentru ca iti purifica mintea prin Cuvant si iluminarea facuta de Duhul, si iti da putere sa te pocaiesti sa devi ce a fost Adam la inceput in Eden. 

Multi cred ca crestinismul este o prostie, fii linistiti nu il inteleg, ei se mira de crucea, rastignirea, moartea Lui si zic: „Ce tot vorbesc ei de acestea?”. Oamenii au asa niste idei ciudate in cap si prejudecati. Dar ce a facut Dumnezeu prin Iisus Hristos are sens si e real. Iertarea de care vorbesc multi nu poate fi posibila fara jertfa lui Hristos in locul celui ce crede, altfel cum poate Dumnezeu sa ierte un pacatos si sa ramana sfant (El Dumnezeu) in continuare? E milos poate, dar sfant nu mai este, daca ar face asta. Insa prin Iisus Hristos, El poate sa ierte pe un pacatos si sa ramana sfant in continuare. Oamenii cred in mod eronat prima varianta: “Dumnezeu iarta ca e bun!..” Dar asta este irational. Nici un judecator din lume nu ar mai fi judecator daca iarta asa, cu de la el putere pe un infractor. Atunci cum poate Dumnezeu sa faca asta?

Toata lucrarea de mantuire ne conduce la Hristos. Dumnezeu sa ne lumineze pe cat mai multi!

 

Toate cele bune.

Motive de viata

1. Cel putin 15 persoane din lumea asta te iubesc intr-un fel sau altul. (e real)

2. Singurul motiv pentru care cineva te-ar uri este pentru ca doreste sa fie exact ca si tine. (un proverb spune: „O critica pe fata este un compliment mascat”)

3. Un zambet de-al tau poate bucura pe oricine, chiar si pe cei care nu te plac. (zambetul este exprimarea sufletului, chiar si cei mai urati oameni aduc lumina printr’un zambet. Daca suntem onesti putem recunoaste asta)

4. In fiecare seara, CINEVA se gandeste la tine inainte de a adormi. (toti avem pe cineva. Gandeste-te si tu la el, sau EL)

5. Insemni totul pentru cineva. (daca tu renunti sa mai crezi asta, va fi o durere pentru cel pentru care tu insemni totul)

6. Esti deosebit(a) si unic(a). (oamenii si lumea te vrea pe tine asa cum esti, daca imiti pe cineva te va respinge, ei te vor pe tine, autentic (a) si original (a). )

7. Cineva despre care tu nici macar nu stii ca exista, te iubeste. (poate fi de la coala, servici, vecin; un admirator al tau)

8. Cand faci cea mai mare greseala, ceva bun iese din asta. ( „Toate lucrurile lucreaza spre binele celui ce iubeste pe Dumnezeu”)

9. Cand crezi ca lumea asta ti-a intors spatele, mai uita-te o data. ( durerea ne face sa andim negativ, dar credinta poate reveni in forta)

10. Intotdeauna adu-ti aminte de complimentele primite. Uita remarcile neplacute. (lupta pentru tine, lupta pentru oameni, lupta pentru Dumnezeu!)

  

Idei de C. S. Lewis

Astazi am vazut un film cu viata lui C.S. Lewis.

Doua idei mi-au ramas in minte din ceea ce spuea C.S. Lewis: 

Prima ideie:

„Noi suntem ca niste pietre pe care Dumnezeu le sculpteaza in forma de om.”

A doua ideie:

„Suferinta este megafonul lui Dumnezeu pentru niste oameni surzi la glasul lui Dumnezeu. Prin ea El ne face mai buni.”

De ce sunt atatia crestini falsi?

 Pentru ca li s-a prezentat o evanghelie incompleta, pentru ca li s-a spus ca au în inima un gol de forma lui Dumnezeu pe care numai Iisus Hristos îl poate umple si daca pur si simplu Îi cer lui Iisus sa vina în inima lor, El îi va face sa se simta completi si împliniti.

Iisus nu a venit pe pamânt sa isi dea viata într-un mod atât de brutal pentru ca noi sa fim fericiti în sens lumesc, traind comod. El a venit ca sa ne îndreptateasca, si ne curateasca de pacatele savârsite împotriva lui Dumnezeu, si ne scape de mânia judecatii eterne si de pedeapsa vesnica a iadului, pentru ca si noi sa nu mai traim pentru noi, ci pentru al marturisi pe El.

A Îl urma numai pentru ca tânjim dupa darurile Lui nu reprezinta o credinta acceptabila din punctul de vedere al lui Dumnezeu, pentru ca ne-am folosi de Dumnezeu pentru propria noastra împlinire egoista.

Trebuie sa il cunoastem pe Dumnezeu potrivit Bibliei si nu dupa spusele populare, iar cand vorbim despre El sa spunem tot adevarul, nu suntem aspri daca facem asa, ci suntem niste martori adevarati.

 „Doctorul care nu poate sa iti spuna ceea ce ai, nu te poate vindeca.”

Bisericile blog – Coloseni 4,16

Citeam in blogul lui „simplu gand” despre ideea „bisericilor blog”.

Chestia asta cu blogurile pocaitilor pe net, a protestantilor eu o vad in mod pozitiv, ca pe ceva bun, insa trebuie sa ne mentinem un limbaj contemporan, sa nu fim codati pentru ceilalti. Asta niciodata nu poate inlocui biserica sau viata spirituala. Insa eu cred ca este bine ca in loc sa stam la televizor, sa vorbim despre Dumnezeu cu alti oameni, in loc sa pierdem timpul „vegetand de plictiseala” cum este o vorba intre tineri cum, sa te antrenezi la discutii folositoare biblice. De asemenea asta nu va inlocui evanghelizarea personala, desi este o parte din ea, insa ea contribuie la intelegerea vocabularului, preocuparilor si a mentalitatii generatiei in care traim. Este greu sa mergi sa vorbesti cu cineva despre Dumnezeu dupa saptamani intregi in care ai vorbit doar despre: Har, rascumparare, nastere din nou, „sa slujim Domnului”, te vei simti ca nu mai stii prea bine sa vorbesti cu unul de pe strada despre Dumnezeu. Sunt medii prea diferite. Si asta este din cauza bisericilor zilelor noastre care s-au orientat mult spre ele insele si mai putin spre lume, evanghelizare.

Iar daca noi vom cere calauzire si ne vom ruga sincer pentru lucrarea aceasta care este una similara cu a unui ziarist, vom putea schimba mentalitati, vom putea crea un curent de gandire, si vom putea de deveni un factor de puternica influenta intr’ucat avem in noi un Duh care este mai mare decat cel din lume. Domnul sa ne ajute sa colaboram cu Duhul Sfant si sa nu scriem pur si simplu ca sa scriem, sau cum fac unii (nu neaparat pocaiti) scriu prostii cat pot de mari, sau socante ca sa stranga multi cititori.

Luther asa a facut reforma, el nu a mers din om in om ca sa convinga de un lucru, a scris o foaie „un articol” si l’a postat undeva la vedere… Apoi a doua zi s-a multiplicat pentru toata localitatea sau cei interesati.

Spurgeon a cucerit londra nu prin predicile din Tabernacle, ci prin articolele publicate saptamanal din predicile lui, si cand a devenit asa de cunoscut, cei mai multi doreau sa il vada in carne si oase, asa se umplea biserica lui si tot crestea.

Apostolul Pavel se spune despre el ca „a intors lumea pe dos”, dar el cu piciorul nu fusese decat in cateva localitati, le numeri pe degete, insa „articolele lui” , scrisorile, epistolele, erau scrise de el si cu urmatoarea recomandare :”Dupa ce va fi citita aceasta epistola la voi, faceti asa ca sa fie citita si in Bisericile Laodicenilor; si voi la randul vostru, sa cititi epistola care va va veni din Laodicea” Coloseni 4,16 Deci Pavel era suficient de vizionar sa isi dea seama de eficienta unei astfel de metode, si o intrebuinta in puterea si calauzirea Duhului Sfant.

 Azi noi avem ceva mult mai competent decat ce avea Pavel atunci. Ma rog sa nu folosim asta doar „for fun” sau doar intre noi, ci sa stam deschisi la lucrarea Domnului.

Deci blogurile sunt o unealta foarte buna pentru biserici, si nu trebuie sa fie un inlocuitor. Eu cred ca este un pacat sa nu te duci la biserica pentru ca stai pe blog, sau sa nu mergi la tineret, evanghelizare etc. Puneti blogurile in locul televizorului, in locul pierderii de timp, sau a altor activitati care dezinhiba constiinta, sau raceste sufletul si veti fi niste sfinti, si va fi bine pentru toti.