Jertfa vie – Rom. 12

Apostolul Pevel ne indemna sa aducem trupurile noastre ca o jertfa vie inaintea lui Dumnezeu. O jertfa vie este mult mai greu de adus decat o jertfa alimentara sau moarta. Imaginativa cand un preot aduce un vitel ca sa fie junghiat pe altar. Cum este vitelul? Preotul il trage cu o sfoara spre altar, iar vitelul ce credeti ca face? Se trage inapoi cu toata puterea. Este o lupta teribila sa aduci un vitel spre altar, el simte ca va fi junghiat, isi vede moartea cu ochii si se opune cu toata forta de care dispune pentru asi salva viata. Aceasta este imaginea pe care ne-o sugereaza Pavel cand ne spune: „Sa aduceti trupurile voastre ca o jertfa vie inaintea lui Dumnezeu”. Adica nu este usor,  firea pamanteasca asemeni vitelului din vechime se lupta cu tot ce poate sa nu fie adusa ca jertfa, este o lupa pe viata si pe moarte. De aceea tot apostolul Pavel spuena „Ma port aspru cu trupul meu”. De ce credeti ca multi lupta impotriva crstinismului sau credintei adevarate, pentru ca ei intuiesc lupta care urmeaza cu ei insisi daca vor sa devina credinciosi, si prefera sa combata credinta din afara decat sa inceapa aceasta lupta in interior, de a aduce trupul ca o jertfa vie. Cand Domnul Iisus spune in Luca 13:24  „Nevoiti-vã sã intrati pe usa cea strâmtã.” Acolo termenul in limba greaca este „agonizeste”, care inseamna a agoniza. Intrarea pe usa cea stramta se face agonizand. Foarte interesanta ideea Domnului Iisus.

Acesta este crestinismul adevarat.

Doamne ajuta!

3 gânduri despre „Jertfa vie – Rom. 12

  1. „Legati cu funii vita petru jertfa si aduceti-o pna la coarnele altarului” .
    Am vrut in vara asta sa mai haladuiesc pe ulitele Pompeiului, sa-mi „vorbeasca” pietrele. Mi-am intercalat o zi si am ajuns, cam greu cu copiii:”de ce sa mai mergem daca am mai fost odata?” Adolescenti. Ne-am tot oprit „sa gustam atmosfera”. In fata unui templu m privit altarul: un paralelipiped de piatra cu 2 proeminente sus, pentru legat jertfa probabil. Am inteles ce sunt coarnele altarului.
    M-am gandit zilele trecute la acest verset, cat de rebela este firea noastra pamanteasa, cat de greu starpim intinaciunile duhului. Mi-am dedus o concluzie, v-o zic: legarea cu funii a „vitei” din noi o facem atunci cand pregatim imprejurari care sa-i fie potrivnice si ne ferim de imprejurarile care ar putea-o elibera. Fiara!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s