Intelepciunea lui Solomon

Solomon avea o intelepciune extraordinara, asa cum nimeni nu a mai avut inainte de el si nimeni nu a mai avut dupa el. Odata la el au venit doau femei. Amandoua aveau cate un fiu, noaptea una din ele a dormit peste copil si acesta a murit, dimineata a luat copilul mort si la pus la sanul celeilalte femei. Acum femeia al carei copil traia, a recunoscut ca cel mort nu e copilul ei. Cealalta spunea ca cel viu este al ei. Solomon trebiua sa rezolve cazul acesta. El nu avea dovezi, el nu avea martori. A cerut sa fie taiat copilul in doua si sa fie dat o jumatate uneia si o jumatate alteia. Mama adevarata cand a auzit asa, i se rupea inima si a spus: sa ramana copilul ei, decat sa moara. La care Solomon spune: dati copilul celei de a luat apararea celui mic, ea este mama copilului.

Rabinii evrei spun despre Solomon ca atunci cand a venit imparateasa din Seba, ea l-a incercat cu intrebari grele si una din acestea au fost. In fata lui Solomon s-au adus doua buchete de flori, unul artificial si altul natural, insa era asa de bine imitat, ca nu puteai sa distingi doar din priviri. A cerut lui Solomon sa deosebeasca intre cele doua buchete pe cel adevarat, real si pe cel artificial. Solomon a cerut sa fie deschisa fereastra, sa fie inlaturate pardelele. Au venit albinele, si fara nici o ezitare s-au asezat exact pe florile naturale. Atunci Solomon a spus: acelea sunt florile naturale, celelalte sunt artificiale. Nici o albina nu era pe ele.

Toate aceste lucruri ar trebui sa ne duca cu gandul la frumusetea caracterului lui Dumnezeu. Daca scriptura ne spune ca Solomon a primit intelepciunea de la Dumnezeu, asta ne arata cat de minunat este Dumnezeu daca doar un lucru primit de la El ne impresioneaza asa de mult, cu cat mai minunat trebuie sa fie El insusi? Oh Doamne, arata-ne fata ta!