Ceea ce a făcut Hristos este uimitor pentru toată lumea. Evreii s-au poticnit din cauza aceasta, nici cei mai răi regi ai lor nu au fost umiliți așa. Musulmanii de pe margine, deși nu îl recunosc ca fiu de Dumnezeu, dar chiar ca profet, așa cum îl recunosc ei, spun că nu era cu putința ca Dumnezeu să îngăduie așa pentru profetul Său. Este clar din aceste mărturii că oamenii sunt uimiți.

În ciuda acestor poziții, este adevărat totuși că Domnul Isus a mers la moarte și încă moarte de cruce pentru niște cauze mult mai înalte. Pentru ca să deschidă niște uși care erau închise și nimeni nu reușise să le deschidă vreo dată.

1. Ușa Cerului (v.51) – ”Și îndată perdeaua dinlăuntrul templului s-a rupt în două, de sus până jos” Asta ne arată că locul care despărțea sfânta de sfânta sfintelor a fost dat la o parte. Acum avem intrare liberă la Tatăl prin jertfa lui Hristos. Noi nu puteam intra la tatăl, nu pentru că nu eram ai Lui, sau nu ne iubea, ci pentru că aveam păcate. Acum această perdea a fost înlăturată prin jertfa lui Hristos. Iată de ce a trebuit să plătească Hristos un preț așa de mare și să fie răstignit!
2. Ușa locuinței morților (v.52) – ”mormintele s-au deschis și multe trupuri ale sfinților care muriseră, au înviat” Nici ușa aceasta nu o putea deschide nimeni, la fel ca pe prima. De acum cei ce au crezut în Dumnezeu cu adevărat, oamenii din vechime cu nume în Scripturi, acum au putut învia, și așa vom învia cu toții asemenea Domnului nostru, pentru că El pentru aceasta a murit pe cruce, pentru ca moartea să nu mai aibă nici o putere asupra noastră, pentru că moartea este plata păcatului. Acum El a murit pentru păcat, moartea trebuie să dea înapoi pe cei pentru care a murit Hristos. Iată de ce a fost răstignit Hristos!
3. Ușa inimii umane (v.54) – ”Sutașul și cei ce păzeau pe Isus… când a văzut cele întâmplate… au zis: Cu adevărat acesta a fost Fiul lui Dumnezeu!” Cei ce l-au răstignit au ajuns să cunoască și să înțeleagă faptul că Isus era cu adevărat Fiul lui Dumnezeu, iar unii din ei și-au deschis inima și au mărturisit de față cu toți că Isus era Fiul lui Dumnezeu. Deși inima omului este în responsabilitatea omului, acesta nu mai are control asupra ei, ea îl stăpânește pe om. Hristos poate însă prin cruce să deschidă spre Dumnezeu chiar și inima împietrită a omului. Iată de ce a fost răstignit Hristos!

Dumnezeu să vă binecuvânteze!

 

Care este însemnătatea adevărată a acestui eveniment măreț, și ce semnifică el pentru mine în modul cel mai autentic?

Mesajul crucii eu l-am împărțit în trei idei principale:

1. Mesajul crucii ne spune că orice om, oricât de rău ar fi fost, oricât de târziu s-ar întoarce la Dumnezeu, dacă o face din inimă, Dumnezeu îi spune: ”Adevărat îți spun că astăzi vei fi cu mine în rai!” Dovada biblică în acest caz este tâlharul care a crezut în Hristos în ultima clipă din viață.
2. Crucea poartă cu ea de asemenea și realitatea că poți fi foarte aproape de Hristos, dar dacă nu îl primești în inimă, dacă nu crezi tu personal în El și nu te predai Lui, nu vei fi mântuit. Dovada biblică în acest caz este tâlharul batjocoritor. El a fost lângă Domnul Isus, a putut să vorbească cu El, să îl întrebe. Dar pentru că nu a crezut în El, de lângă Domnul Isus a mers direct în pierzare. Să veghem totodată!
3. În ultimul rând crucea are acest mesaj cu ea, și anume că pentru Dumnezeu ceea ce contează cu adevărat este veșnicia. Dacă ai câștiga toată lumea dar ți-ai pierde sufletul nu ți-ar folosi la nimic. Nu te mai plânge de viața aceasta! E trecătoare! Nu te mai munci atât pentru ea! Dumnezeu este mult mai interesat în veșnicia ta, decât în viața aceasta. De aceea a fost gata să sacrifice pe Singurul Lui Fiu în viața aceasta, pentru ca să putem fi cu El în cea viitoare. Are însă valoarea ei viața aceasta pentru că aici și acum îți poți decide veșnicia ta prin lucrarea Domnului Isus Hristos pe cruce.

    Sărbători binecuvântate vă doresc!

Precizam ca acest grafic a fost tradus de catre Uniunea Bisericilor Crestine dupa Evanghelie si este distribuit cu permisiunea Bible Gateway.

Pentru cercetare în amănunt, documenteul îl aveți aici în pdf Grafic – Cronologia ultimei saptamani

Doamne-n săptămâna asta grea, a patimilor Tale

Fă să-Ţi suferim alături, când Tu sui a Crucii cale

Să simţim şi noi cum crucea ne apasă şi ne doare.

Să simţim cum arde biciul peste sânge şi sudoare.

 

Doamne, să-Ţi simţim alături fiecare lovitură

Să răbdăm aceaşi hulă şi batjocoră, şi ură,

Să plătim cu-aceleaşi lacrimi şi cu-acelaşi sânge toate

Să simţi şi Tu, că ne doare, c-am trăit cândva-n păcate.

 

Doamne, ia-mă şi pe mine să-mi pun umărul sub cruce,

Măcar partea mea de vină, să-Ţi ajut să mi-o pot duce

Măcar sarcina mea, Doamne, să m-apese şi pe mine,

E deajuns câţi ani din viaţă, Ţi-am făcut numai ruşine.

 

Sus, pe Golgota Iisuse, când pe cruce-au să Te-ntindă

Fă şi firea mea cea veche, răstignirea s-o cuprindă,

Şi privindu-Ţi agonia s-o văd şi pe ea cum moare

Tu să te cobori de-acolo, dar ea-n veci să nu coboare.

 

Iar în clipa Învierii, piatra când se dă-ntr-o parte,

Să se vadă că din groapă, ai ieşit fără de moarte

Sfintele Mironosiţe şi-ai Tăi ucenici să vadă

Şi-ale mele semne alături, şi-nvierea mea s-o creadă.

 

Atunci ştiu că şi-n a doua fericită Înviere

Aş veni şi eu cu Tine, în mărire şi putere,

Că dac-am răbdat alături în batjocori şi ruşine

Vom fi alături şi-n mărire, să împărăţim cu Tine.

Amin

Traian Dorz

Mai mulți experiti israelieni în terorism: Ely Karmon (expert în terorism internațional la Centrul Interdisciplinar Herzliya din Israel), Jonathan Fine (expert israelian în antiterorism), Mena Bacharach (expert internațional privind securitatea aeronautică israeliană) ș.a., atrag atenția asupra trei lucruri în privința securității Europei.

1. ”Europenii au un elefant în sufragerie, și fiecare se uită în altă parte”. – Putem noi să facem de nobilii, pe ospitalierii, milostivii și ce mai vrem, dar când avem dovezi explicite a calității îndoielnice a imigranților, asta înseamnă că ne-o facem cu mâna noastră. Asta nu mai este bunătate, sau creștinătate, ci nechibzuință!
2. ”Să nu mai omorâm țânțarii, ci să ne ocupăm de mlaștină”. – Asta la evrei nu este o fabulă, ci experiența lor cu ținutul actual al Israelului. Aveau niște țânțari care provocau o boală similară malariei, mureau cu miile în Israel. Devenise o crisă națională atunci. Soluția a fost salutată pe plan internațional. Au pornit împotriva mlaștinilor, distrugându-le. Un timp au mai murit evrei, dar apoi s-a oprit molima. Exact același lucru se aplică europei acum. Nu faci nimic dacă prinzi un țânțar și te lauzi cu el, dar pe partea cealaltă mărești mlaștina. E un nonsens!
3. Drepturile omului trebuie să aibe această prioritate: ”Vița individului e pe primul loc!”. – În Belgia se știa când Abdeslam era într-un apartament, dar au ei o lege că nu poți să intri noaptea într-un apartament. Așa că au intrat dimineața, dar Abdeslam nu mai era acolo. Legile drepturilor omului trebuie să nu ne îmiedice când e vorba de viață și de moarte, altfel, ele atacă drepturile omului!

 

De departe se vede autenticitatea și experiența acestor constatatori. Doamne ajută să ia amite cine trebuie!

surse informații aici

A doua zi dimineaţa, pe când era încă întuneric de tot, Isus S-a sculat, a ieşit şi S-a dus într-un loc pustiu. Şi Se ruga acolo. (Marcu 1:35)

Fiecare zi este o viață nouă pentru cel neprihănit.

”Bunătăţile Domnului nu s-au sfârşit, îndurările Lui nu sunt la capăt, ci se înnoiesc în fiecare dimineaţă. Şi credincioşia Ta este atât de mare!” – (Plâng. lui Ieremia 3:22-23)

Oamenii cred în general că viața curge în etape, în parte este adevărat, dar un adevăr mai mare este că fiecare zi este o viață nouă. Dacă ai avut o zi mai grea, sau o perioadă mai grea, se poate schimba acest lucru începând fiecare zi așa cum trebuie. Domnul se ducea într-un loc aparte și se ruga acolo. Dacă atunci când ai mintea limpede, dimineața, când încă nimeni nu a semănat nimic acolo, tu pui cuvântul lui Dumnzeu cu perseverență, te rogi pentru ziua aceea, ca să îndrepți bine influențele de ieri, atunci cu siguranță zilele tale se vor îndrepta în sus. Chiar dacă ieri a fost mai greu. Suntem chemați să trăim fiecare zi pentru ea –

”Ajunge zilei necazul ei!” Mat. 6,34.

Nu este bine să începem ziua la întâmplare cu servici, sculându-ne în grabă, fugind, este ca și cum mănânci în grabă, nespălat, neatent, ne-am îmbolnăvi curând. Însă la suflet nu ne gândim așa, ci îl lăsăm pe mâna orișicui. Nu este bine așa! Să investim mai mult în diminețile noastre, și vom vedea ce înseamnă stabilitatea, echilibrul și progresul. Există un puct important dimineața, precum și seara. În Deuteronom se spune

”să vorbești de scriptura… când te vei culca și când te vei scula.”Deuteronom 6,7

Știe Dumnezeu ce spune! Atunci, dimineața, se seamănă pentru gândurile din timpul zilei, și seara se amplifică gândurile cu care te culci. Când te culci tulburat, sau supărat, te scoli mai tulburat și mai supărat.  De aceea mai spune scriptura:

”Să nu apună soarele peste mânia ta!” Ef.4,26.

Să zidim înțelept!

Am găsit această scrisoare din secolul II și mă gândesc cât de clar era descris creștinismul atunci, ce nobil și ce elocvent, și nu aveau vremuri mai blânde decât noi cei de astăzi. Oare noi mai știm să vorbim așa de frumos despre același creștinism care a ajuns până în zilele noastre?

Iată ce vorbire aleasă aveau unii creștini de atunci!

Scrisoarea a fost scrisă în 150 d.h. pe vremea lui Antoninos Pius, către Diognetus, un demnitar roman păgân, căruia un prieten creștin îi scrie ca răspuns la întrebarea: ”Ce sunt creștinii?”

”Creștinii nu se disting de ceilalți oamni, nici prin țară, nici prin limbă și nici prin îmbrăcăminte, ei locuiesc în cetățile grecești sau barbare, după cum i-a hărăzit soarta fiecăruia, conformându-se obiceiurilor locului și modului de viață, oferind în același timp minunatul lor mod de viață socială considerată de toți a fi incredibilă. Ei trăiesc fiecare în propria pastrie dar ca și cum ar fi străin, se achită cu toții de îndatoririle lor de cetățeni și suportă toate sarcinile. Ei se căsătoresc ca toată lumea, au copii, dar nu își abandonează nou născuții (era o practică de abandon infantil pe vremea aceea, cum este la noi avortul astăzi). Ei își împart masa, dar nu și patul (era imporalitate în poporul roman). Ei sunt alcătuiți din carne dar nu trăiesc potrivit cărnii, ei își duc viața pe pământ, dar sunt cetățeni ai cerului, ei respectă legile stabilite, dar cu felul lor de viață se ridică deasupra legilor. Ei îi iubesc pe toți si sunt persecutați de toți. Într-un cuvânt creștinii sunt în lume ceea ce este sufletul în corp. Sufletul iubește carnea, carnea îl detestă, și își iubește membrele, așa cum creștinii îi iubesc pe cei care îi urăsc. Sufletul este închis în corp, dar sufletul este cel care susține corpul, tot așa și creștinii sunt ținuți în lume ca într-o închisoare, dar ei susțin lumea. Dumnezeu le-a atribuit o poziție atât de înaltă încât nu le este îngăduit să o abandoneze.”

În viața s-a observat că nu cei care au un coeficient de inteligență cognitivă ridicat reușesc neapărat (capacitatea de analiză și gândire rapidă), deși e un mare beneficiu să fii așa, ci mai degrabă aceia care au un coeficient de inteligență emoțională ridicat (interpretarea sentimentelor celuilalt și gestionarea celor proprii). Aceasta se poate vedea și potrivit analizei de mai jos făcută de Brain Hacks.

Inteligența emoțională se reflectă astfel:

1. Ai un vocabular emoțional solid.
2. Ești curios față de oameni.
3. Înbrățișezi schimbarea.
4. Îți cunoaști tăriile și slăbiciunile.
5. Ești un bun judecător al caracterului.
6. Ești greu de ofensat.
7. Știi cum să spui ”Nu” (altora și ție)
8. Lași greșelile în urmă, le depășești învățând lecția.
9. Nu te așteapți să primești nimic înapoi pentru ceea ce faci sau oferi.
10. Nu porți pică.
11. Șii să neutralizezi persoanele toxice din jur.
12. Nu pretinzi că ești perfect, măcar că te îndrepți spre ea.
13. Aperciezi ceea ce ai.
14. Te deconectezi atunci când trebuie.
15. Consumi cofeină moderat, nu în exces.
16. Te odihnești suficient.
17. Oprești auto-compătimirea, vorbești de ceea ce se poate face.
18. Nu lași pe alții să îți limiteze bucuria.

”Libertatea în sine nu este un merit, ci felul cum o folosești.”

1. Niciodată nu veniți în ospeție fără a preveni.

2. Umbrela niciodată nu se usucă desfăcută, nici în birou, nici în ospeție.

3. Geanta nu se ține nici pe brațe, nici pe scaun.

4. Pungile se admit a fi folosite pentru cumpărături. Folosirea pe post de geantă nu va crea impresie bună.

5. Bărbații niciodată nu duc geanta femeilor.

6. Haina de casă sunt pantalonii și un plover, comode și decent.

7. Din momentul în care copilul are propria cameră, intrând la el băteți în ușă. Astfel îl veți obișnui și pe el să bată în ușă cînd intră la voi în cameră.

8. Femeia poate purta pălăria și mănușile în încăpere. Dar nu și căciula.

9. Regulile de achitare în restaurant – dacă ați folosit afirmația ”Eu vă invit” atunci dumneavoastră achitați.

10. Bărbatul tot timpul primul intră în ascensor, dar primul iese acel care e mai aproape de ușă.

11. În automobil, locul cel mai important se consideră cel din spatele șoferului.

12. A spune față de mai multă lume că stați la dietă, este o idee urâtă.

13. Temele tabu pentru discuțiile scurte sunt: politica, religia, sănătatea și banii. Sunt interzise afirmații precum: Doamne! ce rochie frumoasă ai, cât ai dat pe ea?

14. Nu se admit discuțiile despre persoanele care nu sunt prezente la dialog. Bârfele nu vă crează imagine bună.

15. La teatru, cinema, concert – mergeți spre locul dumneavoastră doar cu fața către cei care deja sunt așezați.

16. 9 lucruri trbuie sa fie ținute în secret: vârsta, situația finaciară, starea casei tale, rugăciunea, medicamentele dacă le consumați, orice relație, cadouri primite sau oferite, onoarea și dezonoarea.

Acesta ar fi conceptul nou testamental care a displăcut așa de mult culturii iudaice din perioada bisericii primare. Acest concept presupune o anumită smerenie, pentru că toată speranța omenească se leagă de a fi puternic într-un fel, cumva, cândva. Acum Dumnezeu prin Domnul Isus ne-a spus că se rezolvă problema puterii, în sensul biblic al cuvântului, puterea de a face voia lui Dumnezeu, dar prin Hristos.

În vechiul testament știm că promisiunea era că dacă vei împlini poruncile vei trăi prin ele. Adică dacă vei fi suficient de puternic să le păzești, atunci vei trăi prin ele. Acest lucru hănea pe undeva orgoliul uman, că pot, că sunt în stare. Vine însă noul legământ să ne spuncă că acest lucru s-a întâmplat cu scop revelator, ca noi să vedem că nu putem să ținem legea, nici măcar unul dintre noi, și că avem nevoie de un Mijlocitor – Iisus Hristos. Era revelație progresivă, legea era un îndrumător către Hristos.

În ce costă această putere, fără a fi puternic? Continuă lectura „Putere prin relație” →

”De altă parte știm că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu…” Rom. 8,28

Esența acestui pasaj este ”celor ce iubesc pe Dumnezeu”. Dacă iubești pe Dumnezeu tot versetul ți se aplică, dacă nu iubești pe Dumnezeu, nu se aplică. Dumnezeu rânduiește tot felul de evenimente în viața fiecărui om, pentru ca să îl facă să Îl iubească. Dacă însă cineva iubește sincer pe Dumnezeu și a făcut pași în direcția aceasta, trebuie să știe că toate lucrurile lucrează împreună spre binele lui, cel veșnic în mod deosebit. Nu trebuie să se teamă de nimic!

Fratele Richard Wurmbrand spunea: ”toate lucrurile se vor rezolva vreodată”, vorbind de copii lui Dumnezeu. Să credem că este adevărat acest lucru! Dacă cineva este mai slab, mai timid, mai temător, lucrurile acestea se vor rezolva în timp, tot ce se întâmplă în viața lui îl va duce în sus, dacă iubește pe Dumnezeu. Iacov nu s-a sfințit în casa lui, dar pentru că ai iubit pe Dumnezeu, Domnul a făcut să se sfințească în casa lui Laban. Moise nu a ascultat de prima chemare, dar pentru că a iubit pe Dumnezeu, când însă i-a vorbit a doua oară, era bine pregătit. Oamenii aceștia nu au stat lângă un prooroc să îi pregătească temeinic, pentru ca a doua oară să nu mai eșueze, ci viața însăși i-a pregătit pentru Dumnezeu, pentru Cel de sus. Toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu.

În altă ordine de idei, universul merge însus, adică el așteaptă înnoirea din partea lui Dumnezeu (Romani 8,22). Chiar dacă materia se degradează, Dumnezeu lucrează astfel ca ea să evolueze la un moment dat. Nu vedeți că biserica lui Hristos a progresat, măcat că atâția au încercat să o distrugă? De ce? Pentru că Dumnezeu a lucrat asupra ei! Israelul trăiește! Câte necazuri nu a avut? Cât timp nu a avut o țară? Aproape 2000 de ani. Statistic, un stat se dizolvă dacă timp de câteva zeci de ani nu are o țară, practic este vorba de o generație. Acum pentru că lucrurile stau așa, nu este o încântare pentru oricine, ci doar pentru aceia care îl iubesc pe Dumnezeu. Cumva, în mod tainic și providențial, chiar fără ca ei înșiși să înțeleagă adesea, Dumnezeu lucrează asupra lor și împlinește fiecare făgăduință pe care le-a dat-o. Dacă cineva nu este de partea lui Dumnezeu, orizontul lui se va limita și se va restrânge. De aceea evanghelizarea este așa de importantă.

Dumnezeu lucrează și va reuși să restaureze toate lucrurile, noi avem această încredere și mângâiere, însă rămâne această condiție – să îl iubesc pe Dumnezeu!

Doamne ajută!

Caut printre ei un om care să înalţe un zid şi să stea în mijlocul spărturii înaintea Mea pentru ţară, ca să n-o nimicesc; dar nu găsesc niciunul! (Ezechiel 22:30)

Adesea am auzit interpretat acest verset ca și cum ai sta într-un loc lipsă. Adică stai în spărtură, unde lipsește te pui tu: la cor, în lucrare, la amvon etc. Numai că versetul acesta spune, nu că este un zid spart, ci tu să înalți un zid și să stai în spărtură. Se înțelege de fapt altceva, un zăd de strajă, de veghe. Este vorba de lucrarea de mjilocire, de lupta în mijlocire pentru cineva. Unul din cele mai elocvente cazuri este mijlocirea Domnului pentru Petru, ca să nu i se piardă credința. Domnul știa că va fi ispitit să se lepede. Nu s-a apucat să facă cu el studii, și să ducă muncă de lămurire, să nu care cumva să se lepede, ci Domnul a înălțat un zid de veghe înaintea Tatălui, și a stat în mijlocire pentru El ca să nu i se piardă credința. Ceea ce a putut face Tatăl acolo cu Petru era mult mai eficient, unde Domnul nu mai putea fi, pentru că era prins, legat. De aceea mijlocirea este la fel de importantă ca intervenția noastră disperată, abundentă. Ar trebui să echilibrăm putin lucrurile!

Nu spun că nu trebuie să ajutăm la nevoie, concret și atunci când se cere. Dar cred că fără mijlocire, lupta sufletului înaintea lui Dumnezeu, efortul nostru pe orizontală este sărac. Care aveți credință, așa trebuie să facem! Asta este ceea ce vrea Dumnezeu să spună în Ezechel 22,30. Cât despre ajutorul pe orizontală, să o facem liber și încrezător, cum a făcut Domnul cu Petru, ”Dar Eu m-am rugat pentru tine, ca să nu ți se piardă credința!”

Să nu vi se tulbure inima. Aveţi credinţă în Dumnezeu şi aveţi credinţă în Mine. (Ioan 14:1)

Uneori ne surprindem că ne punem încrederea în oameni, în noi înșine, și vedem că suntem secătuiți pe interior. Oamenii trebuiesc iubiți, dar nu să te încrezi în ei. (cu excepția încrederii omenești) De ce? Pentru că aproximarea lor e relativă: tu faci un lucru bun și ei nu îl văd, nu îl înțeleg, și vei fi astfel nefericit pe nedrept. Nu vei mai face acel lucru bun! Altă dată vei face un lucru rău, și pentru omul este corupt, te va lăuda, iar tu nu te vei putea opri să nu mai repeți lucrul spre care ai fost încurajat.

Nu te mai încrede în nimeni decât în Dumnezeu, în Cuvântul Său. Atunci aprecierea ta va fi exactă, vei fi consecvent în timp. Lumea e schimbătoare și societatea, acum te încurajează într-o direcție, acum în alta. Asta nouă ne mănâncă timp și energie serioasă. Nu e de mirare că este atâta epuizare psihică în lume. Dumnezeu este același ieri, astăzi și în veci. Asta ne dă nouă aer proaspăt. Dumnezeu răsplătește și un pahar cu apă dat în Numele Lui. Totul contează, în suflet ai armonie, mulțumire și încredere. De aici îți vine puterea și viața. În condiția aceasta vei putea iubi mai bine pe alții și vei putea fi mai de folos, vei merge mai drept.

Să nu vi se tulbure inima. Aveţi credinţă în Dumnezeu şi aveţi credinţă în Mine. (Ioan 14:1)

„Învățați-vă să faceti binele…” Isaia 1,17

Binele se învață. Raul nu se învață, ne naștem cu el. Ceea ce este bun la om este că nu și-a pierdut capacitatea de a învăța să facă binele. Cineva spunea: „Moartea nu este când pleci din lumea asta, ci când încetezi să mai înveți!” Oricât de rău ar fi un om, marele lui avantaj este că se poate ridica, asta se datoreaza în primul rând Domnului Iisus care ne-a oferit această șansă, dar și aptitudinii pe care omul o are de a progresa prin învățare. Nu sunt adevărate expresiile: „Așa e el! Omul tot om rămâne! Omul nu poate să nu păcătuiască! Nu pot să mă schimb! Nu am ce face!”. Ioan Calvin spunea: „Omul niciodată nu va fii perfect pe pământ, cu toate acestea, el totdeauna trebuie să urce mai sus și să își dorească desăvârșirea!” Așa s-ar putea interpreta zicalele de mai sus, perfect nu voi fi aici niciodată, în cer voi fi, dar aici pot progresa mereu, și asta ține și de mine, prima parte a avut-o Hristos!

Doamne ajuta!

Bucuraţi-vă totdeauna în Domnul! Iarăşi zic: Bucuraţi-vă! (Filipeni 4:4)

Se spune că bucuria este mendiul de dezvoltare și de lucru al creierului. La propriu! De aceea când suntem supărați nu putem raționa efectiv, decât cu mari eforturi. Oamenii de specialitate au observat că omul poate să îndure și să rabde foarte multe nedreptăți în viață dacă la capătul tunelului are o lumină, o bucurie. Aceasta este bucuria în Domnul – lumina de la capătul tunelului! Nu este o teorie, ci o realitate! Sunt unii care găsesc o virtute din a fii triști, cu față lăsată și cu capul plecat. Au fost întotdeauna aceștia, dar știți ce spune Domnul: ”Când postești, spalăți fața și ungeți capul cu untdelemn”. Adevărata pocăință este în inimă și în adevăr, adevărata pocăința are un plan. Să lăsăm bucuria mântuirii, bucuria atotprezenței, atotștiinței și a atotputerniciei lui Dumnezeu să intre în inimile noastre, pentru că pur și simplul este adevărat!

Acest lucru dacă este respectat cum trebuie, îți va da puteri suplimentare consistente la nevoie!

Iată, ochiul Domnului priveşte peste cei ce se tem de El, peste cei ce nădăjduiesc în bunătatea Lui, (Psalmi 33:18)

Cei pe care îi privește Domnul sunt cei de care este El interesat.

Primii sunt cei ce se tem de El. – Aceștia sunt cei ce își propun și fac tot ce pot ca să țină cont de Dumnezeu în viața lor, de învățătura Lui, de lucrarea Lui. Asta înseamnă teamă de Dumnezeu! Unii sunt plini de rârvnă și vor să facă mult pentru Dumnezeu, dar dacă nu veghează ei cad pradă temperamentului lor vulcanic și nu slujesc pe Dumnezeu, aceea a fost doar o justificare pentru ca apoi să treacă la aplicarea temperamentului său arzător. Teama de Dumnezeu implică sinceritate și seriozitate, implică bun simț și respect. Firea pământească a omului folosește des aceste cuvinte fără a le folosi în mod autentic, în adevăratul lor sens.

Cei ce nădăjduiesc în bunătatea Lui. – Dumnezeu se bucură și laudă pe cei ce nădăjduiesc în bunătatea Lui. Avraam, când aducea pe Isaac ca jertfă, credea că Dumnezeu îl va învia din morți apoi (Evrei 11,19). Asta a plăcut lui Dumnezeu foarte mult, pentru că Avraam credea în bunătatea lui Dumnezeu. Credea că Dumnezeu are un caracter frumos, bun, nu are gânduri rele. Asta onorează întotdeauna pe Dumnezeu! Nu că să trăiesc oricum că Dumnezeu mă iartă, asta este desfrânare! Dar să cred în integritatea lui Dumnezeu în tot ceea ce spune, să cred în consecvența Lui, adică faptul că are un rost și un sens în tot ceea ce îmi cere, este plăcut lui Dumnezeu. Dimpotrivă, să caut motive să nu ascult de El, chiar dacă par cele mai autentice, nevinovate: de familie, de necesități zilnice; sunt cu atât mai vinovate, pentru că îl înjosește pe El, cum că nu se gândește la lucruri așa elementare și importante totodată.

Sutașul îi spunea Domnului: ”Zi o vorbă și robul meu va fi tămăduit!” (Luca 7,7). Îl făcea pe Domnul o Persoană cu atutoritate, cu putere. Avea încredere în capacitatea lui Dumnezeu de arezolva lucrurile mai repede, mai bine, mai glorios. Dumnezeu l-a lăudat în fața tuturor dupa asta! Asta înseamnă că nădăjduiești în bunătatea Lui, să crezi în El!

 

Auzim astăzi pe mulți că nu pot acționa asupra sentimentelor. Acest lucru nu este adevărat, pot acționa asupra sentimentelor acționând asupra faptelor. Există o directă legătură între ceea ce simți și ceea ce faci. Oamenii cred dimpotrivă că nu îi afectează pe plan sentimental ceea ce fac, și își permit să fie nedrepți, oportuniști, infideli, trădători etc. Dar pretind și vor să creadă că acest lucru nu le afectează sentimentele și sufletele. Bineînțeles acest lucru nu este adevărat. Sentimentele lor nu cruță nici o mișcare a faptelor. Când oamenii vor schimba faptele, sentimentele vor reveni și ele automat, dupa măsura optimă de fapte. Ce le-a adus, tot aceea le și duce. Sentimentele sunt în responsabilitatea și controlul nostru, dar nu ca cel similar limbii, spre exemplu, ci prin fapte. Simți mai mult pentru ce ai investit mai mult. Sentimentele sunt un fel de mesageri ai conștiinței, care îți răsplătesc mereu după faptele tale.

În Psalmul 15 ni se spune la final „Cine se poată așa nu se clatină niciodată”.

Înainte ni se dau o serie întreagă de principii de integritate: în vorbire, averizând împotriva vorbirii de rău, în atitudine, în cuvântul dat, integritate financiară. La final ni se promite că cine se poată așa nu se va clătina niciodată. Mare lucrul este această stabilitste socială în viață! Toți oamenii într-un fel sau în altul tânjesc după asta, dar încearcă să își câștige această stabilitate între oameni într-un fel greșit: prin bani, prin relații, prin aranjamente.

David ne spune că purtarea integră aduce stabilitatea între oameni în viață!

Oamenii mai aleagă într-un fel după această tărie în viață, și anume prin minuni, însă din păcate fac acest lucru tocmai pentru că nu au o viață integră. Trebuie să subliniez aici că niciodată minunea nu le va da stabibilatea râvnită dacă nu vor fii integrii, singurul lucru care îl poate face minunea este să le mai dea o șansă dacă se pocăiesc și devin integrii!

Doamne ajută!

„Umblați cârmuiți de Duhul și nu împliniți poftele firii pământești” (Galateni 5,16).

Unul din marile impedimente când vrei să faci ceva este că „nu e cum trebuie”. Adica simți că nu ai starea necesară ca să faci acel lucru, parcă nu ai harul necesar, ceva nu e cum trebuie. Oricât de rafinate par aceste lucruri, vreau să va spun ca vin exact din firea pământească și sunt printre cei mai mari adversari ai nostrii care ne țin inactivi, inhibați și neroditori.

Duhul dimpotrivă spune: „fii credincios!”. Adică, ai spus că faci un lucru, pur și simplu îl faci, e vai de tine dacă nu faci ce ai spus. Că nu îți vine, că nu ai chef, asta vine din fire, tu trebuie să fii credincios! Și ceea ce observă cei credincioși cu consecvență, este că atunci când încep să facă acel lucru bun cu credincioșie, începe să le vină inspirația, aproape mecanic, automat, încep să le vină idei, să devină creativi, productivi și ingenioși. Lucrurile sunt extraordinare pentru cei credincioși!

Astfel observăm că acele predispoziții nefaste: că nu am starea necesară, nu am inspirație, har; sunt doar niște minciuni amăgitoare.

Fiți credincioși!

Ceea ce contează, peste tot aprope, este detaliul. A generaliza și a presupune în mod ușor, este calea spre eroare și eșec. Lucrurile merg dacă lucrezi la detalii. Când nu reușești ceva, nu trebuie să renunți, ci să schimbi anumite lucruri fine. Aici este cheia! Studiază cu atenție liniștit (ă) și vei găsi ieșirea. Cel rău fugărește întreaga lume exact cu scopul acesta, ca să nu mai vadă detaliile, să nu mai aibă timp să se liniștească, sa se coboare în ei înșiși (oamenii), atunci ar vedea greșelile prostești pe care le fac. Zicala bătrânească: „ușor, ușor” este înțeleaptă. Nimic nu se obține deodată. „Bogăția câștigată fără trudă scade, dar ce se strânge încetul cu încetul crește”. Pv. 13,11.

Am mai văzut un lucru, că devii productiv atunci când acel lucru mustește în tine. Adică dacă vrei să înțelegi un om, o situație, nu e suficient să il asculți odată, să auzi povestea odată, ci de mai multe ori, să notezi idei, gânduri, să cercetezi cuvantul lui Dumnezeu în privința aceea. Când ești plin de acel lucru încât mustește în tine, abia atunci vine soluția, începi să înțelegi, să găsești soluția. Noi renunțăm prea ușor.

Nu renunța, lucrează în tihnă, orce lucru se va rezolva vreodată!