”Să stea în mijlocul spărturii” – în ce sens?

Caut printre ei un om care să înalţe un zid şi să stea în mijlocul spărturii înaintea Mea pentru ţară, ca să n-o nimicesc; dar nu găsesc niciunul! (Ezechiel 22:30)

Adesea am auzit interpretat acest verset ca și cum ai sta într-un loc lipsă. Adică stai în spărtură, unde lipsește te pui tu: la cor, în lucrare, la amvon etc. Numai că versetul acesta spune, nu că este un zid spart, ci tu să înalți un zid și să stai în spărtură. Se înțelege de fapt altceva, un zăd de strajă, de veghe. Este vorba de lucrarea de mjilocire, de lupta în mijlocire pentru cineva. Unul din cele mai elocvente cazuri este mijlocirea Domnului pentru Petru, ca să nu i se piardă credința. Domnul știa că va fi ispitit să se lepede. Nu s-a apucat să facă cu el studii, și să ducă muncă de lămurire, să nu care cumva să se lepede, ci Domnul a înălțat un zid de veghe înaintea Tatălui, și a stat în mijlocire pentru El ca să nu i se piardă credința. Ceea ce a putut face Tatăl acolo cu Petru era mult mai eficient, unde Domnul nu mai putea fi, pentru că era prins, legat. De aceea mijlocirea este la fel de importantă ca intervenția noastră disperată, abundentă. Ar trebui să echilibrăm putin lucrurile!

Nu spun că nu trebuie să ajutăm la nevoie, concret și atunci când se cere. Dar cred că fără mijlocire, lupta sufletului înaintea lui Dumnezeu, efortul nostru pe orizontală este sărac. Care aveți credință, așa trebuie să facem! Asta este ceea ce vrea Dumnezeu să spună în Ezechel 22,30. Cât despre ajutorul pe orizontală, să o facem liber și încrezător, cum a făcut Domnul cu Petru, ”Dar Eu m-am rugat pentru tine, ca să nu ți se piardă credința!”