În cine te încrezi?

Să nu vi se tulbure inima. Aveţi credinţă în Dumnezeu şi aveţi credinţă în Mine. (Ioan 14:1)

Uneori ne surprindem că ne punem încrederea în oameni, în noi înșine, și vedem că suntem secătuiți pe interior. Oamenii trebuiesc iubiți, dar nu să te încrezi în ei. (cu excepția încrederii omenești) De ce? Pentru că aproximarea lor e relativă: tu faci un lucru bun și ei nu îl văd, nu îl înțeleg, și vei fi astfel nefericit pe nedrept. Nu vei mai face acel lucru bun! Altă dată vei face un lucru rău, și pentru omul este corupt, te va lăuda, iar tu nu te vei putea opri să nu mai repeți lucrul spre care ai fost încurajat.

Nu te mai încrede în nimeni decât în Dumnezeu, în Cuvântul Său. Atunci aprecierea ta va fi exactă, vei fi consecvent în timp. Lumea e schimbătoare și societatea, acum te încurajează într-o direcție, acum în alta. Asta nouă ne mănâncă timp și energie serioasă. Nu e de mirare că este atâta epuizare psihică în lume. Dumnezeu este același ieri, astăzi și în veci. Asta ne dă nouă aer proaspăt. Dumnezeu răsplătește și un pahar cu apă dat în Numele Lui. Totul contează, în suflet ai armonie, mulțumire și încredere. De aici îți vine puterea și viața. În condiția aceasta vei putea iubi mai bine pe alții și vei putea fi mai de folos, vei merge mai drept.