În dimineața aceasta am citit din 2 Cronici 29. Aici se vorbește despre împăratul Ezechia.

(2 Cronici 29:1-3) ”Ezechia a ajuns împărat la vârsta de douăzeci și cinci de ani și a domnit douăzeci și nouă de ani la Ierusalim. Mama sa se chema Abia, fata lui Zaharia. El a făcut ce este bine înaintea Domnului, întocmai cum făcuse tatăl său David. În anul întâi al domniei lui, în luna întâi, a deschis ușile Casei Domnului și le-a dres.”

Atunci când un împărat se ridica și începea să lucreze la casa lui Dumnezeu, Dumnezeu îi binecuvânta împărăția și țara.

De aici unii oameni au înțeles că dacă zidesc ”Case ale lui Dumnezeu” – Biserici, Dumnezeu le va binecuvânta domnia și țara. Așa a fost Ștefan cel mare, sau preoții ortodocși de astăzi în România. Totuși binecuvântarea în România nu este așa vizibilă, deși avem lucrări spirituale.

Nout Testament vine și ne ajută:

• În vechime împărații zideau Casa lui Dumnezeu – astăzi noi am putea să zidim Casa lui Dumnezeu, zidind comunități de credincioși, nu clădiri, deși au și ele rostul lor.
  • (1 Pet 2:5) ”Și voi, ca niște pietre vii, sunteți zidiți ca să fiți o casă duhovnicească, o preoție sfântă, și să aduceți jertfe duhovnicești plăcute lui Dumnezeu, prin Isus Hristos.”
  • De aceea Dumnezeu se coboară acolo unde se zidesc comunitățile, mijloacele online au locul lor, pentru că ele înseamnă comunități de oameni.
• În vechime oamenii aduceau jertfe pentru ca să fie plăcuți lui Dumnezeu.
  • Astăzi noi aducem jertfe nu prin slujbe și programe, ci prin consacrarea trupurilor noastre în lucrarea lui Dumnezeu, într-o slujire anume.
    • (Rom 12:1) ”Vă îndemn dar, fraților, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceți trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu; aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească.”
  • De aceea oamenii consacrați pe o slujire spirituală anume, au un cuvânt de spus, ei sunt cei ce aduc jertfe lui Dumnezeu.
• În vechime preoții aduceau tămâie lui Dumnezeu de un miros plăcut.
  • Astăzi noi aducem rugăciunile noastre după învățăturile Cuvântului.
    • (Apoc 5:8) ”Când a luat cartea, cele patru făpturi vii și cei douăzeci și patru de bătrâni s-au aruncat la pământ înaintea Mielului, având fiecare câte o alăută și potire de aur pline cu tămâie, care sunt rugăciunile sfinților.”

Nu eşti sigur nici măcar de o zi din viaţă; n-ai fi deci înţelept, dacă ai pierde o clipă. Cea mai scurtă cale care duce la cunoaştere este aceasta:

1) A determina scopul pe care vrei să-l atingi;

2) A nu citi nici o carte care nu se referă, într-un fel sau altul, la acest scop;

3) Dintre cărţi, să alegi pe cele mai bune;

4) Să nu începi studiul unei alte lucrări, decât după ce ai terminat-o pe prima;

5) Să citeşti cărţile într-o astfel de ordine, încât să servească la a lumina şi a confirma pe cele din ajun.”

(Faptele apostolilor 12:5) ”Deci Petru era păzit în temniță, și Biserica nu înceta să înalțe rugăciuni către Dumnezeu pentru el.”

În Fapte 12,1-7 avem o rugăciune ascultată. Acest lucru se petrece relativ repede, ceea ce ne arată că atunci când o rugăciune este ascultată, greutatea nu cade pe oameni, ci pe Dumnezeu și mijloacele corecte de a te ruga. Acestea sunt:

1. ”Biserica” – Domnul ne spune: (Mat 18:19) ”Vă mai spun iarăși că, dacă doi dintre voi se învoiesc pe pământ să ceară un lucru oarecare, le va fi dat de Tatăl Meu, care este în ceruri.” Iar în Mat 18:20 spune: ”Căci, acolo unde sunt doi sau trei adunați în Numele Meu, sunt și Eu în mijlocul lor.” Aceasta este definiția bisericii. Rugăciunea trebuie făcută în învoială cu unul, doi, pentru a se lupta într-o direcție anume.
2. ”Nu înceta” – În românește se înțelege o rugăciune neîncetată, în limba engleză este puțin mai mult – perseverență, însă în limba greacă este termenul: ecteneis care înseamnă întins la maxim. Rugăciunea trebuie făcută ca și cum ai întinde o curea la maxim, nu 80%. Ieremia 29:13 spunea: ”Mă veți căuta, și Mă veți găsi dacă Mă veți căuta cu toată inima.”
3. ”Să înalțe rugăciuni către Dumnezeu” – Unii se roagă și nu au rezultate, pentru că se roagă de dragul rugăciunii, adică ei nu caută se se înalțe spre Dumnezeu neapărat. În rugăciunea tot ceea ce contează este să ajungi în prezența lui Dumnezeu. Atunci se primește un răspuns. În prezența lui Dumnezeu se ajunge doar prin Hristos, prin jertfa lui. Când ești în prezența lui Dumnezeu, atunci El te poate ține mai mult sau mai puțin, te poate direcționa cumva în rugăciune. Nu noi suntem în control cumva.

Doamne ajută, Doamne dă izbândă!

Conversația cu tine însuți este o virtute, nu este un lucru neobișnuit. Noi nu suntem așa de buni să nu avem nevoie de învățătură. Nu ne putem baza doar pe învățăturile pe care ni le dau alții, pentru că ei nu ne cunosc motivațiile și gândurile. Întrucât noi petrecem cel mai mult timp cu noi înșine, și doar noi vedem interiorul nostru cu gândurile și motivațiile lui, noi putem fii cei mai buni învățători ai noștri.

Suflete al meu, de ce te mâhnești și gemi înlăuntrul meu? Nădăjduiește în Dumnezeu, căci din nou Îi voi mulțumi, El este izbăvirea mea și Dumnezeul meu! (Ps. 43,3)

Psalmistul își convingea propriul suflet că încrederea în Dumnezeu este validă, se poate trăi așa. Sufletul nu are în el înțelepciunea aceasta, el trebuie învățat și educat prin Cuvânt și Duhul Sfânt că așa trebuie să facă. Când Iacov vorbește în epistola sa (Iacov 3,15) de ”înțelepciunea firească”, termenul în limba greacă este ”psychikos”, adică ”înțelepciune sufletească”. Aceasta este încadrată la înțelepciunea de jos. Una singură este înțelepciunea de sus, duhovnicească – cea care vine din Cuvântul lui Dumnezeu, din Duhul Sfânt. Să te încrezi în Dumnezeu, să iei Cuvântul Lui în serios, să îl urmezi este singura variantă valabilă în lumea aceasta păcătoasă și decăzută.

(Isaia 1:17) ”Învățați-vă să faceți binele, căutați dreptatea, ocrotiți pe cel asuprit, faceți dreptate orfanului, apărați pe văduvă!”

Odată ca niciodata animalele se hotarîsera sa faca un gest eroic pentru a
înfrunta greutatile „Lumii Noi”, si au deschis o scoala. Au adoptat un program de învatamânt constând din cursuri de alergare, cățărat, înot si zbor. În vederea unei administratii mai usoare, toate animalele s-au înscris la toate disciplinele. Rata s-a dovedit excelenta la înot, mai buna chiar decât instructorul ei, lua note foarte bune la zbor, însa se arata extrem de neîndemânateca la alergare. Fiind atât de slaba la aceasta proba, trebuia sa ramâna peste ore, sa renunte la înot pentru a se antrena. Asa a si facut, pâna ce si-a ranit labele palma te, iar la înot a obtinut doar rezultate mediocre. Însa mediocritatea e un lucru admis la scoala, asa ca nimeni nu s-a sesizat, în afara de rata, care si-a facut mult sânge rau.
Iepurasul, fruntas al clasei la alergat, a facut o grava depresiune nervoasa
încercând sa compenseze esecurile la înot.
Veverita excela la catarat, însa s-a simtit din ce în ce mai frustrata la orele de
zbor, fiindca instructorul o silea sa ia startul de la sol, de jos în sus, în loc sa-I ia din vârful copacului.
Vulturul s-a dovedit a fi un copil dificil si a trebuit supus unei discipline foarte
severe. La orele de catarat îi întrecea pe toti, ajungea primul în vârful copacului, dar insista sa ajunga acolo în stilul lui, foarte personal.
La sfârsitul anului, un tipar anormal, care înota extraordinar de bine, izbutea sa si alerge, sâ se catere si chiar sa zboare cât de cât, a obtinut media cea mai buna.
Câinii de preerie au rămas în afara scolii, contestând taxa impusa, deoarece
administratia n-a vrut sa adauge în programa sapatul si scormonitul în vizuine. Si-au trimis copiii sa uceniceasca pe ‘lânga bursuc si, mai târziu, s-au asociat cu mistretii si popândaii pentru a crea o scoala particulara.

Nu toți trebuie să facă de toate. Ci fiecare este chemat la o lucrare, fiind înzestrat cu o abilitate. Însă toți trebuie să slujească aceeași cauză în unitate. Valorificarea diferențelor creează sinergie.

Omul este o ființă socială, afectivitatea este o componentă interioară și profundă în viața fiecărui om, chiar dacă unii sunt mai intovertiți, sau mai extrovertiți.

Atunci când investești afectivitate într-o relație, câștigi acel om, câștigi acea relație. Așa este bine să facem cu cele mai importante relații ale noastre, cele familiale, dar și cu cele din urmă relații, cu toți oamenii.

Iată cum investiți afectivitate!

1. Căutați să înțelegeți pe celălalt – află care sunt lucrurile de valoare pentru celălalt și exprimă-te pe limba lui, vorbește despre acele lucruri. Domnul Isus așa își formula pildele, în funcție de ascultători (păstori, comercianți, agricultori etc).
2. Fii atent la gesturile mici – înlăuntrul fiecăruia se ascund sentimente delicate, tandrețe, emoțiile inimii. Acestea sunt abia perceptibile. Numai cine este atent la relații le poate descifra în parte. Acestea sunt cheile relaționării adesea.
3. Respectă-ți angajamentele – nu înseamnă să faci ceea ce nu poți, dar ceea ce spui caută să faci. Nu lăsa nefăcut ceea ce ai rostit, chiar dacă ia timp. Un lucru împlinit aduce bucurie, după cum un lucru neîmplinit aduce întristare. Și copii știu acest principiu, cu cât mai mult ar trebui să îl respectăm noi adulții.
4. Definește așteptările – nedefinirea așteptărilor subminează încrederea. Dificultățile în relații vin adesea din ambiguitate. Nu presupune nimic, fii specific de la început și vei fii perceput ca un om sensibil și afectiv, în prezența căruia oamenii se simt în siguranță.
5. Integritatea personală – aceasta este temelia tuturor celorlalte gesturi de afectivitate. Viața duplicitară, comportamentul înșelător este esența tuturor relelor. A inspira încredere este cel mai mare lucru pe care îl poți face.
6. Fii gata să îți ceri iertare dacă greșești – ”A fii domn e o întâmplare, a fii om e lucru mare!” Toți oamenii știu că nu este om fără greșeală, așa că atunci când greșești, prin faptul că îți ceri iertare, dovedești maturitate, stăpânire de sine. Numai cei care nu sunt în controlul propriei persoane nu își cer iertare, ei depind de părerile celorlalți, se tem că se va abuza pe viitor de gestul lor. Tu să nu fii așa!

(Mat 7:12) ”Tot ce voiți să vă facă vouă oamenii, faceți-le și voi la fel; căci în aceasta sunt cuprinse Legea și Prorocii.”

Odată un mecanic repara mașina unui medic. După ce a desfăcut motorul, a schimbat segmenții mașinii, în timp ce se pregătea să pună totul la loc pentru a face probele a spus: vedeți, și eu sunt un medic la fel ca dumneavoastră, am deschis organismul, am rezolvat problema, acum voi închide totul la loc, și mașina este ca nouă! Este vreo diferență între mine și dumneavoastră, domnule medic? La care medicul a răspuns mecanicului: Da, este o diferență majoră! Încercați să faceți această operație cu motorul pornit, și atunci o să mă înțelegeți pe mine mai bine.

Tot așa este diferența între a conduce o organizație multinațională de astăzi, bazată pe responsabilități și recompense, și Biserica lui Hristos care nu este o organizație, ci un organism viu, bazat pe moartea și învierea lui Hristos, pe nașterea din nou. Oamenii adesea pun egal între organizațiile lumii și organismul spiritual al lui Hristos.

”Dacă răbdăm, vom și împărăți împreună cu El. Dacă ne lepădăm de El, și El se va lepăda de noi. Dacă suntem necredincioși, totuși El rămâne credincios, căci nu se poate dăgădui singur.” 2 Tim. 2,11-12

Sunt trei posibilități în credință:

1. Să rabzi împreună cu Evanghelia. Să rabzi încercarea, greul lucrării, prigoana, iar apoi să împărățești cu Hristos, pentru că ai fost credincios chemării.
2. Să te lepezi de El. În cazul acesta și El se va lepăda de noi. Nu putem să dăm înapoi din credință și să sperăm că poate într-un fel vom fii salvați.
3. Să fim necredincioși. Asta înseamnă să nu mai slujim, să nu mai stăm în unitate cu frații, să fim infideli lui Hristos în ascultare. Însă dacă rămâi în El așa cum ești, te va mântui în cele din urmă, dar ca prin foc, pierzându-ți răsplata.

Tu ce alegi?

”Când vei veni, adu-mi… cărțile, mai ales cele de piele.” 2 Tim. 4,13.

Pavel sfătuia printre alele pe Timotei să i-a bine seama la citire. Pavel a dorit să-și petreacă ultimile săptămâni și luni din viață cu cel mai mare folos, studiind cărțile lui prețioase. El a rămas până la capăt un om al studiului.

Wiliam Tyndale în timpul detenției sale înainte de a fii martirizat în anul 1536 a scris: ”dați-mi o căciulă călduroasă, dar mai presus de orice vă rog stăruitor să mi se permită a avea biblia ebraică, gramatica și dicționarul ebraic, pentru a-mi petrece timpul în studiu.”

Omul care dorește să crească spiritual și intelectual va fi în mod constant între cărți. Liderul spiritual trebuie să cunoască și să stăpânească bine Cuvântul lui Dumnezeu, pentru a se putea orienta în multitudinea de cărți.

(Romani 2:20) ”povăţuitorul celor fără minte, învăţătorul celor neştiutori, pentru că în Lege ai dreptarul cunoştinţei depline şi al adevărului;”

Noi putem avea legătură cu oamenii mari din istorie prin scrierile lor.

John Wesley avea o mare pasiune pentru citit și cel mai mult a făcut-o în șa, călărind. El spunea pastorilor mai tineri, să citească sau să renunțe la lucrare. Noi în România avem un proverb care spune: ”Cine e popă să cetească”. Este adevărat acest proverb!

Cauza majoră a declinului calitativ a lucrărilor creștine astăzi este de ordin spiritual. Ca să poți citi și medita, este nevoi de o anumită dedicare față de Dumnezeu, iubire de adevăr și o detașare față de lume. Nu poți lucra bine fără acestea două. Părinții bisericii primare nu pot fii înțeleși de mulți creștini astăzi pentru că vor să îi înțeleagă, fără intenția de a practica ce spun.

Se spune că un om a mers prin deșert și, citise undeva că în pustiu, datorită căldurii ți se pare că vezi o oază de apă și nu este. Când a întâlnit o oază adevărată în pustiu și-a spus, aha, am citit despre acestea, sunt niște iluzii, nu are rost să îmi consum energia probând acest lucru, așa că a trecut nestingherit mai departe. Iar a trecut pe lângă o oază, a trecut nepăsător pe lângă și de data asta. Într-un final a fost găsit mort în pustiu, nu departe de o oază în urma lui, care l-ar fi putut salva.

Neștiința sau reaua știință este să treci pe lângă binecuvântare, crezi cu strășnicie un lucru anume, te deshidratezi și mori de sete, pentru că nu te mai oprești să te adăpi de nicăieri, ”tu știi ceva”! Dar de fapt mult mai multe nu știi.

Aceștia sunt de fapt oamenii neștiutori și rău știutori totodată.

Citește Biblia, ca să cunoști adevărul care te eliberează de tot felul de înșelăciuni!

Un bărbat de 75 de ani călătorea cu trenul și folosea timpul pentru a citi. Alături de el un tânăr student citea și el o carte voluminoasă de științe. După un timp tânărul observă că bătrânul de lângă el citește Biblia și fără menajamente îl întrebă:

• Dv înca credeți în această carte plină de fabule și povești?
• Bineînțeles, răspunse bătrânul, dar aceasta nu este o carte de povești sau fabule este Cuvântul lui Dumnezeu! Dv credeți că e greșit să cred asta?
• Bineînțeles că e greșit! .. Cred ca dv trebuie să vă dedicați studiului științei și Istoriei Universale. Veți vedea cum Revoluția Franceza, acum mai bine de 100 de ani, a demonstrat miopia, stupiditatea și minciunile religiei. Doar persoane fără cultură sau fanatice încă mai pot crede în astfel de prostii. Dv domnule ar trebui să cunoașteți puțin mai mult părerea oamenilor de știință cu privire la lucrurile acestea.
• Și spune-mi tinere, aceasta este parerea oamenilor noștrii de știință despre Biblie?
• La următoarea stație trebuie să cobor și nu am timp să vă explic. Vă rog să îmi dați cartea dv de vizită și vă voi trimite prin poștă căteva lucrări pe tema aceasta. Așa vă veți edifica asupra acestei teme care preocupă întreaga lume.
  Bătrănul cu multa răbdare și liniștit căută în buzunarul hainei sale. După un scurt timp îi intinse cartea sa de vizită.
  Când tânărul citi se rușină și nu mai îndrăzni sa ridice capul nici ochii din pământ.
  Pe cartea de vizită scria:
  Profesor Doctor Louis Pasteur
  Director General al Institutului
  Național de Cercetare Științifică
  a Universității Naționale Franceze. ( această întâmplare a avut loc în 1892)
  “Puțină știință ne desparte de Dumnezeu, multă știință ne apropie!”
  Dr. Louis Pasteur
  Morala: Plăcerea cea nai mare a unui om intelept este să lase impresie că e nestiutor în fața unui om ce vrea sa pară inteligent.😊

Apostolul Pavel spune că nu va veni răpirea înainte să vină lepădarea de credință (2 Tes. 2,3). Totuși Domnul ne dă mai multe indicative, motive pentru care oamenii ajung să se lepede de credință. Ne vom uita la unele din ele și vom da câteva îndemnuri.

1. Unii se vor numi hristoși mincinoși, și vor amăgii pe mulți. (Matei 24,5).
   1. nu mai merge după oameni, chiar dacă ai nevoie de cineva, caută prezența și părtășia lui Dumnezeu prin Duhul Sfânt. Nu vei fii dezamăgit!
2. Războaie și vești de războaie (Mat. 24,6)
   1. este multă tulburare în lume, citește știrile din Biblie, petrece mai mult timp în Scripturi și vei avea mai multă pace. Începe ziua cu Dumnezeu în Cuvânt și vei rodi gânduri ziditoare în timpul zilei.
3. Foame, ciume (Mat. 24,7)
   1. fii prudent, iar dacă se întâmplă, treci cu Dumnezeu prin necaz. Nu dispera, tu ai nădejde, tu ai inima mângâiată. Trăiește ca atare. ”Înțelepciunea locuiește împreună cu prudența” (Pv. 8,12 NTR).
4. Persecuția (Mat. 24,9)
   1. da, există tensiune, presiune pe biserică, pe slujitori, pe creștini. Tu caută mângâiere spre Dumnezeu. Nu îți aținti privirea spre ceea ce te face să cazi. Ațintește-ți privirea la Hristos, ca evreii cu șarpele din pustie. Chiar dacă ești mușcat, vei trăi.
5. Trădări (Mat 24,10)
   1. asta este mai grea, dar nu uita, și Domnul a fost trădat. Marii oameni ai lui Dumnezeu au fost trădați: Avraam de Lot, Iosif de frații lui, Moise de Core, David de Absalom. Înțelege, Dumnezeu vrea să te facă mai puternic, nu să te slăbească!

Nu te lepăda, fii mai roditor!

”Biruiește răul prin bine!” Romani 12,21.

Sigismund Freud obișnuia să spună că instinctul sexual e cel mai puternic. Punându-l la baza celor mai multe tensiuni interne ale unui om. Acest lucru nu este adevarat, întrucât psihologul elvețian  Carl Gustav Jung a demonstrat că cel spiritual este cel mai puternic instinct. Într-adevăr statistic problemele sexuale primează, dar cauza tensiunii, este un instinct superior spiritual, care îl depășește pe cel sexual. Acesta este motivul de fapt pentru care se formează tensiunea. Regnul animal de aceea nu are această problemă, din lipsa instinctului spiritual. Iată deosebirea care nu apare în darwinism!

Prima concepție încurajează erotismul în mod fals, încercând prin asta să spargă garda morala. Cea de a doua cred ca se justifica prin creșterea fără precedent a spiritualității în lume. Spiritualitate nu înseamnă doar calea buna, ci și cea rea. Omul nu poate trai fără ea, de aceea el prefera și pe cea rea decât lipsa spiritualității.

Vestiți Evanghelia!

Richard Wurmbrand spunea că în zona comunistă, cine are pe Dumnezeu ca Tată, are biserica drept mamă. Creștinii din occident vorbesc despre biserică mai mult ca despre o soacră.

Cred ca creștinii din Romania încep sa se îndrepte spre occident.

Am putea păstra totuși acest aspect din zona de Est?

Ne vom uita la Iosif, fiul lui Iacov. El a fost născut cu o înzestrare de a tălmăcii visele și de a înțelege cum lucrează Dumnezeu și ce trebuie să facă el. Asta a știut să o facă în adolescență, în temniță și în fața lui Faraon.

Totuși când el a ajuns în fața lui Faraon, dacă ne uităm cu atenție, avusese parte de 14 ani de antrenare, în care el a trebuit să răspundă pozitiv lui Dumnezeu când a fost nedreptățit, părăsit, ispitit, uitat, iar el a trebuit să rămână curat.

Omul nu poate să nu influențeze! De aceea este foarte important cum trăiește, pentru că el este o influență continuă, nu doar când stă în fața oamenilor. Nu doar inzestrarea contează, ci și comportamentul.  

Omul lui Dumnezeu are calitatea de a face pe oameni să meargă pe drumul drept, chiar când acesta nu place oamenilor.

Omul natural este:

• Încrezător în sine.
• Cunoaște oamenii.
• Ia decizii pe cont propriu.
• Ambițios.
• Folosește metodele proprii.
• Îi place să-i conducă pe alții.
• Motivat de considerații personale.
• Independent.

Omul lui Dumnezeu este:

• Încrezător în Dumnezeu.
• Îl cunoaște pe Dumnezeu.
• Caută voia lui Dumnezeu.
• Modest.
• Caută și urmează metodele lui Dumnezeu.
• Îi place să se supună lui Dumnezeu.
• Motivat de dragoste pentru Dumnezeu și pentru oameni.
• Dependent de Dumnezeu.

Diferența dintre un om natural și unul duhovnicesc este că cel natural poate să își folosească aptitudinile pentru orice interes, omul lui Dumnezeu își folosește aptitudinile doar pentru interesul lui Dumnezeu, el depinde de Dumnezeu.

Omul lui Dumnezeu nu are dorința de a conduce, dar este împins în această poziție de presiunea interioară exercitată de Duhul Sfânt. Așa au fost toți marii oameni ai lui Dumnezeu. Dacă omul este ambițios în a conduce, se descalifică de a fii un slujitor al lui Dumnezeu (vezi Samson, Saul, Iona).

Calitățile omului lui Dumnezeu:

• Poate sta în spate și să nu se încurce în detalii.
• Nu este încrezut.
• Are capacitatea de a alege oamenii (un om nepotrivit este o pierdere pentru lucrare).
• Are încredere în oamenii din echipă și deciziile lor.
• Inspiră încredere.
• Face bine lucrurile mici.
• Cunoaște sensul priorităților.
• Își folosește înțelept timpul liber.
• Pune zel în ceea ce face.
• Folosește bine un impuls de moment.
• Progresează continuu.
• Are o atitudine bună în descurajări.
• Știe să facă față situațiilor imposibile.
• Își cunoaște punctele slabe.

În textul acesta Domnul Isus vrea să ne atragă atenția asupra stricăciunii oamenilor din vremea lui Noe, care aveau în fiecare zi gândurile îndreptate numai spre rău, astfel încât Dumnezeu a hotărât să nimicească întreaga omenire, dar nu înainte de a își pune de o parte la loc sigur pe cei sfinți și drepți. Acest lucru se va întâmpla din nou în zilele Fiului Omului.

Aș vrea însă acum să mă adresez celor sfinți și drepți din zilele Fiului Omului. Lucruri pe care le învățăm de la Noe, și care de-o potrivă sunt relevante pentru noi cei din ziua de astăzi.

1. Nu pierde corabia – mergi la un loc cu sfinții, ascultă de ei, stai cu ei. Poate ți se pare o cușcă o corabie, față de libertatea întregului pământ, însă dacă privești de sus, vei vedea potopul, și faptul că adunarea, este o barcă de salvare, și nu o colivie închisă.
2. Adu-ți aminte că toți suntem în aceeași barcă – noi suntem unii mai sfinți, alții mai puțini sfinți, unii mai buni, alții mai puțini buni. Poate că Leul este mai puternic decât iepurele, însă în fața potopului, nu este nici o diferență intre un leu și un iepure, amândoi mor la fel de sigur! Tot așa este și cu noi în fața lui Dumnezeu. Barca ne salvează pe noi, și nu noi înșine!
3. Nu asculta de critici, fă-ți lucrarea până la capăt – pentru ca cei din arcă să fie salvați, trebuiau să îndeplinească o singură condiție, să nu sară din arcă pe traseu. Nu asculta de critici, rămâi în arcă până la final. Nici de Noe nu a fost ușor, animalele miroseau unele, altele erau zgomotoase, altele erau bătăioase etc. Dar au stat până la capăt. Orice ieșire din acest cadru este fatală.
4. Viteza nu este mereu un avantaj – arca nu avea nici vâsle pentru viteză, nici cârmă pentru direcție. Nu mai căuta să alergi tare și să virezi numai pe unde vrei tu în viață! Asta nu este în avantajul tău. Cei mântuiți sunt cei ce așteaptă în tăcere izbăvirea lui Dumnezeu. Aceia fac voia lui Dumnezeu în viața lor și lasă rezultatele în seama lui Dumnezeu, iar Dumnezeu, care este credincios, îi răsplătește cu mântuire și slavă eternă!
   

(Proverbele 6:12 – 14) ”Omul de nimic, persoana nelegiuită, umblă cu înşelăciunea în gură, clipeşte din ochi, dă din picior şi face semne cu degetele. În inima lui sunt lucruri pervertite; unelteşte răul; tot timpul răspândeşte certuri.”

Probabil că acest text descrie puțin o situație grea. Ce să faci în momentele acestea?

(Prov 14:29) ”Cel încet la mânie are mare pricepere…”
(Proverbele 3:26) ”Domnul va fi încrederea ta. El îţi va păzi piciorul de orice capcană.”

Nu te pripi, analizează în liniște, Domnul te va ajuta să treci prin toate.

(Proverbele 8:12) ”Eu, înţelepciunea, locuiesc împreună cu prudenţa; eu găsesc cunoştinţa şi discernământul.”

Așa că ia aminte!