”Atunci” și ”Acum”

În dimineața aceasta am citit din 2 Cronici 29. Aici se vorbește despre împăratul Ezechia.

(2 Cronici 29:1-3) ”Ezechia a ajuns împărat la vârsta de douăzeci și cinci de ani și a domnit douăzeci și nouă de ani la Ierusalim. Mama sa se chema Abia, fata lui Zaharia. El a făcut ce este bine înaintea Domnului, întocmai cum făcuse tatăl său David. În anul întâi al domniei lui, în luna întâi, a deschis ușile Casei Domnului și le-a dres.”

Atunci când un împărat se ridica și începea să lucreze la casa lui Dumnezeu, Dumnezeu îi binecuvânta împărăția și țara.

De aici unii oameni au înțeles că dacă zidesc ”Case ale lui Dumnezeu” – Biserici, Dumnezeu le va binecuvânta domnia și țara. Așa a fost Ștefan cel mare, sau preoții ortodocși de astăzi în România. Totuși binecuvântarea în România nu este așa vizibilă, deși avem lucrări spirituale.

Nout Testament vine și ne ajută:

  • În vechime împărații zideau Casa lui Dumnezeu – astăzi noi am putea să zidim Casa lui Dumnezeu, zidind comunități de credincioși, nu clădiri, deși au și ele rostul lor.
    • (1 Pet 2:5) ”Și voi, ca niște pietre vii, sunteți zidiți ca să fiți o casă duhovnicească, o preoție sfântă, și să aduceți jertfe duhovnicești plăcute lui Dumnezeu, prin Isus Hristos.”
    • De aceea Dumnezeu se coboară acolo unde se zidesc comunitățile, mijloacele online au locul lor, pentru că ele înseamnă comunități de oameni.
  • În vechime oamenii aduceau jertfe pentru ca să fie plăcuți lui Dumnezeu.
    • Astăzi noi aducem jertfe nu prin slujbe și programe, ci prin consacrarea trupurilor noastre în lucrarea lui Dumnezeu, într-o slujire anume.
      • (Rom 12:1) ”Vă îndemn dar, fraților, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceți trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu; aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească.”
    • De aceea oamenii consacrați pe o slujire spirituală anume, au un cuvânt de spus, ei sunt cei ce aduc jertfe lui Dumnezeu.
  • În vechime preoții aduceau tămâie lui Dumnezeu de un miros plăcut.
    • Astăzi noi aducem rugăciunile noastre după învățăturile Cuvântului.
      • (Apoc 5:8) ”Când a luat cartea, cele patru făpturi vii și cei douăzeci și patru de bătrâni s-au aruncat la pământ înaintea Mielului, având fiecare câte o alăută și potire de aur pline cu tămâie, care sunt rugăciunile sfinților.”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s