Rugăciunea ascultată

(Faptele apostolilor 12:5) ”Deci Petru era păzit în temniță, și Biserica nu înceta să înalțe rugăciuni către Dumnezeu pentru el.”

În Fapte 12,1-7 avem o rugăciune ascultată. Acest lucru se petrece relativ repede, ceea ce ne arată că atunci când o rugăciune este ascultată, greutatea nu cade pe oameni, ci pe Dumnezeu și mijloacele corecte de a te ruga. Acestea sunt:

1. ”Biserica” – Domnul ne spune: (Mat 18:19) ”Vă mai spun iarăși că, dacă doi dintre voi se învoiesc pe pământ să ceară un lucru oarecare, le va fi dat de Tatăl Meu, care este în ceruri.” Iar în Mat 18:20 spune: ”Căci, acolo unde sunt doi sau trei adunați în Numele Meu, sunt și Eu în mijlocul lor.” Aceasta este definiția bisericii. Rugăciunea trebuie făcută în învoială cu unul, doi, pentru a se lupta într-o direcție anume.
2. ”Nu înceta” – În românește se înțelege o rugăciune neîncetată, în limba engleză este puțin mai mult – perseverență, însă în limba greacă este termenul: ecteneis care înseamnă întins la maxim. Rugăciunea trebuie făcută ca și cum ai întinde o curea la maxim, nu 80%. Ieremia 29:13 spunea: ”Mă veți căuta, și Mă veți găsi dacă Mă veți căuta cu toată inima.”
3. ”Să înalțe rugăciuni către Dumnezeu” – Unii se roagă și nu au rezultate, pentru că se roagă de dragul rugăciunii, adică ei nu caută se se înalțe spre Dumnezeu neapărat. În rugăciunea tot ceea ce contează este să ajungi în prezența lui Dumnezeu. Atunci se primește un răspuns. În prezența lui Dumnezeu se ajunge doar prin Hristos, prin jertfa lui. Când ești în prezența lui Dumnezeu, atunci El te poate ține mai mult sau mai puțin, te poate direcționa cumva în rugăciune. Nu noi suntem în control cumva.

Doamne ajută, Doamne dă izbândă!