Conversația cu tine însuți este o virtute, nu este un lucru neobișnuit. Noi nu suntem așa de buni să nu avem nevoie de învățătură. Nu ne putem baza doar pe învățăturile pe care ni le dau alții, pentru că ei nu ne cunosc motivațiile și gândurile. Întrucât noi petrecem cel mai mult timp cu noi înșine, și doar noi vedem interiorul nostru cu gândurile și motivațiile lui, noi putem fii cei mai buni învățători ai noștri.
Suflete al meu, de ce te mâhnești și gemi înlăuntrul meu? Nădăjduiește în Dumnezeu, căci din nou Îi voi mulțumi, El este izbăvirea mea și Dumnezeul meu! (Ps. 43,3)
Psalmistul își convingea propriul suflet că încrederea în Dumnezeu este validă, se poate trăi așa. Sufletul nu are în el înțelepciunea aceasta, el trebuie învățat și educat prin Cuvânt și Duhul Sfânt că așa trebuie să facă. Când Iacov vorbește în epistola sa (Iacov 3,15) de ”înțelepciunea firească”, termenul în limba greacă este ”psychikos”, adică ”înțelepciune sufletească”. Aceasta este încadrată la înțelepciunea de jos. Una singură este înțelepciunea de sus, duhovnicească – cea care vine din Cuvântul lui Dumnezeu, din Duhul Sfânt. Să te încrezi în Dumnezeu, să iei Cuvântul Lui în serios, să îl urmezi este singura variantă valabilă în lumea aceasta păcătoasă și decăzută.
(Isaia 1:17) ”Învățați-vă să faceți binele, căutați dreptatea, ocrotiți pe cel asuprit, faceți dreptate orfanului, apărați pe văduvă!”
romoflorin 