Temerile omului rau

“De ce se teme cel rau, aceea i se intampla, dar celui neprihanit i se implineste dorinta” Pv 10, 24

Celui rau i se implinesc temerile si celui drept dorintele. Cel rau este avertizat mai inainte de propria constiinta, asa se formeaza temerea lui si daca nu i-a seama, temerea lui il va ajunge. Cel neprihanit pentru ca a facut ceea ce l-a indemnat constiinta, el primeste in constiinta lui niste dorinte pozitive, de la Dumnezeu si acestea se vor implini cu siguranta, intr-ucat el a ascultat de Dumnezeu in ceea ce a tinut de el. Noi oamenii nu ne conducem singuri viata, avem libertatea sa facem ce vrem, insa libertatea aceasta are totdeauna consecinte sau rasplati, in functie de ce alegem. Putem alege sa facem binele sau raul, dar nu putem alege ce este bine si ce este rau, asta a stabilit mai dinainte Dumnezeu si gasim consemnat in Cuvantul Lui.

21 de gânduri despre „Temerile omului rau

  1. florin,

    legat de temeri… cel mintuit mai are de ce se ingrijora cind citeste de exemplu pilda celor 10 fecioare? (5 erau intelepte, 5 nu, dar toate erau fecioare si toate erau in asteptarea mirelui -semn pt mireasa Lui) sau ce urmeaza dupa aceea „din doi care vor fi…unul va fi luat si altul va fi lasat”… cum argumenteaza cu un raspuns afirmativ la asa ceva cei care cred ca mintuirea nu se pierde?

  2. Andi:
    mie imi place pilda celor zece fecioare si cred ca fiecare credincios trebuie sa se verifice daca este in credinta sau nu. Oare se poate vedea asta? Dupa roade spunea Domnul ca ii vom cunoaste.

    Ce ar trebui sa se vada la un om ca sa poti spune: „Este un crestin adevarat!” ?

    Aici cred ca trebuie sa se traga un semnal de alarma, spune clar Domnul unii vor fi luati altii lasati, cinci vor avea undelemn, vor fi intelepte, cinci nu. Cum iti dai seama de asta? Cum iti linistesti inima ca nu faci parte din cele neintelepte, din cei lasti in urma?

    Eu am niste ganduri, dar as vrea sa le vad si pe ale altora.

  3. exact despre asta era vorba…linistirea inimii care de o buna perioada de timp imi zice ceva contrar cunostintelor mele despre mintuire. mai precis mintea imi spune ceva, inima altceva…se bat cap in cap de multe ori si din cauza asta mi-e greu sa ma apropii de Cuvintul lui Dumnezeu pt ca mi se pare ca absolut tot ce citesc ma condamna. uneori mi-e clar ca satan se foloseste de Cuvint, ca in cazul ispitirii Dlui ISus, dar alteori mi se pare ca e OK sa ma simt condamnat… pentru ca am pacatuit undeva…cu voia! da, mi-am marturisit pacatul, m-am pocait, am renuntat la el dar atitudinea mea fata de Domnul din acea perioada de razvratire ma urmareste constant. ori acum ma lupt sa mai am credinta, ma lupt sa ma apropii de Cuvint (care altadata mi-era ca aerul pe care-l respir, iar acum e cum am zis mai sus-in nici un caz nu ma mingiie, nu-mi da aripi si hrana necesara ca sa traiesc zi de zi) ma lupt sa ma mai rog (si chiar si rugaciunea pe care o fac zilnic e fara vorbe… ci doar cu suspine). ori astea ar fi semnele unui crestin adevarat, corect? spune gindurile tale. si cine o mai vrea sa completeze s-o faca pe parcurs. multumesc!

  4. Andi:
    din ce ai scris mai sus, sa inteleg ca tu crezi ca daca pacatuiesti cu voia, nu mai ramane nici o cale de iertare? Esti pierdut pentru totdeauna?
    De ce intreb asta. Pentru ca daca este asa, de aceea Cuvantul tie nu iti mai poate vorbi, pentru ca tu crezi ca ai pacatuit cu voia si acum te asteapta doar osanda vesnica; insa biblia spune in mult mai multe locuri ca exista speranta, iertare. Si chiar in pasajul acela spune pe final: „macar ca vorbesc astfel, de la voi astept lucruri mai bune care insotesc mantuirea… ca sa pastrezi pana la sfarsit o deplina nadejde” (citeste v. 9-11 evrei 6). Adica ma astept si de la tine la lucruri mai bune care insotesc mantuirea si nu ma astept sa crezi ca ti-ai pierdut-o. Astept sa ai pana la sfarsit o deplina nadejde si nu fara nadejde.

    In alta ordine de idei, daca in strafundul inimii tale crezi ca pentru ca tu ai facut un lucru constient impotriva lui Dumnezeu, El acum nu te mai primeste, te-ai gandit ca acestea sunt idei de mandrie?, cine esti tu ca sa astepte Dumnezeu de la tine sa nu faci pacate cu voia. Esti tu mai presus de ceilalti oameni? Tu nu stii ca toti oamenii fac pacate cu voia si fara voia, chiar si crestinii? Pacatul razbunarii, crezi ca este un pacat fara voie? Este foarte bine gandit din timp! Toti gresim cu voia. Dumnezeu daca ne-ar lasa in voia noastra blestemata, noi toti am face ca Petru, ne-am lepada. Insa El ne da si vointa si infaptuirea, de la El vin toate.

    Daca pana acum ai facut ceva cu voia impotriva Lui, este pentru ca asa esti tu rau si Dumnezeu stia asta de la inceput, mai mult, si eu ca slujitor al Lui, stiu asta despre orice om, oricat de bun si bland ar parea; nu e violent, dar rau, corupt este. Pacatul a facut asta in noi.

    Deci, trebuie sa avem grija sa nu credem in inima noastra lucruri care sunt impotriva scripturii. Dumnezseu spune ca ne iarta, spune ca ne vine in ajutor, ca ne da Duhul Sfant care se transforma in noi intr-un izvor de apa vie. Cine sunt eu sa cred altceva in inima mea? Nu conteaza cine m-a invatat asa, si tatal meu daca m-a invatat asta, acum eu ma lepad de invatatura aceea si il cred pe Iisu: „Veniti la mine toti cei truditi si impovarati si eu va voi da odihna!”

    Un ultim gand. Credinta si increderea in Dumnezseu, pacea care vine de la El nu sunt functii ale mintii, sunt minuni ale lui Dumnezeu, sunt functii ale Duhului Sfant. Daca mintea este deplin instruita dar nimic nu se intampla, este pentru ca ai cercetat cuvantul, dar nu ai strigat si la Iisus sa iti atinga si inima (poate de piatra, poate mandra), sa ceri Duhului Sfant sa iti umple fiinta si sa faca minunea transmormarii in tine, poate pentru prima data… Poate cand erai mai mic faceai totul dupa parinti, frati, dar in tine insuti niciodata nu ai facut legamant cu Dumnezeu. Poate ai facut, dar acum trebuie raluat totul de la zero, ai falimentat total. Tu nu iti poti tine legamantul daca Duhul Sfant nu te face liber de pacat. Puterea este la El, nu la tine. Cere-i lui aceasta transformare, nu te multumi cu intelegerea, nu astepta ca intelegerea mentala sa rezolve totul. Rom 7 spune: „stiu dar nu pot”, asa imi pari tu. Cere Domnului sa te transforme prin Duhul, sa te spele in sangele Lui. Cere-i Lui minunea, nu o poti face singur.

    Am scris mult, este specific pentru tine. Altora nu as fi spus acestea..

  5. florin,

    conform cu predica din numeri 25 … am vazut ca si tu esti de acord cu ideea ca exista totusi si posibilitatea sa iesi singur din aceasta stare de har, (protectia si binecuvintarile de tot soiul din partea lui Dumnezeu) amagit de varii lucruri intinse „sherpeste” in calea noastra de satan. dar ce mai poti face atunci…a ramas ne-zis… eu asa ma simt acum: pedepsit, si oricit as incerca sa mai fac ce am facut cindva si functiona super…acum da gres. adica, toate stradaniile mele de apropiere de Cuvint pt a-L cauta pe Dumnezeu, de rugaciune pt calauzirea Duhului Sfint in cele zilnice-la fel… il simt pe Dumnezeu cum l-a simtit Mica „macar ca stau in inturneric…” sau David parca, nu mai stiu :”Tu esti un Dumnezeu care te ascunzi”, sau John Bunyan caruia intr-o anumita perioada din viata au inceput sa ii treaca prin cap tot felul de blasfemii la adresa intregii trinitati, de credea ca a comis pacatul de neiertat- am patit-o si eu la fel, fara sa premeditez, fara sa vreau sa fac asta, si totusi mi-au trecut prin cap astfel de nazbitii- si spurgeon despre care se zice ca s-a luptat cu depresia cam toata viata si mai sint muuulti multi altii. ce faci practic in situatia asta? ce mai poti face tu, ca vinovat, cind Dl insusi e impotriva ta, da, ca Tata, ca mintuitor, ca rascumparator, ca tot ce mai este El prin jertfa Fiului Sau?!….

  6. @tabiandi
    Permite-mi, sa intervin si eu.
    Fiecare dintre noi ester ispitit sa spuna / creada ca Dumnezeu se ascunde sau il paraseste. Daca stam sa analizam Scriptura, Domnul Isus a trait astfel de stari. Intr-un anume sens sunt reale sau normale. Cred insa ca devin simptomatice atunci cand persista pentru timp indelungat. La lista oamenilor pe care i-ai amintit mai sus mai adauga-l si pe Luther, care o viata intreaga s-a zbatut cu felurite ispite.

    Nu cred ca Dumnezeu se indeparteaza, ci perceptia noastra se tulbura datorita diverselor evenimente din viata. Sentimentele noastre sunt sinusoidale. Odata suntem sus, altadata jos. Chiar si profeti precum Ilie si Ieremia au trait experiente de acest fel.

    Ce fac eu in astfel de situatii: ma rog, sau stau linistit. Astept ca Dumnezeu sa ma intareasca. In fond El este singurul care ne poate ridica. Nu il percep pe Dumnezeu ca pe un acuzator. Mai degraba, El a coborat in boxa acuzatilor. In locul meu.

  7. hmmm. as vrea sa stau si eu linistit. tare as mai vrea…poate tocmai asta tre sa invat din experienta asta…sa alerg mai putin si sa astept mai mult…sa ajung la rabdarea sfintilor. multumesc mult pt interventie!

  8. tabiandy:

    cred ca tu intelegi ce trebuie facut.. (sa te pocaiesti, sa te curatesti prin sangele Domnului)


    insa observ inca ceva. Exista ceva/cineva care te iscodeste sa folosesti orice portita spre rau, spre usi inchise, spre imposibilitate, spre a fi o victima..

    Sunt niste lucruri foarte importante in momente dificile:

    1. care este lucrul care te framanta cel mai mult acum? (este o cursa a sari de la o ideie la alta, de la o problemea la alta. Sa le luam pe rand. Care este prima?)

    2. vrei cu adevarat sa te schimi, esti gata sa platesti pretul? (exista posibilitatea ca cineva sa isi traga semnificatia de sine aratand cat de grozava e problema lui, dar el nu vrea neaparat sa o rezolve. Asta fiind un lucru negativ. Afara de faptul ca vrei sa iti povestesti cuiva durerea)

    3. care ar fi un lucru concret care te-ar ajuta sa schimbi situatia in bine?

    4. schimbarea vine: cant ii permiti cuiva sa te ajute, cand colaborezi, si incepi sa devii responsabila, fara eschiva (adica pui in practica cu sinceritate ceea ce discutati).

    atat pentru moment

    am revenit asupra acestui comment, imi pare rau pentru ce am scris..

  9. florin,

    depresia (care este explicata medical asa: stare indelungata de tristete inexplicabila, deznadejde profunda, ginduri negre, etc-cauta pe net mai multe, acolo ai sa vezi si cauzele ei multiple) e o boala cumplit de grea. cazi in deznadejde inexplicabila foarte usor (si cind te mai simti si cu musca pe caciula… e si mai usor :)) si lupta spre o gura buna de „aer” este foarte apriga-trebuie sa te lupti mereu cu tine insuti ca sa tii friu noianului de ginduri negre si sa privesti si partea pozitiva a lucrurilor care acum le vezi foarte intunecat, mereu si mereu trebuie sa fii in garda ca sa nu o iei razna din cauza gindurilor. eu nu am crezut ca un crestin nascut din nou poate ajunge sa aiba o asa „boala”… dar utie ca din neveghere plus alte conjuncturi firesti, am ajuns sa culeg roade la ce am semanat.

    in atare stare, tot ce am scris mai sus legat de pasaje din biblie care nu mai au relevanta de altadata, faptul ca simt ca toate rugaciunile nu pleaca mai departe de tavan, caderea repetata in disperare, frica si altele asemanatoare automat m-au facut sa ma intreb: am facut si eu pacatul de neiertat? si chiar daca da sau nu, mai pot face ceva sa ma ridic eu insumi? pt ca tot ce am incercat a esuat.

    totusi, raspunsul lui teologeanu mi-a dat un avint nou… (Doamne ajuta!!!) si ma voi lupta sa-l tin minte. satan ma ispiteste foarte tare sa ma uit la mine insumi si la progresul meu de la inceputul acestei caderi, si bine’nteles ca atunci cind capul mi-e inundat de ginduri negre… nu vad nici un progres. de facut eu cred ca am facut tot ce a trebuit, dar vad ca nu e suficient… se pare ca doar Domnul insusi e cel care ma mai poate ridica, cind va binevoi El sa faca asta. pina atunci, daca vreti rugati-va pt mine, sa-mi arate Dl cum sa lupt cu gindurile in per asta de asteptare si sa imi dea si puterea necesara. cum ai zis si tu, eu vreau sa fac multe lucruri intr-adevar, dar nu pot! Doar El sa se indure!!

  10. tabiandi:
    sper ca nu am fost prea sever cu comentariul precedent.. 😦

    Eu cred ca este bine sa continui sa vorbesti cu acei cu care simti ca poti vorbi, orice, nu neaparat chestii acute.

    Legat de mesajul din Numeri. Eu nu cred ca cei care au facut legamant cu Domnul ies din acest legamant. Ei pot fi ispititi cu ideea, si chiar sa faca pasi inprudenti, dar in cele din urma se intorc. In mod esential legamantul este pentru vesnicie, nu pentru azi, maine voi mai vedea. Daca cineva isi trage in mod deliberat legamantul, inseamna ca el nu a facut cum trebuie legamntul cu Dumnezeu (pentru totdeauna), sau el traverseaza o criza. Cine spune ca poate iesi din legamant, contrazice conceptul de legamant (care este vesnic). Apoi aceasta unire cu Dumnezeu se bazeaza in totalitate pe Harul lui Dumnezeu, adica pe puterea lui Dumnezeu. Iisus spunea: „Facase voia Ta nu voia Mea” acesta este principiul legamnatului cu Dumnezeu. Voia lui Dumnezeu primeaza. Este adevarat ca in momente de ratacire noi vrem sa iesim, sa facem ce fac toti oamenii, sa ne razvratim, dar principiul este acesta, nu voia mea ci voi Ta Doamne sa se faca, cum spune si rugaciunea tatal nostru: „faca-se voia Ta precum in cer si pe pamant.”

    Acum legat de judecata lui Dumnezeu peste cel ce iese de sub autoritatea lui Dumnezeu, il iau pe Samson de model. El a iesit de sub autoritatea lui Dumnezeu (a tradat secretul, fost inselat). Ce s-a intamplat cu el? Lucruri triste.. Lucrarea lui a fost zadarnicita, dar el a ramas al lui Dumnezeu, el s-a pocait in final si Domnul chiar i-a redat forta pentru un moment. Iona, a ajuns in pantecele unui peste pentru ca nu a ascultat de Dumnezeu.. Dar a fost salvat.

    In poporul Israel (Numeri) au fost unii care au pacatuit si nu erau ai Domnului, acestia au murit, cei ai Domnului au fost salvati de Dumnezeu, (nu au pierit toti din Israel). Altii au reactionat sever, cum a fost Fineas, care a potolit mania Domnului. Nu toti din Israel erau credinciosi lui Dumnezeu, deci nu poti face asocierea: tot Israelul = „fii lui Avraam” in sensul in care spune Iisus in evanghelie (voi aveti de tata pe diavolul). Deci Israeliti nu sunt cei pe dinafara, in carne, ci cei in interior. Dar asocierea se potriveste in biseica pentru ca nici in biserica nu sunt toti nascuti din nou, si atunci se face o cercetare / avertizare.

    Deci daca esti nascut din nou, nu vei iesi de sub autoritatea lui Hristos, poti fi ispitit, poti gresi, dar te vei intoarce. Voia lui Dumnezeu este ca Iisus sa nu piarda nimic din din tot ce i-a dat Tatal; (Iosan 6,39) si El poate sa te scape de orice cadere. Aici vorbim de puterea lui Dumnezeu, daca este vorba de puterea omului, eu cred ca de trei ori pe zi m-as lepada de Hristos… chiar daca stiu ca nu este bine. Sunt corupt si rau in mine insumi, Harul ma ridica. Dar Dumnezeu a prevazut asta si nu a lasat in mana omului lucrarea sfanta si in puterea Harului, care le face pe toate. Pavel spuena: „Am lucrat mai multi decat toti , totusi nu eu ci Harul lui Dumnezeu care este in mine” (1Cor. 15, 10)

  11. Dincolo de orice ramane si astazi realitatea ranilor Sale ce aduc tamaduire.
    Isaia 53:5; 1Petru 2:21-24
    „Totuşi, El suferinţele noastre le-a purtat, şi durerile noastre le-a luat asupra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu, şi smerit.Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi.”
    „Şi la aceasta aţi fost chemaţi; fiindcă şi Hristos a suferit pentru voi, şi v-a lăsat o pildă, ca să călcaţi pe urmele Lui. „El n-a făcut păcat, şi în gura Lui nu s-a găsit vicleşug”. Când era batjocorit, nu răspundea cu batjocuri; şi, când era chinuit, nu ameninţa, ci Se supunea dreptului Judecător. El a purtat păcatele noastre în trupul Său, pe lemn, pentru ca noi, fiind morţi faţă de păcate, să trăim pentru neprihănire; prin rănile Lui aţi fost vindecaţi. „
    Ranile Domnului Isus Hristos
    1.Rani ca exprimare a suferintei
    -suferinta speciala:pentru mine, pentru tine…
    -suferinta valoroasa: El a suferit-Mielul Divin Ioan 1:29 Cel care ridica pacatul lumii poate ridica si pacatul tau.
    -suferinta benefica:inlocuire-Isaia „strapuns pentru faradelegile noastre”…”Hristos a suferit pentru voi”
    2.Rani care tamaduiesc
    -atatea rani, insa doar ranile Lui tamaduiesc de boala pacatului.
    Cum este aceasta tamaduire? 1Ioan 1:7b), 9 „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de ORICE nelegiuire. ”
    Cineva numea acest verset ca fiind sapunul credinciosului.
    Fiecare rana e un izvor din care a curs sange sfant ce poate sa curateasca orice faradelege.
    „De pacat ce m-ar spala? Numai sangele lui Isus!Si unde m-as vindeca?Numa-n sangele lui Isus!”
    „Eu zic: „Doamne, ai milă de mine! Vindecă-mi sufletul! Căci am păcătuit împotriva Ta.” ” Psalm 41:4
    Spurgeon: „Ce-mi va da mie dreptul sa intru in ceruri…numai sangele tau, numai jertfa Ta.”
    3.Rani ca exprimare a dragostei
    Cat de iubiti ne mai simtim de catre Dumnezeu?
    „Dar Dumnezeu Îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi. ” -prima parte a versetului e la prezent-acum isi arata dragostea, iar a doua la trecut-si-a aratat-o si atunci si astazi
    4.Rani care ating vesnicia
    Ioan 20:19-20/24-29
    Apocalipsa 1:7
    „O semnul cuielor cumplite
    ce mainile Ti le-au strapuns
    ce-adanc vedem in el, Isuse,
    al faradelegilor raspuns.

    O semnul spinilor ce fruntea
    usturator Ti-au sangerat,
    ce-adanc vedem in el durerea
    cu care ne-ai rascumparat.

    O semnul sulitei ce coasta
    Ti-a despicat-o ascutit,
    Ce-adanc vedem in el iubirea
    Ce ne-a spalat si ne-a sfintit.

    O semnele durerii tale
    Pe care le-ai rabdat supus,
    Ce-adanc vedem in ele pretul
    Iertarii care ne-ai adus.

    „Isuse, toate-a noastre semne
    De rani si chin, odata pier,
    Dar semnele durerii Tale
    Se vor vedea pe veci si-n cer-

    Ca-n veci privindu-le, Isuse,
    Sa ne-amintim cat ne-ai iubit
    Cat de adanc ne-a fost pacatul
    Si cu ce pret ne-ai dezrobit.”
    „Vino Doamne Isuse in inima mea zdrobita, indurerata, singuratica si alin-o cu dragostea Ta. Tu care Ti-ai varsat sangele pe cruce, Tu care ai fost batjocorit, urat, omorat, pentru pacatele mele, umple-ma cu dragostea Ta, ca s-o dovedesc si altora.”
    „Chiar daca crezi ca-i prea tarziu
    Si totu-i in zadar
    Domnul Isus poate schimba
    Cenusa ta in jar.”

  12. Pacate de neiertat

    Unii oameni cred că Dumnezeu nu-i va ierta niciodată. Ei cred că au făcut “Păcate de neiertat”.

    Foarte des se întâmplă să fii asaltat de gândul că, într-un fel sau altul, ai comis păcate de neiertat. Astfel, oameni mari din trecut, precum Martin Luther (care a început Reforma) şi John Bunyan (care a scris cartea clasică creştină, Călătoria Pelerinului) erau obsedaţi de acest gând. Ei au ieşit din starea lor depresivă prin învăţarea despre marile promisiuni ale lui Dumnezeu şi acceptarea lor prin credinţă.
    Ce Spune Scriptura

    “Când au auzit Fariseii lucrul acesta, au zis: ”Omul acesta nu scoate dracii decât cu Beelzebul, domnul dracilor!”… De aceea vă spun: Orice păcat şi orice hulă vor fi iertate oamenilor… Oricine va vorbi împotriva Fiului omului, va fi iertat” (Matei 12:24,31,32).

    “…cum ziceţi voi că hulesc Eu, pe care Tatăl M-a sfinţit şi M-a trimis în lume? Şi aceasta pentru că am zis: “Sunt Fiul lui Dumnezeu!” Dacă nu fac lucrările Tatălui Meu, să nu Mă credeţi. Dar dacă le fac, chiar dacă nu Mă credeţi măcar lucrările acestea, ca să ajungeţi să cunoaşteţi şi să ştiţi că Tatăl este în mine şi Eu sunt în Tatăl” (Ioan 10:36-38).

    Înţelegerea Păcatelor de Neiertat

    Prima dată când fiinţa umană “a păcătuit împotriva lui Dumnezeu”, este redată în Geneza 3:1-7.

    În acest pasaj din Scriptură, Satan intră în prezenţa lui Adam şi al Evei şi îi provoacă pe primii noştri părinţi la neascultare de Cuvântul lui Dumnezeu. În esenţă, Dumnezeu i-a poruncit lui Adam (şi Eva) să nu mănânce din pomul cunoştinţei binelui şi răului care era plasat în mijlocul Grădinii Edenului. Atât Adam cât şi Eva au avut acces la toţi pomii din grădină, numai acest singur pom le-a fost interzis de către Dumnezeu. Diavolul (numit “şarpele” în Geneza 3:1) a cauzat căderea omenirii, atunci când le-a inoculat lui Adam şi Evei, ideea că, Cuvântul lui Dumnezeu nu este altceva decât o minciună care poate fi încălcată.

    Prin respingerea adevărului lui Dumnezeu şi înlocuirea lui cu minciuna diavolului, Adam şi Eva au păcătuit împotriva lui Dumnezeu. Aceasta este problema centrală a tematicii “Păcate de neiertat”. Respingerea adevărului lui Dumnezeu şi înlocuirea lui cu o minciună a diavolului este un păcat. Atunci când Adam şi Eva au “păcătuit” împotriva lui Dumnezeu, El S-a decis să-Şi trimită Fiul pentru ne face cunoscută iertarea Tatălui şi planul de mântuire care vine prin credinţa în persoana şi lucrarea lui Isus Cristos. Într-adevăr, neascultarea lui Adam şi Eva, care a rezultat din neîncrederea în Cuvântul Tatălui, a fost remediată prin dăruirea lui Isus Cristos (care mai este numit şi “Cuvântul lui Dumnezeu”) şi în care trebuie să crezi pentru a primi mântuirea.

    Dar, aşa după cum primii noştri părinţi (Adam şi Eva) nu au crezut în Cuvântul lui Dumnezeu în ce priveşte creaţia, acum sunt mulţi care nu cred în Cuvântul lui Dumnezeu pentru mântuire. Toate acestea au fost profeţite. Prin moartea, îngroparea şi învierea lui Isus Cristos, Dumnezeu a creat posibilitatea ca întreaga omenire păcătoasă să fie mântuită şi salvată de la moarte. După ce Isus S-a înălţat la cer, a trimis Duhul Sfânt pe pământ pentru a convinge oamenii de păcatele lor şi de nevoia mântuirii lui Dumnezeu. Duhul Sfânt nu vorbeşte despre El însuşi, dar mărturiseşte despre Isus ca Mântuitor al omenirii (Ioan 14:25, 15:26, 16:13).
    În aceeaşi manieră, Isus vorbeşte despre Tatăl (Ioan 5:19-20, 14:31). Această “mărturie” a Duhului despre Fiul şi a Fiului despre Tată este extinsă la întreaga omenire prin Duhul Sfânt. După cum Tatăl nu a fost crezut în Eden, tot aşa nici Isus nu a fost crezut în Israel. Astăzi, Duhul Sfânt este în lume convingând oamenii despre adevărul lui Dumnezeu. Sunt mulţi cei care nu au crezut “mărturia” Duhului Sfânt. Minimalizând adevărul lui Dumnezeu şi echivalându-l cu o minciună, au asociat puterea Duhului Sfânt cu puterea lui Satan, tatăl minciunii (Ioan 8:44).

    Odată ce o persoană a refuzat adevărul Duhului Sfânt (care ne vorbeşte despre Isus Cristos şi planul de Mântuire), nu există o altă cale prin care să poată fi salvată. Refuzul adevărului lui Dumnezeu este hulă împotriva Duhului Sfânt şi nu mai poate fi iertat în veacul acesta şi nici în cel viitor. Este imposibil pentru o persoană să fie salvată, dacă a refuzat adevărul lui Dumnezeu prezentat de Duhul Sfânt. Pe de altă parte, o persoană care a crezut că Isus este Salvatorul, nu poate să hulească împotriva Duhului Sfânt, deoarece acea persoană a acceptat mărturia Duhului Sfânt ca fiind adevărul. Nu este o exagerare atunci când afirm că toţi cei care nu acceptă mărturia Duhului Sfânt hulesc împotriva Lui. Din cauză că mărturia Duhului nu este acceptată ca fiind adevărul lui Dumnezeu, Isus Cristos este respins. Consecinţa respingerii persoanei şi Lucrării lui Isus Cristos ca Mântuitor al omenirii este considerată ca hulă la adresa Duhului Sfânt.

    Rugăciune

    Dacă eşti o persoană care crede în Isus Cristos ca Mântuitor personal, atunci ai primit mărturia Duhului Sfânt ca fiind adevărul lui Dumnezeu şi nu ai comis nici un păcat care să poată fi de neiertat. Dar dacă nu L-ai primit încă pe Isus Cristos ca Domn şi Mântuitor personal, acum este timpul să o faci. Fă această rugăciune simplă cu credinţă:

    Tată din ceruri, cred că Isus Cristos este Mântuitorul omenirii. Cred că a murit în locul meu şi că a înviat din morţi pentru ca eu să am viaţa veşnică. Te rog acum să-mi ierţi toate păcatele şi să vii să locuieşti în inima mea. Îţi mulţumesc pentru adevărul lui Isus Cristos şi pentru marele dar al vieţii veşnice pe care l-am primit crezând în Numele Lui. Amin.

  13. „croiţi cărări drepte cu picioarele voastre, PENTRU CA CEL CE SCHIOPATEAZA SA NU SE ABATA DIN CALE, CI MAI DEGRABA SA FIE VINDECAT” (Evrei 12:13)

  14. multumesc tuturor pt interventie!am citit tot cu mare bagare de seama.

    un ultim comentariu: daca pe linga sfaturi v-ati mai si ruga pt problema postata aici v-as fi si mai recunoscator. si nu in ultimul rind, rugati-va si pt voi insiva pt protectie.

  15. tabiandi:

    ma voi ruga pentru ce ne-ai cerut.

    Personal cred ca noi recidivam pentru ca neglijam aproape total pe Satan dupa ce venim la Hristos, si El ne spune: sa veghem, sa ne rugam pentru protectie, izbavire, etc. Arma numarul unu a satanei nu este pacatul, ci minciuna.

    Iti sugerez un seminar important, si nu numai tie, ci tuturor din discutia asta. Ele sunt 4, dar primul este important:

    * dai dublu click pe imagine si vizionezi full screen

    sem1
    http://www.streaming.alfaomega.tv/?video=618&tab=29
    sem2
    http://www.streaming.alfaomega.tv/?video=660&tab=29
    sem3
    http://www.streaming.alfaomega.tv/?video=619&tab=29
    sem4
    http://www.streaming.alfaomega.tv/?video=620&tab=29

  16. apreciez gestul tau curajos de a-ti cere iertare… in scris, pe fata… esti un om pocait si te apreciez mult pt asta. Dl sa te binecuvinteze cu viata lunga si frumoasa linga toti ai tai!

    interesant articolul de mai sus. l=am ascultat doar pe primul deocamdata.

    vezi ce important e sa nu dai verdictul asupra cuiva prea repede? 🙂

    nu se poate descrie in cuvinte ce simte un om care se vede dintr-odata (indiferent de cauza!) ca si … „cazut din har.” e cumplit! sa cunosti harul si sa te vezi in afara lui, pt ca… sau pe ca…

    cu totii avem de invatat, asa-i?

  17. mie cineva mi-a zis ca odata ce pacatuiesti cu voia, daca ai gustatat din har,dar totusi te intorci la faptele de dinainte, nu mai exista o alta plata pt. pacate. Deoarece Isus a fost rastignit o singura data si ne-a spalat de pacate , iar apoi nu mai exista nici o plata pt. pacate deoarece Isus nu va mai veni a 2 a oara sa fie rastignit , ramane doar asteptarea unei vesnice condamnari. ( ce parere aveti despre un tanar, o tanara, care a venit din lume, apoi s-a botezat, iar apoi iar s-a intors la faptele dintai(curvii). Daca se intoarce iar la Domnul si se pocaieste mai exista iertare?) cunosc astfel de cazuri . unora li se zice sa se intorca la pocainta , altora li se spune sa nu mai intre in biserica. Am auzit de cazuri de crestini care apoi au mers in lume si au inebunit. De exemplu o fata din familie de crestini canta la vioara in biserica si a auzit pe cineva vorbind de ea , ca doar tiganii canta la vioara. Nu stiu cum deoarece nu o cunosc personal, am auzit ca a plecat din tara s-a lepadat de credinta si a inebunit. Nu stiu daca m-am facut inteleasa, dar as dorii si eu un raspuns daca Dumnezeu mai iarta astfel de pacate.?

  18. Laura:
    Hristos ne spune ca orice pacat va fi eirtat oamenilor, si vedem pe talhar care a fost iertat pe „ultima suta de metri” cum s-ar spune, insa mai este scris ca Dumnezeu nu se lasa sa fie batjocorit. Deci aici este balanta. Nu este problema ca Dumnezeu nu iarta, problema ca cu cat te joci mai mult cu Dumnezeu cu atat pretul platit pentru faptele tale, sau concecintele pacatului sunt mai mari.

    Asa este, si eu am un prieten care s-a jucat cu Dumnezeu inca de la inceput, a experimentat lucruri grozave, mai rele decat inainte sa se pocaiasca, curvii, crize de violenta, si-a amenintat mama, batai, etc. Eu personal cred ca iertarea este posibila pentru omul acesta, dar pretul e mai mare. De exemplu David cand a pacatuit, Natan i-a spus ca Dumnezeu il iarta, dar apoi „sabia nu s-a departat de cortul lui David”, sabia nu reprezenta pedeapsa pentru pacat, „plata pacatului este moartea” pe care a dat-o Hristos in locul nostru, in viata lui David au venit niste circumstante aride cu scop didactic, protectiv, altfel el ar fi putut cadea din nou, oricum el putea pacatui, si David in dreptul lui s-a pazit de pacatul lui, insa si Dumnezeu in dreptul lui a luat niste masuri.

    Ce semanam vom secera intr-un fel. Adica Dumnezeu nu poate fi badjocorit, dar iertare exista, dar as vrea sa va insuflu o teama de Dumnezeu, orice pacat impotriva lui Dumnezeu este un lucru grozav.

    Domnul sa ne deschida urechile sa auzim ce trebuie auzi din toate acestea!

  19. mai florin,

    revin si eu la acest subiect… am recitit recent textele din noul testament in care se mentioneaza o conditie pt mintuirea totala si vesnica SI ANUME „daca pastrati pina la sfirsit increderea nezguduita de la inceput”, …daca si iar daca…sint o groaza de versete cu acest „daca” in ele. si apoi mai este in apocalipsa, in mesajul catre bis din efes parca, intoarce=te si intareste ce ramine…fapte nedesavirsite, ALTFEL…VOI VENI LA TINE SI ITI VOI LUA SFESNICUL DIN LOCUL IN CARE E!!!

    oare sa fi vorbit Domnul in chip simbolic in apocalipsa??? la sfirsitul ei este scris ca ea nu trebuie sa fie pecetluita si ca cine citeste si implineste prorociile din ea….va fi fericit. deci… eu cred ca Dl iti da sanse mu;te ca sa te pocaiesti, dar daca tu in mod constient ii intorci spatele si te tot razvratesti impotriva LUI…te joci cu focul (la propriu si la figurat-iadul) si nu se stie daca mai apuci ziua pocaintei: „voi veni la tine in ceasul in care nu te astepti”…

  20. tabiandi:
    este adevarat ca sunt o multime de versete care vorbesc de faptul ca omul este responsabil. Iosif Ton spunea ca jumatate de biblie vorbeste ca omul e responsabil si jumatate ca Dumnezeu va duce la bun sfarsit ce a inceput in om. Acum, pentru ratiunea simpla a omului aceste idei se bat cap in cap. Ori Dumnezeu este responsabil ori omul? Pentru Dumnezeu nu se contrazic cele doua idei. Pavel le afirma pe amandoua in Filip 2, 12-13. Aici este toata explicatia. Cumva lucrarea lui Dumnezeu in viata noastra nu anuleaza responsabilitatea omului, de aceea Dumnezeu da indemnul pentru toti. Putem spune ca atunci cand Dumnezeu lucreaza in viata unui om, acela devine responsabil pana la sfarsit. Pentru ca Dumnezeu da si dorinta si infaptuirea.

    In practica multi se intorc in lume, dar si in biblie spune Domnul despre unii: „niciodata nu v-am cunoscut”, chiar daca ei spun ca au facut minuni in Numele Lui. Cu alte cuvinte multi care zi ca il cunosc pe Dumnezeu, de fapt nu il cunosc cu adevarata. Ioan spune ca unii „au plect dintre noi dar nu erau dintre ai nostri.” Deci cei ce pleaca dintre noi nu sunt din ai Domnului, „noi insa nu suntem din aceia care dau inapoi..”. Nu inseamna ca daca nu sunt ai Domnului sunt scutiti de consecinte pentru ceea ce fac.

    Asa este cum zici cu joaca de-a credinta. Poate ai citit mai sus, am mai multe cunostinte care s-au jucat cu Dumnezeu si grozav au mai ajuns, daca as spune „ratati” nu as exagera cu nimic.. Insa pentru mine este un semn negativ „joaca de-a credinta”, nu prea cred ca sunt nascuti din nou. Zic „nu prea” pentru ca nu poti spune cu certitudine cand un om se joaca sau nu cu Dumnezeu.

    Sunt lucruri grele oricum, adanci, trebuie sa privim cu seriozitate, sa nu ne juca 🙂 cu versetele, ci sa ne formam o confingere reala intr-un spirit de rugaciune.

    Daca toata baza ar fi in om, siguranta nu ar mai fi valabila, (eu nu am incredere in om, in niciunul) nadejdea este in Dumnezeu care ne poate da si dorinta si infaptuirea. El ne poate pazi cu adevrat pana la sfarsit de orice cadere, cu „C” mare.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s