Omul este rau sau este bun?

Matei 7:11 Deci, dacã voi, care sunteti rãi, stiti sã dati daruri bune copiilor vostri, cu cât mai mult Tatãl vostru, care este în ceruri, va da lucruri bune celor ce I le cer!

De unde pleaca certurile, partidele, vorbirile de rau? De ce nu se pot stapani unii si cad in ispita judecatii, a vorbirii cu patima? De la o premiza nerostita, dar contrara cu cea a Domnului Iisus. El a apus: “daca voi, care sunteti rai”. In viziunea Lui, noi suntem rai. Chiar daca ne iubeste, suntem dupa chipul lui Dumnezeu si sa dat pe Sine pentru noi. Noi suntem capabili de foarte mult rau in anumite circumstante. Noi suntem gata de rau mult mai repede decat suntem gata sa facem binele. Raul il facem “racorindu-ne”, binele straduindu-ne, sau chinuindu-ne uneori. Cand vine Duhul Sfant peste noi, atunci se schimba lucrurile, primim si puterea si dispozitia de al face binele.

In constiinta noastra pe oameni ii tratam, in mod politicos, dar gresit pe cei din jurul nostru, ca si cum ei ar fi oameni buni. Ori Iisus ne spune ca noi nu suntem buni, ci rai. Daca am gandi la fel ca Iisus, fara sa credem ca gresim cu ceva prin asta, sau gandim negativ, cred ca gandim corect in felul acesta, si nu ne impiedica sa il iubim pe cel fata de care credem asta.

In situatia asta cred ca am fi mult mai linistiti, si intelegatori cu altii, mai ales cu fratii, pe care noi avem tendinta sa ii socotim, mai buni, si sunt prin Duhul Sfant, dar sa nu uitam ca trupul de carne ii face sa fie in lupta permanenta cu rautatea din ei.

Schimband premiza despre oameni, vom avea un comportament mai bun fata de ei. Premiza corecta este cea pe care a spus-o Hristos: “daca voi care sunteti rai..” Deci sa incetam cu politetea, care ii socoteste pe oameni buni, dar ar fi in stare sa ii manance de vii pe la spate, mai bine sa gandim ca Hristos, oamenii sunt rai, dar suntem gata sa ne dam si viata ca sa schimbam starea lor.

Temerile omului rau

“De ce se teme cel rau, aceea i se intampla, dar celui neprihanit i se implineste dorinta” Pv 10, 24

Celui rau i se implinesc temerile si celui drept dorintele. Cel rau este avertizat mai inainte de propria constiinta, asa se formeaza temerea lui si daca nu i-a seama, temerea lui il va ajunge. Cel neprihanit pentru ca a facut ceea ce l-a indemnat constiinta, el primeste in constiinta lui niste dorinte pozitive, de la Dumnezeu si acestea se vor implini cu siguranta, intr-ucat el a ascultat de Dumnezeu in ceea ce a tinut de el. Noi oamenii nu ne conducem singuri viata, avem libertatea sa facem ce vrem, insa libertatea aceasta are totdeauna consecinte sau rasplati, in functie de ce alegem. Putem alege sa facem binele sau raul, dar nu putem alege ce este bine si ce este rau, asta a stabilit mai dinainte Dumnezeu si gasim consemnat in Cuvantul Lui.

Cel neprihanit si cel rau

“Nici o nenorocire nu i se intampla celui neprihanit, dar cei rau sunt coplesiti de rau.” Pv. 12, 21

Oamenii, trebuie sa recunosc, in general nu cred in versetul acesta. Cum adica: Nici o nenorocire nu i se intampla celui neprihanit? Nici o nenorocire adevarata, incercari pot veni peste el, dar nu nenorociri fatale. Oamenii nu cred ca exista o protectie perfecta si deplina pentru cei neprihaniti, adica pentru cei ce vor cu adevarat sa il urmeze pe Iisus Hristos, sa faca voia lui Dumnezeu. Oamenii sunt tinuti in nestiinta si nesiguranta pe nedrept, ca nu ai cum sa stii daca vei fi mantuit de Dumnezeu, abea in cer vei afla, ca tu trebuie sa te straduiesti, dar nu ai cum sa stii de fapt. Mi se pare jignitoare fata de Dumnezeu o astfel de invatatura. Nici in firmele pamantesti nu se procedeaza asa, cum ar putea Dumnezeu sa procedeze astfel. Cand te angajezi undeva nu ti se spune: “Lucreaza luna asta, si vei vedea daca la safarsit vei primi ceva sau nu!”. E ridicol! Cuvantul lui Dumnezeu spune clar: “Cine crede in Fiul lui Dumnezeu are viata vesnica”  (nu o va avea, daca…) (1Ioan 5,13). Toata treaba este sa crezi cu adevarat, fara prefacatorie si din toata inima. Si pentru cel mantuit nimic rau nu i se poate intampla, iata ce spunea apostolul Pavel : « Pentru mine a trai este Hristos, iar a muri este un castig » Ce nenorocire i se mai poate intampla unui astfel de om?

Pentru ce ma numesti bun? (Iisus) – Luca 18

 “Un fruntas a întrebat pe Iisus: „Bunule Învãtãtor, ce trebuie sã fac ca sã mostenesc viata vesnicã?” „Pentru ce Mã numesti bun?” i-a rãspuns Iisus, „Nimeni nu este bun decât Unul singur: Dumnezeu.” (Luca 18:18-19)

Domnu Iisus a spus: “Pentru ce Ma numesti bun?”. Daca El care nu a avut pacat a spus pentru ce ma numesti bun, pentru ca doar Dumnezeu este bun, de ce ne mai miram noi unii de altii?

In esenta toate discordiile se bazeaza pe faptul ca noi nu suntem buni. Problema apare atunci cand unii nu recunosc asta, insa sunt si oamni care nu accepta asta la altii.

Mult timp m-am tot mirat de mesajul lui Hristos pentru omenire: “Pocainta”. “Pocaititi-va si credeti in Evanghelie!” Ma gandeam, de ce pocainta trebuie sa fie mesajul central pentru omenire. Pentru ca vedeam lamurit ca asta este.

Raspunsul il gasesc in mare parte aici: pentru ca nu suntem buni, Unul singur este bun. Domnul Iisus in mod deschis atunci cand vorbeste in pildele Lui despre oameni diferenta pentru El era clara, chiar daca natura umana este lezata, El spunea in plida cu pestii si sarpele, painea si pietrele: “Deci daca voi care sunteti rai stiti sa daí darurui bune copiilor vostri cu cat mai mult Tatal vostru din ceruri va da Duhul Sfant celor ce il cer”

Acum nu trebuie sa gandim in mod fatalist: asta este, nu avem ce-i face. Nu este nevoie, este suficient sa vedem ca nu suntem buni, sa ne smerim si asta ne va ajuta sa nu ne mai suparam asa tare unii pe altii, sa fim mai ingaduitori unii cu altii si mai exigenti cu noi insine. Sa tratam lucrurile cu mai multa maturitate.