Nu te teme de cel rau!

Ps. 37, 32  „Cel rãu pândeºte pe cel neprihãnit, ºi cautã sã-l omoare. Dar Domnul nu-l lasã în mâinile lui.”

Sunt multi credinciosi care se tem de cel rau, sub diversele lui forme: oameni, firea pamanteasca, sau demoni. Indiferent de adversarii cu care te confrunti, Dumnezeu iti da o promisiune: „Nu te va lasa in mainile lui!” L-ai dezonora pe Dumnezeu daca ai continua sa te temi, pentru ca este ca si cum cuvantul Lui nu are nici o greutate pentru tine. Daca credinciosii contunua sa se ingrijoreze, asta se intampla pentru ca ei sunt departe de Dumnezeu si nu ii mai aug glasul, promisiunile, iar ei traiesc o minciuna, ei se ingrijoreaza pentru ca traiesc prin vedere, Satana inca poate sa impresioneze pe oricine, prin Cuvantul lui Dumnezeu noi putem sa stam in fata lui, sa ii zadarnicim toate planurile. Iisus cand a fost ispitit, el a citat scriptura tot timpul. Sa ne punem toata increderea in promisiunea lui Dumnezeu, El este atotputernic, este credincios, El nu poate sa minta, isi va tine cuvantul, promisiunea facuta. Unii se intreaba: „Dar in cazul meu va fi valabil?” Cuvantul lui Dumnezeu este ca o lege de neclintit pentru oricie il crede. El este respectat de orice demon, atunci cand un om se increde in Cuvant. Dumnezeu poate vede de departe pe oricine se increde din inima lui in promisiunile lui Dumnezeu, si El va actiona ca atare.

Duminica Tomi – mesaj

Cum a castigat Iisus pe Toma, este un model prin care intelegem cum putem noi castiga pe altii. Intelegand aceste mecanisme, nu vom mai rataci in alte forme.

1. Isus a fost mort si acum a inviat.

– Si tu ai fost mort in greseli si pacate, acum ai o viata noua. Asta e puterea ta. In felul acesta iti indeplinesti rolul de lumina si sare. Nu trebuie altceva decat da arati, sa dovedesti, cum a facut Isus, ca ai fost mort si acum ai inviat la o viata noua. Vino la Isus daca nu ai viata schimbata! Nu este un alt Nume dat oamenilor in care trebuie sa fim mantuiti, salvati, schimbati!

2. Isus a venit la Toma – trebuie sa mergem noi la „toma” (cei ce nu cred).

– atentie la comoditate, pasivitate, aceasta este dovada focului strain. Adica inima ta arde pentru altceva. Tu ai un foc in inima ta, dar nu pentru Hristos.

– atentie la rusine, asta este dovada mandriei lumesti. Tu te compari cu lumea, trebuie sa te compari cu cerul, personajele credincioase din Biblie.

– teama de a pierde un favor, posesie, sau insuccesul. Toate comorile noastre sunt in Dumnezeu, nu ar trebui sa mai avem ce pierde. Sa nu avem comori ascunse!

3. Isus a aratat ranile care le avea, dar care nu il mai dureau.

– noi desi suntem in trup de carne, nu suntem lipsiti de putere si nici de lumina Duhului Sfnat prin Cuvant.

– chiar daca suntem raniti, nu ne mai doare, prin Duhul Sfant suntem mangaiati si intariti. Incercarile usoare de’o clipa aduc o greutate vesnica de slava.

Cocosul si vulturul

Intr-o curte mare, plina de oratanii se afla si un cocos tantos si plin de el ;Era seful cel mare, dintre oratanii,el dadea desteptarea ,el facea ordine ,el conducea “treburile statului ” .Intr-o dimineata, pe cand se lumina de ziua ,sefu’ ,ca de obicei, a iesit sa dea desteptarea :Cucuriiiiii…nu apucase sa termine imnu’ ca trase o sperietura “sora cu uliu” ;vazu intr-un colt de curte o umbra ,care nu avea ce cauta acolo ,pentru ca soarele nu rasarise inca…Isi facu curaj ,tusi sa-si regleze vocea de razboinic (pe care n-o mai folosise de ceva timp) si se duse sa vada cine a indraznit sa intre pe tarlaua sa fara patalama.Surpriza ,in curtea cocosului cazuse din inaltimi un vultur care a fost ranit de pusca unui vanator.Cand l-a vazut asa ranit ,cocosul isi indulceste tonul si-l intreaba :

-Vulture, ce ti s-a intamplat?

-Zburam spre inaltimi ,sus,tot mai sus si deodata am auzit un foc de arma ,o aripa mi-a fost ranita si …iata-ma.

Cocosul se gandi ce se gandi si ii spuse :-Vulture ,te gazduiesc pana te vindeci,dar te rog sa stai pe acoperis ca sa sperii ulii ce se rotesc deasupra curtii.Au cazut de acord si au “batut aripa”.

Vulturul visa in fiecare noapte inaltimile albastre , fara de hotar si dorea sa se inalte cat mai repede sa simta din nou mireasma cerului .Cocosul il intreba de ce se gandeste atat de mult la asta si chiar i-a propus sa ramana cu el sa imparta curtea sa .Vulturul ii povestea cum este sus ,dar cocosul nu intelegea ,nu stia ca exista alte frumuseti ,munti inalti ,orase minunate ,campii roditoare ,oceane pe care nu le cunostea si nici nu avea cum sa le cunoasca ,de jos de aici.Cocosul era multumit cu ce avea ,se credea stapanul lumii in curtea sa ,cu gainile sale ….O,daca-ar fi putut vedea prin ochii vulturului …….

„Lucruri pe care ochiul nu le-a vãzut, urechea nu le-a auzit, si la inima omului nu s-au suit, asa Sunt lucrurile pe care le-a pregãtit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc.” (1 Corinteni 2:9 )

* prelucrat dupa susra aici

Vulturul in furtuna

Stia-ti ca vulturul stie cand se apropie furtuna cu mult inainte de a se dezlantui?Vulturul zboara catre un locsor foarte sus si asteapta ca vantul sa bata.Cand furtuna se porneste, aripile sale se aseaza in asa fel incat vantul il va ridica deasupra furtunii. Cat timp furtuna se dezlantuie dedesupt, vulturul zboara deasupra.
Vulturul nu scapa de furtuna ci el se foloseste pur si simplu de ea pentru a se ridica mai sus. Este ridicat de vintul care aducefurtuna.Cand furtunile vietii se abat asupra noastra ne putem ridica deasupra lor indreptandu-ne mintea si credinta catre Dumnezeu.
Furtunile nu ne pot birui ,ci mai mult primim puterii de la Dumnezeu sa ne ridicam deasupra lor.
Dumnezeu ne ingaduie sa plutim pe aripile furtunii adusa de boala, tragedie, probleme si dezamagiri in viata noastra.
Putem zbura deasupra furtunii numai daca ne ajustam si ancoram, mintea si credinta in Dumnezeu, El este in final ce-L care potoleste furtuna.
Amintiti-va, nu problema vietii  ne doboară, ci modul cum ne raportam noi la acea problema poate să facă asta. Biblia spune:“Cei ce se incred in Domnul isi inoiesc puterea, ei zboara ca vulturii; alearga si nu obosesc, umbla si nu ostenesc” Isaia 40: 31

Florina Bonca

Stabilitatea celui neprihanit

Proverbe 10:30 Cel neprihãnit nu se va clãtina niciodatã, dar cei rãi nu vor locui în tarã.

Cel neprihanit nu se clatina niciodata pentru ca el este zidit pe Cuvantul lui Dumnezeu, el isi intemeiaza viata pe principiile lui Dumnezeu, si acestea sunt vesnice, neclintite, chiar daca cel rau se atinge vreodata de ele, in practica ele isi vor dovedi veridicitatea. In viata lucrurile nu functioneaza la intamplare, ci dupa anumite legi pe care Dumnezeu le-a stabilit mai dinainte atat pentru lume fizica, atentie, cat si pentru lumea spirituala. Satana nu ataca aproape niciodata legile lumii fizice, ci el ataca legile lumii spirituale. „Daca vei manca din fructul interzis vei muri” spunea Dumnezeu. Satana spunea: „Hotarat nu vei muri!”, desi asta era o lege spirituala. Vedem ca omul in mod natural a inceput sa imbatraneasca, sa isi vada goliciunea, si a murit in cele din urma, iar in ziua in care a mancat a fost despartit de Dumnezeu, izgonit din Eden, aceasta era moartea spirituala de care vorbea Dumnezeu. Atentie la legile spirituale „Plata pacatului este moartea, dar darul fara plata al lui Dumnezeu este viata vesnica in Donmul Iisus Hristos” Romani 6,23. Acestea sunt legi spirituale, Satana totdeauna va cauta sa atace aceste legi spirituale, sa spuna ca sunt niste idei religioase, niste principii bigote, etc., etc. Insa cine le pazeste nu se va clatina niciodata!

Calea Domnului

Proverbe 10:29 Calea Domnului este un zid de apãrare pentru cel nevinovat, dar este o topenie pentru cei ce fac rãul.

Cel nevinovat, cu viata impacata cu Dumnezeu si cu oamenii, se simte bine pe calea Domnului, este un zid de aparare pentru el, adica asa trebuie sa se faca, pentru el are rol protectiv. Insa pentru cel ce face raul este o topenie. Ce bine spune Solomon! De aceea unora nu le place calea Domnului, pentru ca ei sunt rai, si fac raul. Calea Domnului este croita sa elimine raul din viata unui om, si sa il faca neprihanit, de aceea pentru cel rau, calea Domnului este o topenie. Asa ca acesta este motivul real pentru cei ce se plang de calea Domnului, nu ca nu pot, nu au timp sa se tina de calea Domnului, nu ca nu o inteleg, etc., ci pentru ca ei sunt rai, si calea Domnului cere sa fii bun si sa faci binele. Sa ne lepadam de noi insine si asa vom fi primiti si transformati de Dumnezseu.

Raul este trecator

Proverbe 10:25 Cum trece vârtejul, asa piere cel rãu; dar cel neprihãnit are temelii vesnice.

Cel rau piere ca vartejul, de-o data. Cel neprihanit are temelii vesnice. Adesea cel neprihanit se uita cu invidie la cel rau, ca treburile ii merg bine, si nu stie de ce. Dumnezeu ingaduie asta in viata celui rau, ca sa ii dea timp sa se intoarca la Dumnezeu, ca altfel pierderea ii va veni dintr’o data, ca un vartej, asa ca cel neprihanit, nu are ce sa invidieze la cel rau, fereasca Dumnezeu sa fii in astfel de situatii. Cel neprihanit are temelii vesnice, pentru ca la el se adauga incetul cu incetul, dar asa va fi o vesnicie, iti dai seama unde vei ajunge? Cand treci in lumea cealalta, daca ai fost credincios, ti se va spune, ai fost credincios in putine lucuri, intra in stapanirea a 10 cetati. Waau! Ce salt! Si cine stie ce va mai urma apoi. Cel neprihanit are temelii vesnice!

Bogatia si necazul

Proverbe 10:22  Binecuvântarea Domnului îmbogãteste, si El nu lasã sã fie urmatã de nici un necaz.

Aici este o promisiunea formidabila, de care merita sa ne agatam, spune ca binecuvantarea Domnului nu este urmata de nici un necaz. Sa urmarim binecuvantarea care vine de la Domnul, pentru ca ea imbogateste si nu este urmata de nici un necaz. Nu ne putem plange ca lumea nu ofera binecuvantarea ei, dar stim ca adesea ea nu imbogateste si aproapte intodeauna este urmata de necazuri.

Doamnul sa ne dea discernamant!

Indreptarea vietii

Proverbe 10:17  Cine îsi aduce aminte de certare apucã pe calea vietii; dar cel ce uitã mustrarea apucã pe cãi gresite.

Cand cineva isi urmareste propriul lui bine, isi aduce aminte de certare, stie ca este ceva de care se merita sa tina cont, si astfel apuca pe calea vietii. Dar sunt unii care nu se gandesc la ei insisi in mod serios niciodata, sau foarte rar. Acestia se uita la altii, se ocupa de altii, ar vrea sa schimbe viata altora, dar Dumnezeu ne cere sa o schimbam pe a noastra.

Umblarera fara prihana

Proverbe 10:9  Cine umblã fãrã prihanã, umblã fãrã teamã, dar cine apucã pe cãi strîmbe se dã singur de gol.

De unde vine stresul? De unde vine ingrijorarea? Oare nu din caile strambe pe care adesea apucam si apoi nu stim ce sa mai facem? Ne este teama ca ne dam singuri de gol? Scriptura spune ca asa se intampla pana la urma. Domnul sa ne ajute sa umblam fara prihana, atunci vom umbla fara teama, nu mai avem nimic de ascuns, si nimic de care sa ne fie rusine.

Mana lenesa

Proverbe 10:4 Cine lucreazã cu o mânã lenesã sãrãceste, dar mâna celor harnici îmbogãteste.

Aici este problema adesea pe taram spiritual, nu ca nu lucram pentru Dumnezeu, ci ca lucram cu o mana lenesa, si asta duce la saracie, adica la nimicirea acelei lucrari. O daca am lasa pe altii mai vrednici sa faca lucrarea pe care noi o facem cu comoditate si confort, cu o mana lenesa. Doamne cerceteaza-ne!

ELIBERARE IMEDIATĂ – CH Spurgeon

Ci îi voi sfărâma jugul acum de pe tine, şi-ţi voi rupe legăturile

Naum 1.13

Asirienii au putut să ţină sub apăsare, o vreme oarecare, poporul lui Dumnezeu, dar până la urmă puterea lor trebuia zdrobită. Tot astfel, unele inimi pot fi ţinute sub robia lui Satan şi chinuite cumplit sub stăpânirea lui. Dar Domnul le trimite această făgăduinţă: „Voi sfărâma jugul acum de pe tine, şi-ţi voi rupe legăturile”.

Fii atent! Domnul îţi făgăduieşte o izbăvire imediată, „Acum”, zice El, „voi sfărâma jugul de pe tine”. „Crede că vei fi izbăvit de îndată şi Domnul va face această lucrare chiar în clipa când ai crezut”. Dacă El a zis „acum”, nimeni n-are voie să zică „mai târziu”.

Această izbăvire dată este desăvârşită, căci jugul nu va fi doar înlăturat, ci sfărâmat; legăturile nu vor fi numai slăbite, ci rupte. Această desfăşurare a puterii cereşti ne asigură că vrăjmaşul nu va mai apărea. Jugul său e sfărâmat. Nu vom mai fi încovoiaţi până la pământ sub greutatea lui. „Dacă Fiul vă va face slobozi, veţi fi cu adevărat slobozi,” Vino, Doamne Isuse, şi slobozeşte pe cei căzuţi în robie, după făgăduinţa Ta.

MEREU CRESCÂND


Vei vedea lucruri mai mari decât acestea.

Ioan 1.50

Acest cuvânt a fost spus lui Natanael a cărui credinţă tare nu şovăie în faţa unei mărturii ferme, recunoscând că Domnul Isus este Fiul lui Dumnezeu şi împăratul lui Israel. Cei care vor să-şi deschidă ochii, văd; iată de ce acei care se închid pentru adevăr, rămân orbi.

În ce ne priveşte, noi am văzut deja multe lucruri, am auzit multe mărturisiri; dar sunt adevăruri şi mai măreţe în Cuvântul Său, adâncimi ale experienţei şi mai mari, înălţimi ale părtăşiei şi mai înalte, lucrări şi mai minunate, descoperiri mai măreţe de putere, dragoste şi înţelepciune. Toate acestea ne stau în faţă să le vedem, dacă vrem să ne încredem în Domnul nostru. Priceperea în a născoci învăţături greşite este distrugătoare, dar puterea de a vedea adevărul este o binecuvântare. Prin aceasta cerul ne este deschis, drumul într-acolo în persoana Fiului Omului ni s-arată tot mai lămurit. Să ne aţintim privirile la lucrurile de sus şi vom vedea lămurit lucruri din ce în ce mai mari, până ce vom putea să ne minunăm de faţa marelui nostru Dumnezeu şi strălucirea slavei Sale.

Trei indemnuri

1 Corinteni 16:13 “Vegheati, fiti tari în credintã, fiti oameni, întãriti-vã!”

 

Trei indemnuri:

1. Vegheati! De ce ar trebui sa veghem? Care sunt motivele? Domnul le-a spus odata ucenicilor: “Vegheati ca sa nu cadeti in ispita!”. Ma irita foarte tare increderea falsa si artificiala pe care si-o impune lumea, societatea de astazi. Doamne cat teatru, cata fatarnicie la lumea asta!! Oamenii iti spun senin ca sunt bine, dar doua cuvinte daca schimbi cu ei, vezi ca sunt zdrobiti pur si simplu de o chestie… Unii incearca sa ascunda asta, altii lupta in alt fel, apeleaza la iresponsabilitate, parca nu ar fi problema lor. Cum pot oamenii sa se opreasca sa gandeasca? Cum pot fi iresponsabili, inconstienti? Al doilea motiv de veghere este acesta: “Vegheati, pentru ca nu stiti ziua si nici ceasul in care va veni Fiul Omului”. Domnul Iisus a venit odata ca Mantitor, a doua oara va fi judecator. Trebuie sa iei seama sa fi pregatit pentru a doua Lui venire. Daca vei fi credincios, vei fi rapit cu El, daca nu, vei fi judecat de El, si nu va fi cale de scapare.

 

2. Fiti tari in credinta! Ce poti face pentru ati intari credinta? O credinta slaba este mai paguboasa decat necredinta. Cand nu o ai, o cauti, cand o ai dar este slaba, te linistesti ca o ai, dar nu faci nimic pentru ca e slaba. Esti caldicel. Credinta vine in urma auziri, si auzirea vine prin Cuvantul lui Hristos. Cuvantul intareste credinta. Ea trebuie sa fie bazata pe Cuvantul lui Dumnezeu, nu ne putem sprijini pe sentimente aici, nici pe noi insine sau pe optimism. Cuvantul decide ce trebuie crezut si cum. Noi trebui sa fim linistiti si sa ne lasam purtati de Cuvant. Cat despre noi, trebui sa fim linistiti, nu este nimeni care sa se poata compara cu ceea ce poate da Scriptura. Lumea si pamantul va trece, Cuvintle lui Hristos vor ramanea in veac.

 

3. Fiti oameni! Asta ineamna in primul rand sa fii tu insuti, sa nu te ascunzi de tine oricine si oricum ai fi. Daca venim asa la Dumnezeu el ne schimba, este pregatit pentru orice lucrare de genul acesta. Noi nu suntem transformati pentru ca venim la El in mod prefacuti, ca si cum am fi bine, ok, dar noi suntem niste distrusi in interiorul nostru, abea ne mai rabdam pe noi insine, suntem disperati de indaradnicia si inconsecventa noastra. Ne e rusine si nu vream sa spunem nimanui. Oricum Dumnezeu ne vede, mai bine decat ne vedem noi, si inca vede altele de care noi nu ne dam seama acum. Daca Dumnezeu ne-ar spune tot adevarul despre noi, probabil ca am inebuni. O alta veste descurajatoa este ca si oamenii isi dau seama de noi, mai mult decat ne-ar place noua. Cine se ascunde, sau se preface, se intreaba la un moment dat: “De ce oamenii ma evita si nu au incredere in mine?”. Oamenii simt, chiar daca nu au dovezi concrete, au abilitatea de a intui si percept bine ceea ce esti, si actioneaza in consecinta. Mai este o singura sansa, sa nu ne ascundem de noi, ci sa lucram cu noi, curajosi si puternici. Nu avem de ce sa ne rusinam, asa sunt toti oamenii, mai mult sau mai putin. Dumnezeu stie asta si vrea ne se ne ajute, poate, si o va face. De aceea fiti oameni!

Apoi intareste toate aceste lucruri in viata ta.

Stiinta lui Dumnezeu

Pv. 19, 2 “Lipsa de stiintã este o pagubã pentru cineva, si cine aleargã neghiobeste înainte, o nimereste rãu.”


Despre ce fel e stiinta este vorba aici? Oamenii nu mai cauta stiinta astazi! Dar este o stiinta pe care daca ar cunoaste-o ar dorio si mai mult si nu ar mai nimerio rau in viata. Este stiinta care ii invata ca in viata adesea ajung la capatul puterilor pentru ca Dumnezeu vrea sa ii indemne sa se increada deplin in El, incepand din aceasta viata si pentru totdeauna. Stiinta aceasta ii invata ca esecurile vietii pornesc dintr’o predispozitie interioara, indoiala, si daca ei ar cauta pe Dumnezeu, interiorul lor ar fi luminat de Hristos de Cuvantul Sau si atunci toata viata nu ar mai putea vi niciodata un esec, datorita credintei lor. Stiinta aceasta i-ar invata ca toate lucrurile sunt cu putinta celui ce crede, ca prin Hristos putem totul, despartiti de El nu putem face nimic. In noi este ceva mult mai important decat truput, de aceea Dumnezeu isi permite sa se foloseasca de acesta pentru interesul nostru etern.

Ce paguba este pentru cineva lipsa aceastei stiinte, pe care o gasim in Scriptura!

AJUTOR DIN AFARĂ


Eu te întăresc, tot Eu îţi vin în ajutor. Eu te sprijinesc cu dreapta Mea biruitoare.

Isaia 41.10

Făgăduinţa de ieri ne garanta puterea pentru lucrul nostru. Cea de azi ne asigură ajutorul lui Dumnezeu, când nu putem lucra singuri. Domnul zice: ”îţi vin în ajutor”. Puterea dinăuntru este completată prin ajutorul dinafară. Dumnezeu poate, dacă găseşte de cuviinţă, să ne trimită ajutoare pentru luptele ce le întâmpinăm. Dar daca ne lipseşte de ele, va sta El însuşi lângă noi, ceea ce ne este mai de folos decât legiuni de fiinţe omeneşti.

Acest ajutor ne vine la timpul potrivit şi este nimerit, înţelept şi potrivit împrejurărilor celui încercat. Este chiar mai mult decât un simplu ajutor, căci Domnul ne ia toată povara şi ne ajută în toate nevoile noastre. ”Dumnezeul nostru este un ajutor, care nu lipseşte niciodată în nevoi.” (Psalmul 46).

Deoarece El ne-a mai venit în ajutor, ne putem încrede în El pentru prezent şi viitor. Rugăciunea noastră este: ”Doamne, fii ajutorul nostru”, iar experienţa noastră este că ”Duhul ne ajută în neputinţele noastre”; aşteptarea noastră este: ”îmi ridic ochii spre munţi, de unde îmi va veni ajutorul” şi în curând cântarea noastră va fi: ”Tu, Doamne, ne-ai ajutat”.

MINUNATA GARANŢIE


nu te teme, căci Eu sunt cu tine;

Isaia 41.10

Când trecem prin suferinţe sau suntem chemaţi în slujba Domnului căutăm adesea să facem provizii de puteri, deoarece băgăm de seamă că puterea noastră pe care ne bizuim este limitată şi insuficientă pentru nevoile noastre. Atunci să ne păzim să nu ne lăsăm doborâţi, căci aici avem făgăduit tot ce avem nevoie. Puterea lui Dumnezeu este nelimitată şi chiar această putere El vrea să ne-o dea; şi făgăduinţa Lui este că ne va fi dată. El vrea să ne fie hrană pentru suflet şi sănătate pentru trup. Este cu neputinţă să se spună câtă putere poate să pună El într-un om; când această putere divină ne umple, slăbiciunea omenească nu mai este o piedica.

Nu ne mai amintim noi de timpurile de lucru şi încercări deosebite, când am primit o putere de care ne miram noi înşine? Eram liniştiţi, în pace în pericol, supuşi încercării, răbdători în suferinţă, îndurând cu blândeţe dispreţul sau opoziţia. Într-adevăr, Dumnezeu ne dă o putere neaşteptată în încercările mari, aşa încât nu ne mai recunoaştem pe noi înşine; cei slabi ajung curajoşi, cei neînvăţaţi primesc înţelepciune, cei timizi primesc la timpul potrivit ceea ce trebuie să spună. Sentimentul slăbiciunii noastre ne poate clătina, dar făgăduinţa lui Dumnezeu ne redă viaţa. Doamne, întăreşte-mă ”după făgăduinţa Ta”.

ODIHNĂ ÎN LINIŞTE


Îi voi face să locuiască în linişte.

Osea 2.18

Da, Dumnezeu dă pace poporului Său. Versetul acesta ne vorbeşte de un ”legământ cu fiarele câmpurilor, păsările cerului şi târâtoarele pământului”. Aceasta înseamnă pacea în mijlocul vrăjmaşilor pământeşti, încercărilor ascunse ca mici necazuri, lucruri, care pot, dar nu trebuie să tulbure odihna noastră. Domnul vrea să nimicească tot ceea ce ameninţă poporul Său. ”El va zdrobi în ţară arcul, sabia şi războiul”. Pacea este asigurată, deoarece elementele potrivite s-o tulbure, au fost nimicite.

Această pace va fi urmată de odihnă. ”El dă odihnă celui pe care-l iubeşte”. Sprijinit mereu de acest adevăr dumnezeiesc, credinciosul poate să rămână într-o siguranţă liniştită care-i dă odihnă. Una este să te odihneşti, şi alta este să te odihneşti în siguranţă. Iată-ne aduşi în ţara făgăduită, în casa Tatălui, în camera ospăţului, şi chiar la pieptul lui Cristos. Numai acolo ne putem ”odihni în siguranţă”. Şi în această stare liniştită suntem la adăpost de oboseala pe care o produce frământarea. ”El ne dă odihnă în păşuni verzi şi ne conduce la ape de odihnă”. Acolo vrea să-l ducă Mângâietorul pe orice suflet care se lasă în voia Lui.

Invataturile sanatoase

„Tine-te de etalonul invataturilor sanatoase pe care le-ai auzit de la mine, cu credinta si dragostea care este in Hristos Isus” 2Tim. 1,13

Aici ar fi interesant sa vedem acest etalon de care vorbeste Pavel. Oare il dezvaluie pe undeva? In 1 Corinteni 15, 3-4 spune asa: „V-am invatat inainte de toate, asa cum am primit si eu: ca Hristos a murit pentru pacatele noastre, dupa scripturi; ca a fost ingropat si a inviat a treia zi, dupa scripturi.”

Pavel traseaza aici trei elemente toate cu privire la Hristos:

1.      a murit pentru pacatele noastre

2.      a fost ingropat

3.      a inviat a treia zi (la acestea ar mai trebui adaugat din conteztul scrierilor lui Pavel

4.      s-a nascut din feioara

5.      a trait fara pacat.

 

Acesta este mesajul apostolic – kerigma, acesta este mesajul evangheliei lui Hristos. Pentru lume este o nebunie dar pentru cei ce cred este puterea lui Dumnezeu. De ce este puterea lui Dumnezeu? In ce sens?

Astazi din pacate nu se mai vesteste Evanghelia lui Hristos cea plina de putere, astazi auzim predici despre oameni, culte si organizatii, insa doar mesajul evangheliei lui Hristos poate da viata vesnica.

Toate aceste 5 puncte vorbesc de divinitatea lui Hristos. S-a nascut din fecioara. Cine s-a mai nascut vre-odata din fecioara. S-a nascut prin Duhul Sfant. Asta face referire si la profetia din Geneza 3, 15 in care samanta femeii va zdrobi capul sarpelui. Hristos este samanat femeii, pentru ca s-a nascut fin fecioara. A trait fara pacat. Nimeni pana acum nu a mai trait fara pacat, pacat facut cu gandul, vorba sau cu fapta. El a implinit toate poruncile lui Dumnezeu. A murit pentru pacatele nostre, El cel fara pacat. El nu a murit doar pentru ca preotii au uneltit, nu a murit pentru ca Pilat l-a dat in mana preotilor, ci Dumnezeu a acceptat ca el sa moara ca jertfa de ispasire pentru pacatele celui ce crede in El. A fost ingropat, asta este o dovada clara ca a fost mort cu aevarat, a fost pazit mormantul lui si astupat cu o piatra uriasa. A treia zi a inviat, dupa scripturi. Toate acestea dovedesc divinitatea Lui, el nu a fost doar un om intelept, a fost insusi Dumnezseu intrupat, s-a nascut prin Duhul Sfant dintr-o fecioara, a trait fara pacat, a murit pentru pacatosi, a fost ingropat, si a inviat a treia zi.

Cand vorbesti de aceste elemente ale divinitatii Lui, atunci oricine aude poate fi eliberat, indreptat in viata lui de pacate, privind la viata Domnului fara pacat. La cruce privind poate primi iertarea si mantuirea sufletului, pentru ca Hristos a murit pentru noi, nu pentru sine. A inviat, asta inseamna ca este viu si astazi printre noi, prin Duhul Sfant si are putere. Toate aceste elemente ale Evangheliei lui Hristos au putere in ele insele, toate aduc eliberare, toate vorbesc de ceva extraordinar ce nu s-a mai intamplat vre-odata, dar care poate influenta viata oricui pentru intreaga vesnicie.

Doamne ajuta!

 

Cunoasterea lui Dumnezeu – fapte

„Ei declara ca il cunosc pe Dumnezeu, dar prin fapte Il neaga, fiind insuportabili, incapatanati si incapabili de vreo fapta buna.” Tit 1,16

Sunt unii care pretind ca il cunosc pe Dumnezeu si de aceea ei se poarta in mod oribil, pentru ca „cineva” nu face ce trebuie si drept urmare de aceea face si el si mai mult scandal, ca sa se auda, ca sa se vada, etc., etc. Oameni care il neaga pe Dumnezeu cu faptele. Ei se mira de unde ne dam noi seama ca ei nu il cunosc pe Dumnezeu. Asta este culmea, dar se intampla. Sun insuportabili cum spune scriptura, au un comportament imposibil, produc frustrare pana la limita. De fapt ei exteriorizeaza ceea ce simt si este in interiorul lor. Oamenii acestia au nevoie de eliberare, vindecare, iluminare. Ei cred ca fac voia lui Dumnezeu, ca sunt justitiarii Lui, eroii credintei, se vad pe ei insisi martiri si nu isi dau seama ca au fost prinsi in cursa Satanei.

Un om al lui Dumnezeu nu se uita asa de mult la un alt frate, el se uita la Dumnezeu, la Hristos si sa line insusi. El nu asteapta asa de mult sa faca un frate voia lui Dumnezeu, asta observa involuntar, el se uita la sine sa o faca, el nu se vede pe sine ca o „epava” care nu poate sa faca nimic din ce spune Dumnezeu, cum spun unii: „Eu nu sunt ca ap Pavel!” , prin asta vrand sa isi dea frau liber eu-lui sa faca ce vrea. „Eu nu sunt ca Ilie!” prin asta vrand sa isi dea frau liber pacatului. Este o falsa modestie! Este o meschina deslegare a firii pamantesti, naturii pacatoase in viata unui om. Pai oamenii acestia sunt tot pacatosi, ba unele pacate sunt mai mari decat ai facut tu. Acelasi Duh Sfant l-au avut si ei. Care este problema? Ma rog poate ca unii repeta fara sa stie niste zicale… nici nu ma intereseaza de unde.

„Sunt incapabili sa faca vreo fapta buna” nu au in ei puterea din Dumnezeu. Ei sunt robi ai pacatului, chiar daca unele pacate specific crestinismului: fatarnicie, barfa, mandrie spirituala, neiertare, razbunare, etc. Hristos cand vindeca pe cineva si il elibereaza, acesta se poate confrunta o vreme cu alti frati mincinos, ce-i drept sunt si dintr-acestia, dar el nu persista mult in situatia aceasta, ci curand evita sa mai piarda timpul asa, dedicandu-se lucrarii lui Dumnezeu potrivit darului Duhului Sfant si a chemarii personale.

Asa sa ne ajute Dumnezseu!