Mostenirea crestina a Europei

„Papa Ioan Pual al II lea a facut lobby pe langa sefii de state ale EU pentru ca sa se iminteasca in constitutia europeana mostenirea crestina a continentului. Polonia, Italia si Germania l-au sustinut pe Papa, dar initiativa a fost blocata de Franta si Belgia, care si-au justificat pozitia prin dorinta de nu se discrimina impotriva altor religii precum si prin legi de separare a religiei si statului existente in mai multe tari ale EU.” (Extras din discursul Patriarhului Bisericii Ortodoxe Ruse, Alexius al II-lea.)

Dar atunci ce facem cu mostenirea crestina a continentului, ne lepadam de ea? Sau crestinismul ne-a crescut (ca si continent) ne-a facut oameni mari iar acum il renegam?

Arabia Saudita de ce nu isi reneaga mostenirea musulmana, asa ca sa nu discrimineze celelalte religii?

Halal judecata, halal viitor!!

Si totusi acum nu ma gandesc la religii, ci la adevar care ar trebui sa fie obiectiv si impartial.

Ecoul vietii

munti.jpg

Un tata cu fiul sau mergea prin multi, fiul se impiedica si se lovi, apoi striga: „Aaaaahhhhh!” Ecoul se intoarse: „aaaaahhhh”. Curios copilul striga: „Cine e acolo??” ecoul: „Cine e acolo”
Copilul isi intreba tatal: „Ce se intampla?”, Tatal i-a explicat ca vocea aceea se numeste „ecou” , dar in realitate este ca VIATA !!! Iti intoarce tot ceea ce faci si spui !!!
Viata noastra este o reflectare a propriilor noastre actiuni. Daca doresti mai multa iubire in jurul tau, creeaza mai multa iubire in jurul tau. Daca doresti fericire, daruieste fericire celor ce te inconjoara. Daca iti doresti o inima surazatoare, daruieste un suras in inima celor pe care ii intalnesti.
Aceasta se aplica tuturor aspectelor vietii!
Vata iti va da inapoi exact ceea ce i-ai dat tu. Viata ta nu este o coincidenta, ci este o reflectare a ta.
Cineva a zis: „Daca nu-ti place ce primesti inapoi… gandeste-te bine ce dai…!!”

Care sunt lucrurile care conteaza?

Citind lucruri despre un erou al credintei: Liviu Olah (si aici) din tara noastra cu unii care sunt printre acesti eroi, Am vazut ca fratele Liviu era un om al rugaciunii si al puterii neprevazute in predicare, in mobilizarea altora in lucrare, rugaciune. Fratele Iosif T. are un dar in invatatura, a creat un adevarat curent in viata spirituala din romania, fratele Daniel B. are darul de a discerne lucrurile, de a judeca, de a lumina pe altii, si cred ca are o abilitate in a mobiliza pe multi intr-o directie anume.

M-am gandit care sunt lucrurile pe care ar trebui sa le facem, invatand de la acesti oameni? (pe langa faptul de a afla adevarul unor evenimente).

Sa ne rugam, cu credinta, nominal, in grupe?

Oare este importanta providenta lui Dumnezeu, in care El alege anumiti oameni?

Sa cautam sa fim modele si sa cerem de la Domnul trezire?

Sa cerem de la Dumnezeu lucruri mari cu credinta puternica a unui copil?

Sa fim gata de sacrificiu?

Sa urmarim subiectul pocaintei si al convertirii la Hristos?

Sa inflacaram darul nostru si prin el sa ne avantam in lucrare?

As fi interesat de parerea voastra?

 – Consacrarea (o sugestie din comentarii Samuel)

Pocaiti cu maini prea slabe

Noi nu ducem lipsa de oameni fara viziune, fara invatatura si talent, ci ducem lipsa de oameni cu initiativa, harnici, perseverenti. Am intalnit mai multi oameni extraodinari, in care vedeam un potential real, insa prea slabi in actiune, cu mainile prea slabe, incurcati cu treburile vietii, servicii, aveau ganduri extraordinare, dar prea slabi pentru a le implementa, ei asteaptau ca oamenii sa asculte imediat tot ce spun ei, si daca nu, ei si-au facut partea !? Cat irealism.. Nici pe Hristos nu l-au tratat mai bine. Asa este natura umana decazuta, mai decazuta decat ne-ar place noua. Asa suntem si noi !?
Este adevarat ca ar fi mai usor ca sa le spui odata, de doua ori oamenilor un lucru si apoi sa te urmeze, decat sa tot stai printre ei si sa implementezi acel adevar/lucru. A doua variata este singura valabila in viata aceasta. Cei ce aspira la prima, cred ca se condamna singuri la faliment. Cat a stat Hristos cu ucenicii pana au invatat anumite lucruri? Si tot nu au invatat destul. Cat statea Pavel cu fratii pana punea o biserica cat de cat pe picioare?

Lupta trebuie dusa pe toate fronturile: sa ne rugam, sa vorbim, sa postim, sa practicam impreuna.

Nu stiu voi cum ganditi?

Adevarata cunoastere

Dacã vrea cineva sã facã voia Lui, va ajunge sã cunoascã dacã învãtãtura este de la Dumnezeu, sau dacã Eu vorbesc de la Mine.  Ioan 7:17  

Omul este o fiinta experimentala. La scoala elevul nu retine ce i se spune asa de mult sau ce spun altii, dar ceea ce spune el retine cel mai mult. Probabil de aceea discutiile interactive in scoli si universitati astazi castiga tot mai mult teren. Dumnezeu spune aici: „Daca face cineva voia Lui, va ajunge sa cunoasca…” Trebuie sa spun ca este falsa ideia filosofilor vechi sau a gnosticilor contemporani, cum ca ratiunea guverneaza, ea are un rol bine definit dar mai degraba experienta guverneaza. Daca omul traieste rau, traieste expeiente rele, poate sa fi invatat cele mai frumoase lucruri, de geaba. Pana un om nu ajunge sa traiasca sau sa implineasca ceea ce invata, cunoasterea adevarata nu se produce. Exista si o explicatie medicala pentru asta atunci cand traim anumite experiente bune sau rele, in creierul nostru se produc niste substante si acelea favorizeaza memoraea. De sunt atatea scoli bune, de ce aveam atatia profesori extraordinari si totusi elevii/studentii sunt inca departe de acele lucruri, probabil ca oamenii trebuie sa invete acest adevar: „Daca face cineva voia Lui, va ajunge sa cunoasca…” asta inseamna ca inainte sa judeci un om ar fi necesar sa merti cu el „o mila” sa traiesti o zi in „cismele lui”, daca vrei sa intelegi un gup de oameni in mod autentic, du-te intre ei, stai cu ei o vreme. Altfel tot ce spui de la distanta este ignoranta.

Umanismul lingusitor

„Când îti vorbeste cu glas dulce, nu-l crede, cãci sapte urâciuni sunt în inima lui”. Proverbe 26:25  

 Oare generatia aceasta nu isi da seama ca este lingusita? Umanismul acesta mangaietor si alinator este suspect. Satana vrea parca sa fure sufletul acestei generatii. Oamenii ar trebui sa tina seama de aceasta avertizare a lui Dumnezeu: „Cand iti vorbeste cu glas dulce, nu-l crede, caci sapte uraciuni sunt in inima lui” Batranii stiu proverbul din experienta, e suspecta prea multa bunatate si sustinere, ceva este la mijloc. Aceasta teorie umanista are ceva suspect la mijloc. Nu poti fi neutru, nicu cu Dumnezeu nici cu Satana, eu sunt cu mine. Cine este cu Eu-l lui este de fapt impotriva lui Lui Dumnezeu, de partea Satanei. „Cine nu este cu mine este impotriva Mea” spunea Iisus.

Oamenii ar trebui sa nu se lase incantati asa de usor ca li se fac toate poftele, sunt flatati, ascultati, facuti vedete peste noapte, pentr nimic, li se ofera credit, bunuri, sex, orice, sunt efectiv lingusiti, asa este construita societatea si generatia de astazi. Vad eu gresit? „Cand iti vorbeste cu glas dulce nu-l crede, caci sapte uraciuni sunt in inima lui”. Se va cere un pret prea mare, se va cere sufletele oamenilor, chiar daca acest cuvant inca nu este rostit, oamenii sunt despartiti incet, incet de Dumnezseu, sunt momiti in tot felul, se ofera fiecaruia ce isi doreste.

 Doamne da lumina!!

„Vreme trece, vreme vine..”

In Exod 20 Dumnezeu ne invata ca, trei valori sunt sacre:

viata (sa nu ucizi),

proprietatea (sa nu furi)

demnitatea (sa nu minti, sa nu curvesti, sa cinstesti pe tata si pe mama)

Ascultam un mesaj care descria trasaturile regimelor, astfel se facea ca pe vremea lui Ceausescu ne era calcata in principal a doua valoare sacra: proprietatea. Asa a inceput regimul Ceausescu prin confiscarea multori proprietati, mosii, acum dupa revolutie unele s-au inapoiat. Oamenii erau impiedicati sa aibe proprietati si erau fortati sa primeasca de la stat casa, alimente etc, sa nu aibe proprietati.

Acum traim in libertate, proprietatile ni s-au dat inapoi, dar culmea! Ni se ia demnitatea! A treia valoare sacra a omului, poate mai importanta ca a doua. Nu stiu. Azi cata improscare cu noroi pe media, pe internet, pe strada, etc. Ni se ia demnitatea, nu mai suntem respectati, nu mai avem valoare, batranii sunt nedreptatiti pe fata uneori, imoralitatea ne este impusa, parca.

Era o vreme daca ne amintim cand oamenilor li se lua prima valoare sacra: dreptul la viata, cand erau sclavii, unii erau condamnati la un anumit mod de viata.

Vremurile acesta parca ne joaca pe degete, nu vi se pare? Sau poate Dumnezeu incearca neamurile in cuptorul Lui ca oamenii sa ia seama la El.

Rugaciune

„Rugati-vã neâncetat.” 1 Tesaloniceni 5:17

„Cand esti ocupat, cauta sa dai mai mult timp rugaciunii”. Martin Luther

„Diavolul fuge de rugaciunea fierbinte si staruitoare”. Liviu Olah

“Crestinii nu merg bine in picioare pentru ca nu stiu sa stea pe genunchi”

« Nimeni nu se ridica mai pe sus de propriile rugaciuni »

„Cel mai bun stil de rugaciune este cel care nu poate fi numit decat strigat!” Charles Spurgeon

„Distanta dintre noi si Dumnezeu este ruagiunea”

„Când ne adresam lui Dumnezeu în rugaciune, diavolul stie ca primim puteri împotriva lui, de aceea i se opune din rasputeri.” – R. Sibbes

„Rugaciunea este secretul puterii.”

„Rugaciunea schimba lucrurile? Nu. Rugaciunea schimba oamenii si oamenii schimba lucrurile.”

Motorul bisericii este rugaciunea!

Un gram de ascultare valoreaza mai mult decat o tona de rugaciune!

Schimbare

” Ce seamãnã omul, aceea va si secera..” Galateni 6:7

Intreg comportamentul e functional. Tot ce faci implica un efect camva, undeva. Aici este greseala unora care cred ca sunt liberi sa faca ce vor, ca nu vor fi afectati. Apoi cand au probleme cu ceva ei incearca sa gaseasca o solutie rationala. De fapt noi nu functionam rational ci comportamental, ratiunea este doar un instrument, nu este cauza lucrurilor din viata noastra. Cand te uiti la un film asta iti influenteaza viata, indiferent ce crezi sa gandesti tu. Cand asculti o muzia, asta iti influenteaza viata. Oamenii cu care vorbesti, cartile pe care le citesti, imaginile pe care le vezi iti influenteaza viata, gandirea. Daca vrei sa schimbi ceva in viata ta, trebuie sa schimbi ceva din ceea ce vezi, auzi, oameni cu care vorbesti, filme pe care obisnuiesti sa le vezi, emisiuni, muzica pe care o asculti etc. Tot efortul tau ar trebui concentrat asupra lucrurilor care au legatura cu lucrul pe care vrei sa il schimbi. De exemplu: daca vreau sa ma las de baut, sa presupunem, va trebui sa am iau o decizie cu privire la prietenii mei care de asemenea beau, daca bautura este modul de a inabusi o durere, va trebui sa revad relatia cu sotia, sau la servici, sa vad daca este ceva care imi produce suferinta si sa incerc sa o refac, trebuie sa fiu atent la filmele pe care le vad, care poate sustin bautura sau promoveaza aceasta intr-un fel, etc. Sunt doar cateva idei, lucrurile sunt si mai profunde. Unii oameni cad in cate un pacat greu: alcoolism, curvie, conflict mare cu cineva, si apoi zic: „Am cazut!” „S-a intamplat pur si simplu!” In realitate nu exista asa ceva. Au fost de fapt o serie de mici caderi, mici compromisuri pe care le-a facut in timp poate indelungat, zicand: „Asta nu este nimic! Nu ma va afecta nu nimic!”. Fiecare compromis este o treapta mica in jos, insesizabila, inovensiva (parese), dar la un moment dat apare caderea. Acum schimbarea este o urcare pe aceleasi trepte pe care ai coborat candva, sa mergi in sus pe ele, trebuie sa le identifici, si ele au de a face cu comportamentul tau zilnic. (si mai putin cu ratiunile si explicatiile intelectuale)

CÂŞTIGAREA VICTORIEI

Dumnezeul păcii îl va zdrobi în curând pe Satana sub picioarele voastre.

Romani 16.20

In ce sens poate fi castigata victoria? Cine lupta cu cine? Foarte interesanta viziuna lui Dumnezeu in cazul acesta. Noi nu suntem luptatori noi suntem instrumente, cel invins este Satana, invingatorul este Dumnezeu, dar cine suntem noi? Noi suntem instrumente, mijloace prin care Dumnezeu da biruinta. Poporul lui Dumnezeu nu obtine aceasta biruinta nici prin puterea lui nici prin dibacia lui. Dumnezseu insusi va zdrobi pe Satan; va fi zdrobit sub picioarele noastre, da, Dumnezeu il va zdrobi. Poate El sa o faca? Vrea El sa o faca? Aici in scriptura ni se da o declaratie de razboi. O declaratie din partea lui Dumnezeu pentru Satan. Ce credeti? Cum se va sfarsi aceasta declaratie?

Curand! Fericita nadejde, vom pune piciorul nostru pe sarpele cel vechi! Satan va avea capul zdrobit intr-un mod rusinos sub picioarele omului.

Sa stam aliniati in urma lui Hristos, El este Capul nostru, Generalul nostru, in curand lupta va fi castigata. Sa ne pastram vigilenta si disciplina, si la Cuvantul Lui sa facem cu indrazneala tot ce ne va spune!

PRIN APE…

Dacă vei trece prin ape, Eu voi fi cu tine şi râurile nu te vor îneca; dacă vei merge prin foc, nu te va arde şi flacăra nu te va aprinde. Isaia 43.2

In lume nu ai multe poduri, trebuie sa treci prin ape adanci si sa le simti puterea suvoaielor, dar in mijlocul acestor valuri, prezenta lui Dumnezeu este mai mult decat o barca. Mai mult ca oricand in mijlocul incercarilor Dumnezeu este cu cei ai Lui. Cand cei trei prieteni ai lui Daniel au fost in cuptorul cu foc prezenta lui Dumnezeu era asa rala ca a vazut si Nebucadnetar din afara cuptorului pe cineva cu ei. Cel ce este cu noi este mai puternic si mai mare decat focul incercarii, nici mirosul nu s-a prins de hainele celor ce au fost in mijlocul focului. Cand esti de partea Domnului nici valurile nu te pot inneca, nici focul nu te poate distruge. Normal ar fi sa nu poti rezista, dar o minune se intampla de fiecare data si toate acestea se intampla ca incredererea noastra in Dumnezeu sa creasca tot mai mult, noi sa ne atasam din ce in ce mai mult de El. Dumnezeu nu face economie de putere cand e vorba de oamenii Lui. Cand ucenicii erau in furtuna si apele amenintau corabia, ucenicii s-au temut, dar Dumnezeu i-a mustrat: „Unde va este credinta?”. Credinta in ce? Erau ei mai tari decat valurile? Credinta in ce ar putea sa faca Dumnezeu in mijlocul acelor valuri.

Biblia

Oamenii nu resping Biblia pentru ca pe alocuri s-ar contrazice, ci pentru ca ea ii contrazice pe ei.

Cele zece porunci si tabla inmultirii nu sunt in pericol de a fi demodate.

Biblia te va desparti de pacat sau pacatul te va desparti de Biblie. – D. L. Moody

„To die or not to die”

Asa isi intitula Spurgeon un mesaj : „A muri sau a nu muri”. Scopul crestinismului este pe de alta parte sa ne inlature frica de moarte. Prin jertfirea lui Hristos Dumnezeu ne-a eliberat de vina, condamnare, iad; si moartea pentru noi este o trecere intr-o lume cu mult mai buna. In cazul acesta ar trebui sa nu ne mai dorim aceasta viata asa de mult pentru ca exista o lume cu mult mai buna ca aceasta, si cat mai stam aici sa traim cu perspectiva lumii viitoare. Cand vedem oameni care se tem sa moara, care iubesc aceasta lume si vor sa traiasca in ea, acesta e un semn relevant pentru credinta lor.
Pavel ar fi vrut mai mult sa moara decat sa stea aici, dincolo este cu mult mai bine, spunea el, dar aici era nevoie de le. Intrebarea pentru tine este, daca ar fi sa pleci din lumea aceasta ce ai alege? „To die or not to die”? Acesta este un test real pentru credinta ta. Daca nu poti sa spui: „As vrea sa merg acasa, sa fiu cu Dumnezeu!”.
Iti urez sa poti sa spui asa.

Ce spune presedintele Bisericii Adventiste despre evanghelizare pe internet

Președintele Bisericii Adventiste mondiale spune că: ”Nu am nici o îndoială că evanghelizarea prin Internet ne va da posibilitatea să facem ceva ce depășește de departe ceea ce am putut face prin celelalte medii. Cred că oportunitățile în ceea ce privește evanghelizarea prin Internet sunt cu adevărat aproape nelimitate.”

Ce parere aveti despre afirmatia de mai sus?

Eu propun sa ne rugam si sa tratam cu seriozitate fenomenul.

Comunicarea care schimba vieti/hraneste

Atunci cand lasi sa se vada o parte din tine cand vorbesti transmiti mai mult decat cand folosesti o multime de cuvinte bine alese.
Daca viata noastra este bine pusa la punct prin intermediul Scripturii, atunci cuvintele noastre vor avea greutate in mod involuntar si nu ne va fi greu sa lasam ca o parte din noi sa se vada. Cel mai puternic mod de comunicare este prin viata noastra insasi.
Gura nu este pentru a comunica ci pentru a explica ceea ce facem noi ca persoana in ansamblu.
Ceea ce trebuie sa facem noi nu este in primul rand binele ci recunoasterea raului cu care luptam si o parte din el este in noi (firea pamanteasca, orgoliul).

Disciplina si performata

Poporul japonez este un popor foarte educat si pe plan national a adus multe beneficii omenirii in domeniul elecornic, auto si in alte domenii. Totusi intre vecini, surprinzator, in ciuda acestor realizari si merite, ei sunt desconsiderati pentru ca sunt tot la fel de renumiti pentru prostitutie si criminalitate. Daca ai pune in balanta, realizarile sunt mai mari si mai multe decat aceste doua pacate proeminente ale acestui popor, dar se pare ca ceea ce avem nevoie in primul rand este siguranta relatiilor decat perfomanta mintii si abilitatile. Altfel spus caracterul, disciplina personala este mult mai importanta decat calitatile si profesionalismul meu (insa nu cred ca trebuiesc lasate nefacute nici acestea)

David Yonggi Cho

Zambeste in timp ce scrii la taste!

Un studiu facut la o companie de lelefonie din Statele Unite a scos la iveala faptul ca oamenii cand vorbec la telefon zambind asta se reflecta in cuvintele pe care le rosteste si nuanta vocii transmite zambetul acela. Este un limbaj pe care nu il constientizam prea tare dar il simtim foarte bine. Asa ca li s-a cerut angajatilor de la acea companie de telefoane sa zambeasca in timp ce vorbestc cu clientii.
Eu cred ca si cand scrii zambetul se „simte”. Nu? Ce spun cititorii de blog? Eu cred ca se vede si se simte cand cineva scrie zambind sau nu.

Crestinul ar trebui sa fie caracterizat de bucurie si zambet, are bucuria mantuirii.