Dumnezeu ne-a spus noua sa fim sare si lumina. Adica noi avem responsabilitatea sa indreptam promt, in timpul oportun pe oameni si nu doar preotul sau pastorul. Pentru asta noi trebuie sa fim exemple, nu poti sa indrepti pe altii dupa Hristos daca nu poti sa spui ca apostolul Pavel: „Calcati pe urmele mele, intr’ucat si eu calc pe urmele lui Hristos”.
Atunci cand oamenii fac reguli, ei scapa si de responsabilitatea de a face ei lucrarea aceea si nu regula respectiva si scapa de asemenea si de responsabilitatea de a fi exemplu personal. Nu reglile fac lucrearea lui Dumnezeu, ci oamenii, Dumnezeu cerceteaza oameni, nu reguli Duhul Sfant umple oameni nu reguli.
Religia crestina de fapt nu reprezinta un cod de reguli sau norme ci o persoana Domnul Iisus Hristos.
romoflorin 
Regulile nu-s rele… ele comunică un anume comportament agreat ca fiind propice împrejurării respective. Regulile pot avea şi rol educativ: părinţii îşi educă copiii prin reguli. Problema este când regula devine inflexibilă (părintele care-i spune fiului de 13 ani să fie acasă la ora 10 seara, dacă ţine ora 10 ca oră de întoarcere pentru fiul său şi când acesta are 18 ani… îl va pierde!), sau, în cazul creştinilor, înlocuieşte relaţia vie cu Christos. Atunci regula devine o piedică în calea relaţiei. Fariseii aveau mii de reguli,; dacă le îndeplineau, erau „neprihăniţi”, dacă nu, erau păcătoşi.
Corect, regulile nu sunt tot timpul rele, eu m-am referti la momentul cand devin o piedica in calea relatiei si a responsabilitatii proprii, se poate intampla si in familie si in biserica. Si eu cred ca regulile pot fi o garda de protectie necesara. Relatia cu Dumnezeu si unii cu altii, energia primita din acestea este minunata si trebuie folosita, pentru ca Dumnezeu la asta ne-a chemat. „Slova omoara dar Duhul da viata”
El spunea „Iubeste (pe Dumnezeu, n.m.) si fa orice!” Adica, de vreme ce-L iubesti, comportamentul tau automat nu va intina acea iubire, ci se va incadra in anumitele ei „reguli”! De aceea avem indrumari si in societate si in Biserica. Eu sunt ortodox (am dat peste blogul tau cautand sa-mi fac unul) si stiu ca si tu, ca evanghelic ai niste prescriptii precise pe care trebuie sa le urmezi, pt ca altfel nu mai esti evanghelic. Toata chestia e sa nu ramanem doar la respectarea lor, ci la trairea lor, cum inteleg ca afirmi si tu, nu?!
Salut „Fericitul Augustin”,
eu cred ca daca iubesti cu adevarat faci fapte care dovedesc acest lucru, la acestea poate ca te-ai referit si tu. Nu as fi de acord cu faptele rele in ciuda dragostei din inima. Cred ca faptele noastre vorbesc despre noi, sau e dau nouta caracterului. Altfel daca noi vorbim frumos, adica asa ca un drept crestin, dar traim urat in particular (betii, curvii), cred ca suntem fatarnici.
Apreciez transparenta ta, ca esti ortodox asa cum si eu sunt evanghelic, insa eu cred ca pentru amandoi inaintea lui Dumnezeu va conta Scriptura, adica noi trebuie sa traim conform perceptelor ei, mai exact ale lui Hristos. Cred ca dupa acestea vom fi trasi la raspundere.