Duhul este Mangaietorul care trebuia sa vina. Iisus ii sustinea pe ai Lui tot timpul cat era cu ei. Atunci cand erau descurajati, ii intarea, cand le era frica, ii incuraja, cand nu puteau sa scoata un demon, El o facea, cand nu aveau bani, hrana, El totdeuna rezolva problema. Acum noi pe cine avem? Noi prin cine traim? Prin Duhul Sfnat! Ne uitam la unii oameni ca au scriptura dar cand vorbesc din ea, parca doar slova moarta, doar vorbe, desi este Cuvantul vesnic al lui Dumnezeu. Lipseste puterea Duhului, acea putere fara de care Iisus a poruncit ucenicilor sa nu se departeze de Ierusalim Fapte 1,4; chiar daca teoretic ar fi stiut ce sa spuna.

 “Ci voi veti primi o putere, cand se va cobora Duhul Sfant peste voi..” Fapte 1,8

 Cuvantul putere din greaca este “dunamis” de unde avem cuvantul dinamica, dinamita. Duhul ne da putere concreta de a face voia lui Dumnezeu, inexplicabil ne ridicam si facem voia lui Dumnezeu. Pur si simplu. Duhul Sfant este autosuficient pentru acest lucru. El a creeat galaxiile cu miliardele lor de stele, mult mai mari dect planeta noastra. Ce este peste el sa te ridice in picioare, sa puna cuvintele Lui pe buzele tale, cuvinte scrise in Cartea Sa Biblia, pe care El a insuflat-o.

 “..voi, nu peste multe zile veti fi botezti cu Duhul Sfant” Fapte 1,5

 A boteza in limba greaca este termenul “baptizo” care inseana cuvundare. Nu este nimic mistic aici, este vorba de cufundare in Dumnezeu, nu doar o teorie, nu doar o parte din noi. Iisus a spus in multe locuri daca cineva nu se leapada de tot ce are nu este vrednic de Mine. Tot asa este si cu Duhul Sfnat. Unii au Duhul, pentru ca se simt nascuti din nou, dar ce folos daca nu sunt plini de El, ce folos daca nu il asculta. Sta in ei, dar fara sa fie ascultat, sta in ei, dar este stins. Trebuie sa ne lasam umpluti de Duhul lui Dumnezeu, trebuie sa fim plini de viata, nu doar religiosi. Vointa lui Dumnezeu este totdeauna sa ne umple de El, de puterea Lui, de Harul Lui, de Duhul Lui. Trebuie sa il lasam sa o faca, sa nu ne impietrim inimile, sa nu ne opunem din orgoliu, ci sa ne smerim si sa facem tot ce ne va spune El.

 Vom fi plini de Duh! 

“Eu sunt calea, adevarul si viata, nimeni nu vine la Tatal, decat prin Mine” Ioan 14,6

 In El avem totul deplin: in el avem iertarea de pacate, El a implinit pentru noi Legea lui Dumnezeu, in trupul lui pe cruce a fost rastignit omul nostru cel vechi, firea pamanteasca, prin El am primit Duhul Sfant care ne ridica la (spre) statura plinatatii lui Hristos. El este reprezentantul nostru legal in fata Marelui judecator, in Numele lui avem dreptul sa venim la tronul de har nelimitat al lui Dumnezeu. Doar cand apartinem Lui cu adevarat ne simtim importanti si in siguranta. Trupul este pentru Domnul si Domnul este pentru trup. 1Cor. 6,13

 Sa traim deci pentru Domnul cu toata puterea noastra! 

Cand Domnul s-a opus Satanei a spus:

“Este scris: Domnului Dumnezeului tau sa te inchini si numai lui sa ii slujesti”. Matei 4, 10.

Voia lui Dumnezeu nu este doar sa ne inchinam, ci si sa il slujim, si nu doar in timpul liber, ci doar pe El: si atunci cand suntem la scoala, si atunci cand suntem la servici, oriunde am fi sa urmarim interesul poporului Sau. Mardoheu spunea Esterei:

“Daca vei tacea acum, ajutorul si izbavirea vor veni din alta parte pentru Iudei… si cine stie daca nu pentru o vreme ca aceasta ai ajuns tu la imparatie?” Estera 4,14

Si noi raspundem astazi prin lumina intregii scripturi ca de aceea a fost inaltata Estera in pozitia aceea atat de onorabila, sa sa poata interveni pentru salvarea poporului lui Dumnezeu. Asa a fost inaltat si Iosif in Egipt, tot pentru a urmari interesele poporului lui Dumnezeu si au mai fost si altii: Daniel, Neemia, etc. Asa lucreaza Dumnezeu. Inaltarile noastre in societate sa nu ni le atribuim noua, ca Dumnezeu este cel ce ne-a pus acolo cu un scop, daca nu il vom atinge, e posibil ca El sa isi retraga binecuvantarea.

 Cei ce vor sa se puna in slujba Domnului trebui stie ca nu vor putea face asta uitandu-se la oameni. Daca vor face asa vor fi descurajati si curand vor face pasi inapoi. Uitandu-ne la Hristos vedem ca El ne cere sa facem asta si nu oamenii, ei nici nu stiu ca au nevoie de salvare, de ajutor, pana cand Duhul lui Dumnezeu nu le reveleaza asta. Nu trebuie sa ne uitam nici la noi, vom observa ca toate „stelele noastre din frunte” se sting la intepartura celui mai mic „tantar”. Sper ca nu sunt multi cei care nu ai experimentat asta inca. Bazandu-ne pe puterea lui Dumnezeu, pe credinta si caracterul lui Dumnezeu vom putea inainta cu siguranta. Chemarea este a lui Dumnezeu, El are tot interesul sa ofere suport si sa sustina ceea ce isi doreste, si acum sa ne gandim: ce ar fi in stare Dumnezeu sa faca pentru asi atinge scopurile? 

 Vom sluji cu indrazneala! 

 Psalms 33:18  “Iatã, ochiul Domnului priveste peste cei ce se tem de El, peste cei ce nãdãjduiesc în bunãtatea Lui,”

 Biblia spune despre noi ca suntem rai, despre lume spune ca zace in cel rau. Daca nu nadajduim in bunatatea Domnului, in ce sa mai nadajduim? Cum ne vom ridica? Cine? Hristos cand a citit in Sinagoga din sului cartii

Isaiah 61:1  „Duhul Domnului Dumnezeu este peste Mine, cãci Domnul M-a uns sã aduc vesti bune celor nenorociti:”

El vorbeste acolo doar de vesti bune. Dupa pasajul acesta in Isaia textul continua cu “o zi de razbunare”, dar interesant ca Domnul cand ajunge la o zi de razbunare se opreste si inchide sulul cartii. Inca nu a sosit ceasul. Unii se pripesc sa deschida sulul (subiectul) inainte de vreme, de parca ar avea dreptul si autoritatea. Este adevarat ca va veni o zi de razbunare, o zi sangeroasa, spune scriptura ca sangele va fi pe pamnat pana la zabrelele cailor. Doamne ce zi! Dar inca nu a sosit ceasul! Momentan suntem in perioada mangaierilor. Iisus cand trebuia sa plece de pe pamant a spus:

 John 14:16  “Si Eu voi ruga pe Tatãl, si El vã va da un alt mângîietor “

 Aici Domnul spune doua lucruri: Ca El a venit pe pamant sa magaie pe oameni, sa le dea odihna, sa le reconforteze sufletele, si cand el pleaca va trimite un Alt Mangaietor ca El. Isus e primul, Duhul este al doilea Mangaietor.

 Aceasta este una din temeliile credintei noastre ca Domnul este bun si indurator, daca ar fi aspru si nemilos, am fi terminati, noi deja suntem datori vanduti la el prin nastere. Ce poti astepta in cazul acesta daca nu este bun interlocutorul tau. Slavit sa fie Domnul ca bunatatea lui tine in veci iar noi nadajduim in bunatatea Lui, si vom face asta pana la capat. Amin! 

“Caci prin har ati fost mantuiti prin credinta, si aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca sa nu se laude nimeni” Efeseni 2,8-9

 Trebuie sa ne bazam totdeauna pe harul lui Dumnezeu. Legea se lauda cu standardele ei, dar ea nu face nici macar un sfant prin ea insasi. Harul ridica pe oameni mai sus de lege, nu doar ca nu ucid, dar nici nu se manie pe semenul lui. Legea este sfanta si vesnica, insa prin meritul lui Hristos, ea nu ne poate osandi, El a implinit’o in mod perfect, si a facut’o pentru noi. Ioan 17, 19 “Si Eu insumi Mă sfinţesc pentru ei..”

Legea ne este un indrumator catre Hristos, harul este calea. Nu trebuie sa permitem satanei sa tulbure siguranta noastra prin faptele legii, pentru ca prin noi insine oricum suntem nevrednici, nu doar prin pacatele comise, cat mai ales prin predispozitia de a pacatui. Renuntati la masurarea de sine, priviti la Hristos, asta va va sfinti mai mult decat o poate face orice sau oricine. Sfintenia nu este facuta de lege, ci de Duhul sfinteniei si asta se face cand primesti harul mantuirii prin Hristos. 

“Armele cu care ne luptam noi nu sunt supuse firii pamantesti, ci sunt puternice, intarite de Dumnezeu ca sa surpe intariturile” 2Corinteni 10, 4

  Nu orice fel de lupta este sortita succesului, dar cele purtate prin armele luminii vor fi totdeauna onorate cu biruinta Domnului.

 Credinta – este prima arma pe care trebuie sa o folosim intotdeauna.

 “.. cel neprihanit va trai prin credinta” Habacuc 2, 4

 Credinta se bazeaza pe cuvantul neschimbator al lui Dumnezeu si nu pe senitimentele noastre schimbatoare. Nu putem sa nu ne bazam pe credinta in Cuvantul lui Dumnezeu. Si credinta este o incredere neclintita. Daca este neclinitita, inseamna ca permanent trebuie sa credem acelasi lucru, gandul nostru nu trebuie sa se abata nici o ideie la dreapta sau la stanga in nici un ceas din zi si din noapte, la orice varsta a vietii. Sentimentele, mintea noastra este schimbatoare, circumstantele, noi insine suntem in schimbare dar Dumnezseu este acelasi. Vom trai prin credinta, indiferent de ceea ce simtim, asa vom lupta lupta cea buna, prin credinta!