Cum gandesc copii

Cum gandesc copii

Zilele acestea m-au surprins copii cu acuratetea si corectitudinea gandirii lor.

Baiatul cel mare vroia sa manance un sandvis cu pateu si el stie ca trebuie sa roage frumos pe unul din parinti si va primi. Si el a spus: “Stefan vrea sa manace un sandvis cu pate. Cine imi spune: “Imediat, acum iti aduc!”?

Cata credinta avea! M-am dus in fuga si i-am adus un sandvis.

 

Cel mic in alta zi i s-a stricat calculatorul. Acum el era reparat, dar mai trebuia instalate niste programe in el. Programe pe care nu le aveam. Si el imi spune: “Tati sa repari “boska”, adica boxa, de la calculator, ideea era sa repar calculatorul. In fine. Eu ii raspund: “Tati l-am reparat, dar trebuie sa mai instalez niste programe. Roaga-te la Domnul Iisus sa ma ajute sa il repar!” La care el raspunde: “Nu Iisus tati, tu te duci afara cu masina, cumpari si il repari!”

N-am mai avut cuvinte. Cata dreptate avea! Lui Dumnezeu ar trebui sa ii cerem ce nu putem face, nu ce putem sa facem noi si ar trebui sa facem..

Visul lui Iosif -V-

Visul lui Iosif -V-

Geneza 37

Ce trebuie sa facem cu visele noastre?

4. Ramai credincios in toate imprejurarile.

Iosif desi a fost in situatii foarte critice el a ramas credincios lui Dumnezeu oriunde a fost. La Potifar era cel mai bun sclav, facea totul ca pentru tatal lui cu o sfintenie pe care Dumnezeu o cere. Atunci cand a fost ispitit nu a cedat ispitei ci s-a temut de Dumnezeu. Se vede ca el avea o relatie permanenta cu Dumnezeu, din afirmatia lui: “Cum as putea sa pacatuiesc impotriva lui Dumnezeu” si daca Dumnezeu ia dat visul acela, inseamna ca el nu renuntase nici la fisul lui. Atunci cand si-a vazut fratii in final, le-a spus: “Voi ati vrut negresit sa imi faceti rau, dar Dumnezeu a schimbat raul in bine ca sa scape un popor in mare numar”

Iosif ar fi putut foarte usor sa se lasa dus in ispita, si asa era departe de familie, era singru, tradat de fratii lui, avea multe “motive” sa fie rebel impotriva vietii, chiar a lui Dumnezeu (cu gandesc unii oameni). Totusi chiar daca el pentru moment nu intelegea planurile lui Dumnezeu, ba inca ele pareau ca se contrazic, vedem ca ele de fap erau pe rol, in planul lui Dumnezeu, insa el era asa de inalt, ca ninima si mintea omului nu il putea cuprinde de la inceput. El a ramas mereu credincios lui Dumnezeu, chiar si in inchisoare, deducem asta din talmacirea pe care Dumnezeu i-a dato pentru cele doua vise, el era in voia lui Dumnezeu.

Multi oameni intarzie implinirea viselor lor, pentru ca nu sunt credinciosi lui Dumnezeu in toate imprejurarile, ei cartesc adesea, il parasesc, renunta la chemarea lui Dumnezseu (visul), altii se intorc sa il slujeasca pe Satana, Mamona, etc. Daca Iosif nu ar fi ramas credincios lui Dumnezseu ce s-ar fi intamplat cu el. In ce situatie ar fi ajuns?

Visele bune se vor implini cu sguranta daca ne vom pastra sfintenia pe tot parcursul vietii. De multe ori exista un numar bun de ani intre primirea visului si implinirea lui concreta. Asa a fost la Iosif, la Moise, la Avraam, etc.

Visele bune te scot din anonimat, te mentin, te ridica si ele se vor implini cu siguranta dupa cum sa implinit in viata lui Iosif, dupa atatea incercari neintelese pentru el.

In final voi da cateva atentionari pentru momentul cand visul va deveni realitate, sau pentru aceia care deja isi traiesc visul vietii lor.

Va urma

 

Un gand legat de Nokia

Concernul finlandez Nokia vrea sa inchida o filiala in Germania si sa deschida una in Romania. Nemtii cred ca ar fi o palma de imagine aceasta mutare. Deja cativa au fost concediati in Germania si procesul de mutare este pe rol.

Ma gandesc la un lucru spiriutal. Dupa ce Coreea de Sud si-a deschis portile lui Hristos prin evanghelie, biserici, chiar si in parlament sunt aprox 30% crestini, prosperitatea a venit ca prin minune in acea tara.

Romania a facut un pas bun, a aprobat statutul nou al evanghelicilor (baptisti), in europa sunt recunoscute bisericile evanghelice ca fiind cele mai sanatoase si pline de har, prin blogosfera, evanghelicii au o usa deschisa se pare, nu sa evanghelizeze, dar sa aibe dreptul sa vorbeasca.

Nu pretind ca profetesc, dar astfel de miscari in diverse tari, au adus binecuvintari pe toate planurile, pentru ca Dumnezeu nu se lasa dator niciodata.

“Neprihanirea înalta pe un popor, dar pãcatul este rusinea popoarelor.” (Proverbe 14:34)

DESTELENITI-VA UN OGOR NOU ! – Talos V.

Apelul proorocilor Osea si Ieremia este tot atat de actual astazi ca atunci cand a fost rostit din partea lui Dumnezeu:

Desteleniti-va un ogor nou si nu semanati intre spini! Ieremia 4:3 

Desteleniti-va un ogor nou! Este vremea sa cautati pe Domnul, ca sa vina si sa va ploaie mantuire. Osea 10:12

 Biserica este Trupul spiritual al lui Hristos. Aici, falimentul unora dintre noi este falimentul nostru al tuturor. Daca un madular se imbolnaveste tot trupul sufera impreuna cu el. Este adevarat ca in biserica se pot strecura si “frati mincinosi”, iar intre lideri se pot infiltra “lupi rapitori” care nu cruta turma. Responsabilitatea noastra este sa facem distinctie intre “talhari” si “cel cazut” intre talhari. Aspectul duhovnicesc in evaluarea si solutionarea trecutului unui pastor care a colaborat cu Securitatea nu este acela de a scoate un castig de imagine printr-o marturisire publica, ci de a ajunge la o pocainta (metanoia) reala. Despre apostolul Petru se spune, ca a iesit afara din curtea Marelui Preot si a plans cu amar. Iar Domnul Isus i-a spus: “Dupa ce te vei intoarce la Dumnezeu, sa intaresti pe fratii tai!”.

 Cu durere retraiesc experienta anilor 1977-1982, cand eram dezbinati chiar noi cei ce ne aflam de aceeasi parte a baricadei. Fiecare eram convins ca dreptatea este de partea noastra. Astazi, cei ce se solidarizeaza impotriva deconspirarii publice a colaboratorilor Securitatii considera, ca in Biserica nu are ce cauta spiritul justitiar al societatii. Tinerii care s-au lansat in dezvaluiri pe internet si emit judecati impotriva fostilor colaboratori, doresc in mod sincer sa arate ca baptistii din Romania se elibereaza de compromisurile trecutului si ca pot astfel oferi un exemplu societatii romanesti. Cei mai multi dintre noi se intreaba, pe drept cuvant, am fost noi cei credinciosi mai verticali decat restul societatii?

Eu cred ca in aceste zile, Dumnezeu ne ofera motive de smerire in fata semenilor nostri, de cercetare si vindecare spirituala. Numai biserica are puterea de a renaste spiritual prin inviere impreuna cu Hristos, prin pocainta si rugaciune. Va invit deci:

 • Sa acceptam ca intre noi au fost si tortionari si informatori;

• Sa intelegem ca au existat intre colaboratori si “victime” si “calai”;

• Sa ne eliberam de duhul de judecata pentru a facilita marturisirea;

• Sa ii confruntam in dragoste pe cei vinovati pentru a-i aduce la pocainta;

• Sa oferim celor ce doresc sa-si marturiseasca caderea, consiliere in dragoste;

• Sa evaluam viata si activitatea unui slujitor al biserici in totalitatea ei;

• Sa ne rugam pentru unitate intre slujitorii bisericilor, in dragoste si in adevar.

 Veniti frati pastori sa destelenim un ogor nou in Romania si sa nu mai semanam intre spini. Bolile comunismului si firea noastra umana inclinata spre pacat au impietrit inimile multor credinciosi si au facut sa napadeasca ciulini si maracini pe cararea relatiilor dintre noi.

 Deconspirarea acelor lideri si pastori care au facut politie politica, nu are nevoie sa astepte vreun verdict al CNSAS-ului. Nu ar fi surprinzator ca, persoane care ar putea obtine verdict de “necolaborare” sa fi fost agenti sub acoperire, sau cei care in continuare sunt agenti, sa nu poata fi deconspirati prin CNSAS, ci numai prin Duhul Domnului. Totodata, s-ar putea ca pastori care au semnat un angajament sub amenintari si violenta, sau care au crezut naiv intr-o colaborare benefica sa nu fie vinovati de politie politica din pricina ca nu au vandut pe nimeni.

 As vrea sa ne rugam pentru credinta oricarui Simon, ca sa nu se piarda si sa dam o sansa oricarui Iuda, cum a facut Hristos in seara Cinei de Taina, cand i-a soptit: “Ce ai de gand sa faci, fa repede!”. Ceilalti au crezut ca il trimite sa cumpere ceva pentru Cina. Daca Iuda s-ar fi pocait, l-am gasi (poate) printre eroii credintei, alaturi de Simon Petru si Saul din Tars.

 Se spune ca vestitul tortionar de la Pitesti, Turcanu, inainte de a fi executat a marturisit la indemnul unui preot ortodox intemnitat cu el, ca se caieste de crimele si ororile pe care le-a comis si asemenea talharului pocait se roaga lui Hristos sa il mantuiasca. Din celula lui striga printre gratii: “Daca mai intalniti pe cineva de la Pitesti, spuneti-i sa ma ierte! Spuneti-i ca Turcanu s-a pocait si Dumnezeu l-a iertat!”

 Iacov, fratele Domnului si pastorul bisericii din Ierusalim indeamna: “Marturisiti-va unii altora pacatele, si rugati-va unii pentru altii, ca sa fiti vindecati!” (Iacov 5:16). Vindecarea vine numai prin marturisire, lepadare de legaturile tradarii, pocainta, rugaciune, iertare si dragoste crestina. Confruntarea si demascarea fratelui gresit, facuta in cadrul stabilit de Domnul, duce la castigarea lui. Sa nu-l lasam pe satana sa aiba un castig de la noi, cum spune apostolul Pavel.

Inteleptii si nebunii

“Cine umbla cu inteleptii devine intelept, dar compania nebunilor aduce regrete” Pv. 13, 20

Mediul este ceea ce trebuie sa schimbi cand vrei sa te schimbi pe tine. Unii sustin (in mediu evanghelic chiar) ca schimbarea se face din interior. Probabil ca Dumnezeu incepe din interior dar nu se opreste acolo. Este scris ca Harul ne invata sa o rupem cu paganatatea (postmodernitatea in zilele noastre) si cu poftele lumesti. Daca nu incepi sa aplici practicile bisericii primare: studiul scripturii, legaura frateasca (care este un mediu), frangerea painii si rugaciuni (si toate acestea se faceau in comun, deci intr-un mediu, nu de unul singur), nu vei putea sa duci la bun sfarsit schimbarea. Stiu mai multi oameni care au vrut sa isi schimbe viata urmand indemnurile lui Dumnezeu dar nu au inteles sa isi schimbe si anturajul, si asta i-a tras inapoi in cele din urma si acum culeg numai regrete, cum spune versetul nostru. Nu poti sluji lui Dumnezeu si lui mamona.

Visul lui Iosif -IV-

Visul lui Iosif -IV-

Geneza 37

Ce trebuie sa facem cu visele noastre?

3 Fa din visul tau subiectul de discutie intre tine si Dumnezeu

Avraam se intalnea cu Dumnezeu din cand in cand moment in care Dumnezeu ii vorbea, dupa ce a prmit acest vis de la Dumneze ca va avea un fiu Avraam de fiecare data cand venea in fata lui Dumnezeu aducea in discutie subiectul acesta, priviti aici! Dumnezeu ii vorbeste lui Avraam:

“ Avraame nu te teme, Eu sunt scutul tau, si rasplata ta cea foarte mare!” la care Avraam ii raspunde: “ Doamne Dumnezeule, ce imi vei da? Caci mor fara copii si mostenitorul casei mele este Eliezer din Damasc”

Avraam vorbea mereu si mereu cu Dumnezeu despre visul lui primit de la Dumnezeu. Si ce ii raspunde Dumnezeu? “Nu el va fi mostenitorul tau, ci cel ce va iesi din tine, acela va fi mostenitorul tau.” In alta imprejurare Domnul ii intareste din nou acelasi lucru si la un moment dat ii spune: “La anul pe vremea aceasta, ma voi intoarce negresit la tine si iata ca Sara va avea un fiu!”

Atunci cand faci din visul tau subiectul tau de discutie cu Dumnezeu, Dumnezeu iti spune care este urmatorul pas pe care trebuie sa il faci spre implinirea visului tau.

Va urma

 

Primavara baptista IV – Talos V.

Inca inainte de 1980, conducerea Uniunii Baptiste in colaborare cu organele de represiune ale statului au luat masuri impotriva grupului radical reprezentat de Pavel Nicolescu. Presedintele si sectretarul general al Uniunii Baptiste au facut plangere penala impotriva unui grup de credinciosi din biserica baptista din Caransebes. Conducerea Uniunii Baptiste a exclus din Cult mai multe persoane, intre care cei mai proeminenti erau Pavel Nicolescu si Aurel Popescu. Securitatea a facut totul pentru dezbinarea opozitiei baptiste. Cativa pastori din opozitie mai concilianti si toti aceia care credeau in posibilitatea unui dialog cu Statul au cautat sa se detaseze public de gruparea radicala pentru a nu periclita acel dialog. Desi nu aderasem la ideea demascarii publice a liderilor Uniunii Baptiste, am luat apararea “radicalilor” persecutati de catre Uniunea Baptista, Departamentul Cultelor si Securitate.

M-am deplasat la Caransebes si am sprijinit apararea celor arestati prin sfatuirea avocatilor acestora, care aveau nevoie sa inteleaga aspectele legale interne ale Cultului Baptist. Impreuna cu biserica baptista din Bucuresti pe care o pastoream si care isi avea sediul pe soseaua Mihai Bravu, am refuzat recunoasterea excluderii din Cult a celor doi, Aurel Popescu si Pavel Nicolescu. In acest mod incercam sa le oferim o minima protectie cultica si sa impiedicam arestarea lor. Totodata, am primit ca membri in biserica baptista din Bucuresti soseaua Mihai Bravu, grupul de credinciosi exclus din Cult de pastorul lor si presedintele Cultului la acea vreme.

 Acestia fusesera exclusi din Cult si pusi la dispozitia organelor de securitate, pe motiv ca sunt dizidenti, deoarece au infiintat o biserica baptista neautorizata. Imi amintesc ce dificil era sa decidem care pozitie era cea mai corecta. Astazi, consider ca pentru fiecare pastor sau credincios, pozitia care se potrivea cel mai bine cu personalitatea si slujirea lui, aceea era cea corecta. Desigur, in fiecare din aceste pozitii existau plusuri si minusuri. Totul depindea de sinceritatea, dedicarea si integritatea fiecaruia. Unii l-au luat ca exemplu pe Ilie proorocul, care a dat pe fata nelegiuirile casei lui Ahab si ale poporului. Ori, pe Ioan Botezatorul care l-a infruntat public pe Irod. Altii au vrut sa fie ca Obadia, acel dregator de la curtea lui Ahab, care a salvat viata a o suta de prooroci cand Izabela i-a ucis cu sabia pe proorocii Domnului.

 In acea perioada ma intrebam, de ce Domnul Isus in momentul in care a aflat de moartea lui Ioan Botezatorul nu a adunat poporul la Ierusalim pentru a incepe o revolta nationala. (vezi: Evanghelia dupa Matei 14:12-13). Stiam ca Isus a luat apararea femeii prinse in adulter; a intrat in casa vamesului Zacheu, colaborator al Romanilor si dispretuit de evrei; a invitat in grupul Sau de apostoli un “terorist” din gruparea Zelotilor si un “colaborator” al opresorilor, Matei, pe care i-a schimbat prin pocainta, credinta si har. Am inteles atunci ca Domnul Isus a venit sa schimbe lumea, nu prin programe politice sau prin revolutii, ci prin cruce.

 

Ultima dorinta a fr. Wurbrand – relatare D. Branzai

Fratele Daniel Branzei a relatat un lucru interesant despre fr Wurbrand inainte de moartea acestuia.
Va indemn sa vizionati materialul vidoe de aici www.mtv.hu/videotar/?id=15747# mi se pare revolator acest material video despre sfarsitul lui Wurbrand, cum ca si-a cerut schimbarea religiei. Doamne ce lucratura! Nu este cinstiti, cum au putut sa faca asa ceva? Eu am crezut ca doar s-a raspandit ca si zvon, nu ceva oficial, reportaj filamat si difuzat pe un canal de televiziune.
Cititi tot articolul! Mai ales sfarsitul, concluziile fr Daniel Branzei care a fost cu dansul in ultimul ceas de viata.
M-a certat un frate din Ungaria ca n-am scris nimic pe blogul meu despre moartea lui Richard Wurmbrand. Pe la ei circula un fel de legenda despre o presupusa convertire a lui inainte de moarte la ortodoxie. Am crezut intotdeauna ca unele lucruri trebuie lasate nespuse, dar vad ca unde adevarul este pudic, minciuna este lipsita de rusine. Iata deci marturia mea:In ziua de 17 Februarie, 2001, l-am luat pe tata si ne-am dus sa-l mai prindem in viata pe nenea Richard care se afla in coma la un spital din Long Beach, California.

L-am gasit singur, asezat pe pat intre masini care-l mentineau cu greu in viata. Tatal meu, care l-a cunoscut inca din tinerete, cand i-a si “imprumutat” un jerseu ca sa nu-i mai fie frig dupa ce iesise din inchisoare, era foarte emotionat. Simtea ca venise clipa despartirii. Emotiile mele erau insa de alta natura. Aveam de indeplinit o “misiune” pe care mi-o incredintase nenea Richard cu cativa ani mai inainte, pe cand era inca in putere.

Ne-am rugat, am mai stat putin impreuna langa el, apoi m-am facut ca trebuie sa plecam si am iesit afara din salon cu tata. Ca si cand as fi uitat ceva, l-am rugat sa ma astepte pana voi mai merge odata inauntru.

Cand am fost singur cu nenea Richard, m-am apropiat de patul lui cu toata solemnitatea celui chemat sa faca un act cultic. L-am sarutat pe frunte si i-am spus vorbele invatate deja pe dinafara: “Frate Richard, in Numele Domnului Isus Christos si al Bisericii Lui te iert de pacatele tale. Du-te in pace”. A “plecat” in urmatoarele douazeci de minute.

Richard Wurmbrand ma rugase sa fac aceasta slujba pentru toti cei credinciosi care se afla pe patul de moarte: “Dumnezeu iarta, dar oamenii au nevoie sa auda pe un reprezentant al Lui ca pot fi siguri de aceasta iertare. Am facut-o si eu in inchisoare cu cei care mureau acolo. Cand imi va veni randul … as vrea sa mi se spuna aceste cuvinte”. M-a privit adanc in ochi ca sa fie sigur ca pricepusem. Am clipit si am lasat barbia in jos, in semn de incuvintare.

Pe 17 Februarie 2001, intr-o sala micuta de spital, mi-am implinit promisiunea. Am iesit de acolo cu doua siraguri de lacrimi pe obraz si m-am apropiat de tata. Dansul m-a citit repede si nu m-a intrebat nimic. Nici atunci, nici alta data. Pricepuse …

poza cu Wurmbrand

Maria Ban, Tenzi Popovici, Geabou Pascu, Sabina Wurmbrand, Traian Ban, Petru Popovici in jurul lui Richard Wurmbrand (uitandu-se seriosi … la mine!!!).

From: Ruzsa György [mailto:gheorgheruja@dpg.hu]

Sent: Saturday, January 12, 2008 12:16 PM

To: Daniel Brânzei

Subject: Richard Wurmbrand

Dragă Frate Daniel Brânzei!

Deşi nu mă cunoaşteţi, vă rog frumos să-mi acordaţi puţin din timpul Dvs. Mă numesc Gheorghe Ruja şi sunt membru a Bisericii Baptiste Române din Micherechi, Ungaria – singura biserică baptistă unde se mai predică româneşte. Michererechiul (Méhkerék) se situază la graniţa cu România, la 15 km de Salonta. La ultimul recensământ din 2001 doar 8000 de persoane s-au declarat a fi de naţionalitate română în Ungaria. La şcolile din localităţile româneşti româna se predă ca limbă străină, restul în ungureşte. Populaţia românească de aici este băştinaşă, deci strămoşii noştrii de sute ani trăiesc aici.

Si în trecut dar şi acum când suntem mai puţini, încercăm să păstrăm relaţiile cu ţara-mamă, deşi cu pierderea limbii şi a identităţii, interesul este tot mai scăzut. Doar bisericile: ortodocşii, baptiştii şi penticostalii se mai zbat să se păstreze şi ca români.

Povestea începe în anul 1994, când s-a făcut inaugurarea noii clădiri a Bisericii Baptiste din Micherechi. Noi am urmărit cu atenţie soarta fratelui Wurmbrand, organizaţia fratelui “Vocea Martirilor” având o filială şi în Budapesta (chiar am corespondat cu dânsul) . Ei ne-au oferit o posibilitate, ca la deschiderea bisericii să-l avem în mijlocul nostru pe fratele R.Wurmbrand – el ar fi făcut o vizită şi în Germania atunci. Fr. înainte de eveniment s-a îmbolnăvit şi noi aşa ştim că de atunci încolo nu s-a putut deplasa în străinătate. Deci fratele nu a venit, dar a trimis atât el cât şi sora Sabina câte un mesaj înregistrat pe o casetă video, mesaj care a fost vizionat de membri bisericii. Bineîţeles am fost interesaţi şi pe mai departe ce se întâmplă cu soţii Wurmbrand, despre moartea lor am fost anunţaţi imediat.

Am fost la curent cu evoluţia fratelui la Mari Români, iar anul trecut Institutul Cultural Român de la Budapesta “s-a deplasat” la Biserica Baptistă din Micherechi, împreună cu Lucia Hossu Longin, regizoarea filmului despre fr. Wurmbrand care, a fost şi proiectat.

Românii din Ungaria în fiecare săptămână au un program televizat cu titlul:”Ecranul nostru”. La începutul acestui an Redactorul şef al emisiunii m-a căutat spunându-mi că doresc ca să prezinte e personalitate marcantă română şi fiindcă noi baptiştii din Micherechi am avut relaţii cu R. Wurmbrand, l-au ales pe el. De aceea mi-a cerut să-i dau videocaseta cu mesajul (de care v-am scris mai sus) fratelui, pentrucă vreau să prezinte secvenţe de pe ea. Emisiunea a fost transmisă în săptămâna aceasta, miercuri pe canalul 1 a Televiziunii Maghiare.

Vă rog să accesaţi adresa www.mtv.hu/videotar/?id=15747# şi acolo veţi putea viziona emisiunea cu pricina. Am vizionat-o şi eu şi pentru mine a fost un şoc ceea ce s-a spus la urmă:”Ultimele luni de viată le-a petrecut într-o mânăstire ortodoxă din California, alături de doi buni prieteni, călugărul Gherasim si ucenicul acestuia. Într-o dimineată, cu o voce fermă, Richard Wurmbrand i-a cerut călugărului Gherasim să-l împărtăsească. Călugărul a fost surprins de această cerere, pentru că pastorul nu era de religie ortodoxă. Dar Wurmbrand a cerut călugărului să facă toate cele necesare pentru a deveni crestin ortodox. După slujbă, a primit Sf. Impărtăsanie cu seninătate si o bucurie ce-i lumina toată fata. Trei zile mai târziu, Richard Wurmbrand a trecut la cele vesnice, încheindu-si misiunea pe acest pământ”.

Eu am citit cartea Dvs. intitulată “Amintiri cu sfinţii”, în care acordaţi cel mai mare spaţiu fratelui Wurmbrand. Aţi petrecut mult timp cu dânsul, de aceea apelez la Dvs. întrebându-vă dacă e adevărat ce se zvoneşte. Dacă nu-i adevărat vom cere rectificare, dacă e adevărat atunci ne vom linişti în asta.

Domnul să vă dea un an binecuvântat!

Gheorghe Ruja

***********************************

Ca unul care am fost la capataiul dansului in ultimele zile (la un spital de aici) deplang aceste fantasmagorii elucubrante si sunt intristat de moralitatea indoielnica a unor asemenea demersuri …Fratele Richard a murit asa cum a si trait: “Ca un crestin adevarat”. Prin aceasta, el apartine tuturor celor ce fac parte din aceiasi categorie. Cred ca aceasta ar trebui sa fie suficient pentru ca si biserica Ortodoxa sa-l valideze. Nu este nevoie de inventarea unor evenimente care nu s-au petrecut si nici de minciunile sfinte ale celor ce vor neaparat sa-l incartiruiasca intr-un anumit regiment al oastei lui Dumnezeu de pe pamant.

Neprihanirea si pacatul

. “Neprihanirea inalta o natiune, dar pacatul este rusinea popoarelor” Pv. 14, 35

Statele Unite a pornit foarte bine, la inceput a fost pe mana unor pastori, oameni cu frica de Dumnezeu, care nu au incercat sa faca o biserica dintr-o tara, dar i-au format o constitutie bazata pe dreptate, libertate si adevar. Percepte biblice de altfel. Aceasta a dus la inaltarea acestei natiuni. Insa natiunea in care pacatul este inaltat sau ignorat, va avea rusine intr-o zi. Cum se intampla cu Romania in europa al anumite nivele (economice, birocratice, politice), daca ar fi sa ne facem autocritica.

Nu pot sa imi imaginez cat de frig este in Siberia !!

siberia-02.jpg
Russians Brace For The Big Chill
January 16, 2008 8:18 p.m. ESTMoscova, Rusia AHN:
In Rusia temperatura a scazut sub 55 grade Celsius (-67 Fahrenheit) in Siberia Ruseasca ministerul a dat semnalul de alerta pentru pericolul saptamanilor care urmeaza, datorat temperaturilor foarte scazute. Guvernul a anuntat ca vor fi temperaturi foarte scazute pana pe 21 ianuarie 2008. Temperaturie sunt neobijnuit de scazute, acestea pot cauza moartea. Afecteaza cladirile in Siberia, intreruperi de curent, favorizeaza accidentele, incetineste mult transportul si circulatia in general.
Deja in aria Irkutsk si Tomsk curentul a fost intrerupt de mai multe ori in aceasta perioada, doua persoane deja au murit iar alte 30 au fost spitalizate. Intreruperea curentului pe o vreme ca aceasta pentru unele case poate fi fatala.
In Georgia este prima data in 50 de ani cand temperatura scade sub 35 grade cesius.

Visul lui Iosif III

Visul lui Iosif III

Geneza 37

Ce trebuie sa facem cu visurile noastre

2. Nu incerca sa rezolvi visul tau cu propriile tale puteri.

Acesta a fost cazul lui Moise, el ne spune Stefan in predica din Fapte ca avea 40 de ani cand i-a vnit in inima gandul sa cerceteze pe Israel si el credea ca fratii lui vor pricepe ca Dumnezeu prin mana lui le va da izbanda, dar el a actionat pe cont propriu, prin propriile puteri si asta l-a costat mult. El a ucis un egiptean, pe drept e adevarat, dar nu trebuia sa o faca si pentru asta a trebuit sa fuga din Egipt si a fost 40 de ani pastor la turma socrului sau Ietro.

Un caz similar a fost si in viata lui Avraam. Si Avraam a avut un vis de la Dumnezeu: “Vei avea un fiu! Si el va fi o binecuvantare pentru toate neamrile pamantului” Acesta era un vis pentru el, pentru ca sotia era stearpa si era si in varsta. Si tot asteptand el sa se implineasca visul de la Dumnezeu, sotia lui astepta si ea, numai ca ei ia venit o ideie: “Iata, Domnul m-a facut stearpa, intra te rog la roaba mea si poate ca voi avea copii de la ea!” si Avraam a ascultat (gresea) asta insa a atras dupa sine multe necazuri si unele sunt si astazi. Mai intai Agar a dispretuit pe Sara, apoi Ismael a trebut sa fie izgonit cand a venit adevaratul copil al fagaduintei Isaac si o problema care este prezenta si astazi: totdeauna Ismael a fost impotriva lui Isaac. Conflictul din lumea de astazi se invarte impotriva conflictului stravechi dintre Ismael si Israel. Cate implicatii negative pot avea unele greseli pe care le fac oameni importanti ai lui Dumnezeu in implinirea visului lor, pe care ce-I drept Dumnezeu li l-a dat.

Deci, regula doi: “Nu incercati sa rezolvati visul vostru prin propriile puteri!”

Va urma

Inima linistita si invidia

“O inima linistita este viata trupului dar invidia este putrezirea oaselor” Pv. 14, 30

Invidia nu este o virtute, pizma, competitia nascuta din invidie asa cum se proclama astazi in lume. In realitate invidia usuca oasele. Adica macina pe interior. Inima linistita este viata trupului, inima linistita aduce un randament maxim. Invidia duce la “scopul scuza mijloacele” si asta este o cursa, pentru ca Dumnezeu a fixat niste legi pentru lumea aceasta, cel drept si harnic va propasi, cel viclean si rau va fi dat in vileag pana la urma si atunci se va sfarsi planul lui rau.

Demers impotriva pornografiei

Am citit un articol important pe blogul lui „ascultarea credintei” in care indeamna la marturisire si colaborare cu alti frati maturi in privinta acestei probleme reale si raspandite in randul fratilor si a barbatilor de pretutindeni si nu numai.

Si eu recomand cateva lucruri:

  • Ai curajul si lupta impotriva acestui flagel
  • Fi tare si marturiseste atunci cand simti ca poti sa o faci, unui prieten, cerc de prieteni. Asta asjuta mult.
  • Roaga-te sistematic pentru asta si marturiseste Domnului cu sinceritate.
  • Corecteaza-ti gandirea: Duhul lui Dumnezeu este mai mare decat duhul de curvie.
  • Recunoaste placerea, nu o nega, nu placerea e problema ci cadrul (casatoria, sau inafara ei).
  • Dedica-te lui Dumnezeu potrivit darului tau spiritual, in ceea ce iti place in Domnul. Ispita e mai tare in lipsa de preocupare. (vezi imparatul David cu Bat Seba, sotia lui Potifar cu Iosisf). Cand nu ai preocupare, ofertele Satanei stralucesc mai tare.
  • Nu dispera cand lupta continua, pune accent pe eliminare graduala.
  • Lupta-te cu ispita, nu cu pacatul (vizi Ps 1, 1-2 „Ferice de omul care nu se duce la sfatul celui rau, nu se opreste…, nu se aseaza…). Indeparteaza factorii care te duc in ispita.
  • Roaga-te pentru roada Duhului: „stapanirea de sine”. Fii constient ca este o roada a Lui si nu a ta, dar tu cere!

Dumnezeu sa ne binecuvinteze si sa ne pazeasca!

Va indemn sa cititi si articolul lui „Ascultarea credintei”!

Visul lui Iosif – II –

Visul lui Iosif – II –

Ce trebuie sa facem cu visele noastre?

1. Nu te lasa de visul tau!

Nu renunta la visul tau, nu il uita, continua sa te gandesti la el si vezi cum se poate implini (daca visul acela nu contravne Scriptura).

Nu renunta la el chiar daca vin necazuri. Uitati-va ce s-a intamplat cu Iosif dupa ce a avut acel vis! Mai intai fratii lui au incercat sa il omoare aruncandu-l intr-o groapa sa moara de foame, mai apoi l-au vandut ca si sclav unor Ismaeliti, a fost sclavul lui Potifar, apoi in inchisoare, etc. Ganditi-va ce putea fi in inima lui Iosif in toata aceasta perioada? “Doamne mi-ai dat un vis in care mi-ai spus ca voi fi mare si uite ce mi se intampla: am fost aruncat intr-o groapa singur, apoi am fost vandut unor Ismaeliti, dupa aceea sclavul lui Potifar, de acolo in inchisoare… pe nedrept.” Ce traume o fi traversat Iosif! Dar le-a traversat cu bine se pare, pentru ca El nu a parasit pe Dumnezeu. Vom vedea asta mai tarziu. Au trecut cativa ani in situatii din acestea josnice si fara sens, adica ii putea da senzatia foarte clara ca Iosif si-a ratat viata. De fapt drumul lui era fara intoarcere, un rob niciodata nu se mai putea intoarce in libertate, in mod normal, nici el nici familia lui, daca ar fi avut. Ar fi putut sa renunte la fisul lui dar nu a facut-o pentru ca vedem ca el chiar in sclavie era intr-o permanenta relatie cu Dumnezeu, ati vazut cum a raspuns sotiei lui Potifar, care ii cerea sa se culce cu ea: “Cum as putea sa fac eu un rau atat de mare si sa pacatuiesc impotriva lui Dumnezeu?” Deci pentru el autoritatea finala nu era Potifar, ci Dumnezeu, chiar daca era scalv! (Potifar nu il vedea atunci, daca s-ar fi raportat doar la el)

Unii spun: “Sa nu ai vise mari pentru ca vei fi dezamagit” sau “ambitiile mari distrug” Eu cred ca visele care vin de la Dumnezeu intotdeauna se vor implini! Pentru ca Insusi Dumnezeu se ingrijeste de asta in providenta Lui. Insa daca nu urmezei indemnurile lui Dumnezeu in implinirea acestui vis intradevar poate deveni distrugator acel vis, si cu aceasta mergem la pasul doi:

Va urma

Primavara baptista III – Talos V.

Statutul Cultului Crestin Baptist, cu toate neajunsurile lui, trebuia interpretat in sensul garantarii libertatii religioase si nu a ingradirii ei, asa cum era practica Uniunii Baptiste sub indrumarea Departamentului Cultelor. In acest spirit, tot ceea ce nu era interzis prin lege, era permis! 

Aceasta pozitie ne-a separat radical de pozitia liderilor care propovaduiau obedienta. Am refuzat sa dialogam cu Departamentul Cultelor si am continuat sa ne traim si sa ne practicam credinta fara oprelisti. In multe ocazii am constatat ca “LEUL” care ne intimidase, era de fapt legat. In situatiile de conflict intre cerintele Cezarului si ale lui Dumnezeu, ne-am calauzit dupa principiul enuntat de apostolul Petru: “Judecati voi singuri daca este drept inaintea lui Dumnezeu sa ascultam mai mult de voi decat de Dumnezeu!” (Fapte 4:19). 

Poate intr-un fel, pozitia aceasta semana cu non-violenta promovata de Gandhi, desigur la o scara incomparabil mai mica, din toate punctele de vedere. Stiam ca Gandi s-a inspirat din viata lui Isus si spunea englezilor: “Din crestinism, dati-ni-L noua pe Hristos! Restul pastrati voi!” Pozitia celor ce sustineau dialogul cu Statul avea la baza, teza elaborata in lucrarea “Manifestul Crestin” a pastorului Iosif Ton. Plecand, probabil, de la ideile comunistilor italieni care vorbeau despre o posibila convetuire intre crestinism si comunism, cartea trata locul crestinului in societatea comunista. Teza de baza a cartii era ca numai Evanghelia poate crea “omul nou” de care are nevoie societatea comunista. Constient de nevoia Romaniei de bune relatii cu lumea Anglo-Americana si studiind la Oxford, Iosif Ton spunea ca liderii baptisti pot media aceste relatii. Problema esentiala era ca, liderii din acea vreme ai Uniunii Baptiste mediau aceste relatii fara sa puna conditii regimului comunist. Departamentul Cultelor printr-un joc al coruptiei (pesches-uri in bani, cafea, carne, caltabosi, palinca si miere) sustineau in fata conducerii supreme de Stat, in fruntea Cultului Baptist, oameni compromisi in tara si in strainatate. Ideea ca seful Statului era dezinformat, parea verosimila, de vreme ce in 1973, in urma Memoriului celor 50, raspunsul pentru biserici a fost pozitiv. In dorinta de a obtine libertati pentru biserici in general, si pentru bisericile baptiste in special, Iosif Ton a purtat cateva dialoguri cu un “consilier” al presedintelui Ceausescu.

 
Discipol si fost student al lui Iosif Ton si entuziasmat de aceaste idei, pastorul Dugulescu a demarat lupta cu “tortionarii” din conducerea Uniunii Baptiste si din Departamentul Cultelor. In 1981, de exemplu, pastorul Dugulescu a initiat un memoriu (semnat de mai multi pastori) care a dus la demiterea directorului ramas din garda stalinista si care timp de cateva decenii terorizase bisericile neoprotestante. In aceeasi perioada, P. Dugulescu a incercat sa impiedice realegerea presedintelui Cultului, un lider docil fata de autoritati si foarte abil in a impune in cult linia trasata de acestea. Probabil ca in acea perioada, pastorul Dugulescu era incurajat in aceste actiuni si de ofiterul de securitate care supraveghea Cultele (Neoprotestante) din Romania.