(Apoc 3:10) Fiindcă ai păzit cuvântul răbdării Mele, te voi păzi şi Eu de ceasul încercării care are să vină peste lumea întreagă, ca să încerce pe locuitorii pământului.
Sa reusesti intr-o profesie dificila necesita o incredere oarba in tine insuti. Tocmai de aceea oameni aproape lipsiti de talent, dar care cred in ei, ajung deseori mult mai departe decat unii dintre talentati.
Sophia Loren
Orice ai fi prin nastere, ramai la fel; nu abandona linia talentelor tale. Fii ceea ce a intentiont Dumnezeu sa fii si vei reusi.
Sydney Smith
1
2
Cand esti multumit sa fii pur si simplu tu insuti si sa nu te compari cu ceilalti, toti te vor respecta.
Lao-Tzu
Abilitatile naturale fara educatie au dus la glorie mult mai des decat educatia fara abilitati innascute.
Cicero
Maria era logodita cu Iosif si inainte ca sa se cunoasca ei, ingerul Gavril a venit la Maria si i-a vestit nasterea Mantuitorului in pantecele ei. Era prima conceptie de acest gen in istoria omenirii, in istoria omului cu Dumnezeu.
Maria a avut credinta. Femei sterpe au mai nascut copii, si chiar la batranete, dar nu fara barbat. Insa la Dumnezeu toate sunt cu putinta.
Maria a avut incredere. Cel care avea sa se nasca se va numi: „Fiul Celui prea inalt”. Ce trebuia sa faca ea in conditiile acestea? Cine era ea? Ce implica aceasta nastere? Dar nu sa ingrijorat de povara care atarna pe umerii ei, ci s-a increzut in Dumnezeu.
Maria avea o relatie vie cu Dumnezeu. Ea a conversat liber cu ingerul despre nasterea Mantuitorului. Un om care nu este obijnuit sa vorbeasca cu Dumnezeu in rugaciune, ar fi fost blocat in fata acelei vedenii, in fata acelei vestiri uluitoare. Dar ea era familiarizata sa vorbeasca cu Dumnezeu in rugaciune, de aceea intrebarea ei a fost o reactie naturala si bine primita.
Maria cunostea puterea Cuvantului lui Dumnezeu. Cand ingerul ia spus: „Nici un cuvant de la Dumnezeu nu este lipsit de putere”, ea a acceptat bunavestire, dovedind ca acest lucru este suficient pentru ea, ne-avand nevoie de alte dovezi si intariri, bazandu-se pe credinciosia lui Dumnezeu.
Concluzie:
De ce Maria a trecut cu succes toate aceste teste in fata lui Dumnezeu si a ingerului? Ea a raspuns:
„Iata roaba Domnului, faca-mi-se dupa cuvintele tale!”
Desi era tanara, avea toata viata in fata, nu se gandea la distractii, la placeri, sau cariera, ci a considerat cu atat mai mult si mai profitabil sa se faca o roaba a Domnului inca din frageda tinerete.
Cat de mult poate fi inaltat un om cand se pune la picioarele Domnului de tinar!
Un om de succes este acela care poate construi o fundatie solida cu caramizile pe care altii le arunca in el.
David Brink
Daca A reprezinta succesul in viata, atunci A este egal cu x plus y plus z. Munca reprezinta x; y inseamna joaca; iar z – sa stii sa-ti tii gura.
Albert Einstein
* am pregatit inca un val de cugetari pentru 30 de zile de acum inainte. Care sunt deja postate, in fiecare dimineata, cred ca pe la 7 vor aparea.
Sa fiti binecuvantati!
Ascultand la Radio Romania Actualitati azi dimineata am auzit o statistica alarmanta: unul din cinci romani au probleme in lupta cu depresia. Acolo era si un medic specialist si incerca sa dea explicatii in care spunea: Motivul principal al depresiei in diversele ei forme este modul in care gandim si interpretam evenimentele din viata. Din pacate oamenii fac mare caz de medicamente, cand au probleme mai mari apeleaza la medicamente. Acestea au si ele rolul lor foarte important mai ales in situatiile de criza majora, dar cand incetezi sa le mai ei, sistemul de gandire preia toate responsabilitatile si daca el nu este bine pus la punct, repetam “istoria”, si medicamentul acela poate deveni ca un drog pentru noi.
Mi-a placut comentariul scurt la o problema asa de mare. Oamenii isi spun simplu: asa cred eu, sau asa gandesc eu si gata. Insa dupa cateva luni de gandire in felul acela, ajunge in externuare nervoasa si depresia. Unde este problema? La altii? In lume? Lumea de cand este se confrunta cu aceleasi probleme in esenta “toate sunt vechi si noi sunt toate” cum spunea Eminescu, dar de cand e lumea nu au cazut nervos atatia oameni ca astazi! De ce oare?
Pe de o parte cred ca este si extenuarea fizica de astazi: telefon, internet, tv, radio, cu zeci de voci si responsabilitati pe fiecare frecventa. Asta este mult fata de inaintasii nostrii care nu aveau decat cateva voci si responsabilitati in imediata lor apropiere.
Insa cauza principala este ca astazi incearca sa se vanda minciuna ca tu alegi sa crezi ce este bine si ce este rau, si asa va fi cum crezi tu. Oaaau! Ce minune. In luma asta fiecare creeaza ceva si apoi totul este in armonie! Ce irational! In matematica putem adauga ceva? Cei mai mari cercetatori se caznesc sa descopere sa inteleaga principiile matematicii pentru a o putea intrebuinta. In fizica la fel stau lucrurile, in muzica de asemenea. Oamenii au facut o exceptie nastrusnica si anume in domeniul moralei si al spiritualitatii. Ei cred ca singuri pot decide ce e bine si ce e rau, adica cum stau lucrurile. Insa trebuie sa stim ca asa cum este in fizica, toate lucrurile se descopera si in functie de asta le poti intrebuinta cu succes, asa este si pe taram moral si spiritual.
In Geneza spune: „La inceput Dumnezeu a creeat cerurile si pamantul” Cerurile, adica lumea spirituala, nu stelele si soarele care au fost create in ziua a patra. Asa ca daca ne minunam de lumea fizica pe care o descoperim, cum putem noi sa credem ca lumea spirituala o „creea” noi, cu mintea noastra ingusta si orbita de patimi si mandrie?
Depresia nu este decat o lovire cu capul de pragul de sus. Sunt niste realitati spirituale si psihice care nu pot functiona sanatos decat atunci cand sunt puse in concordanta cu realitatea lui Dumnezeu din Scriptura. E ca si cum ai incerca sa treci printr’un zid, din punct de vedere fizic, sau ai incerca sa iei carbuni prinsi in maini. Nu incerca sa ii schimbi pe altii, ci revizuieste-ti gandirea si felul cum interpretezi lucrurile. Nu ati observat ca in cazurile extreme de depresie, medicii, dintr’un instinct al constiintei, indruma pacientii sa creada in Dumnezeu daca pot face asta?
Dumnezeu ne explica foarte clar lucrurile in Scriptura, in special in Noul Testament. Cu cat cineva renunta la incapatanare si aroganta ca el stie si nu are nevoie de Dumnezeu sa il invete, cu atat va avea o minte mai sanatoasa si va putea ajuta si pe altii sa o aibe.
Iar daca sunt unii pocaiti care la fel trec prin aceleasi experiente, trebuie sa nu isi mai zica precum evreii odinioara: „noi avem de tata pe Avraam”, (adica noi suntem copii lui Dumnezeu) ci sa faca fapte vrednice de pocainta lor. Altfel nu sunt cu nimic mai deosebiti deat ceilalti oameni.
Iisus spunea: (Marcu 12:30-31) „Sã iubesti pe Domnul, Dumnezeul tãu, cu toatã inima ta, cu tot sufletul tãu, cu tot cugetul tãu, si cu toatã puterea ta”; iatã porunca dintâi. Iar a doua este urmãtoarea: „Sã iubesti pe aproapele tãu ca pe tine însuti.” Nu este altã poruncã mai mare decât acestea.”
Acestea sunt principiile vietii!
“In ziua aceea, veti cere in Numele Meu, “ Ioan 16, 26
Am observat ca Domnul Iisus cand vorbeste de vremea bisericii si rugaciune foloseste foarte des cuvatul “cerere”. Veti cere, cereti orice veti vrea si ve-ti primi, pana acum nu ati cerut nimic, daca doi se invoiesc sa ceara, etc. In ziua aceea vom cere, chiar daca vom preamari si vom glorifica, dar in special vom cere. Pentru ca vom avea nevoie, pentru ca vom gresi, pentru ca nu vom putea aduce roade fara efort in rugaciune. Lauda are cu ea si un merit personal. Nu ati observat ca multora le place sa laude pe Dumnezeu, dar ei sunt neroditori? Si nu le place sa ceara, pentru ca nu sunt interesati, daca ar fi sa spuna tare ce vor cu adevarat, le-ar fi rusine… mai bine lauda. Nu zic, poate ca ar vrea roada, dar fara efort, ar vrea roada, dar nu prin ei, ca nu au timp. Si nu este corect sa lauzi pe Dumnezeu: ♫♫♫♪ “O inima curata Doamne, este tot ce-Ti doresti…♫♫” si el toata saptamana a avut treaba, nu a putut sa studiez prea mult, sa se roage, sa vina la biserica.
Ar fi mai bine sa citim cu atentie evanghelia si sa vedem ca Domnul vrea si asteapta ca noi sa cerem mai mult, pentru ca stie El mai bine ca avem nevoie de asta, mai mult decat de lauda si adorare usoara. Sa dea Domnul sa ajungem in situatia sa laude altii pe Dumnezeu pentru faptele noastre bune!
De curand m-a vizitat un verisor al meu si printre altele ii place psihologia si imi spunea de ideea aceasta de „dependenta de negativism”, adica multi oameni, datorita mediului nefavorabil ajung sa gandeasca negativ, crezand ca sunt justificati si ca de fapt este o concluzie logica sa nu mai crezi in nimeni si nimic, si sa nu te mai astepti la nimic bun de nicaieri. Oricum viata a dovedit’o de atatea ori.
In realitate acest concept are de a face cu tine si mai putin cu cei de langa tine. Cand altii sunt, se poarta rau si tu te porti bine, tu poti avea succes, cu atat mai mult cu cat sunt ei mai rai. Eu am facut armata undeva in Timisoara – Sacalaz, si pentru ca majoritatea soldatilor acolo aveau cazier, eu nu aveam, mi-a mers cel mai bine acolo, am fost cancelar, sanitar, a fot onorabil si frumos pentru mine, desi mediul … era cum ar spune unii, dezastruos.
Gandirea negativa nu are de fapt legatura asa de mult cu exterioru,l cat cu mentalitatea si caracterul tau. A victimiza, a te plange, te pune mereu intr’o pozitie de inactivitate: „nu merita sa incerc”, „nu am cum sa reusesc”, „nu merge nimic aici”, etc. De fapt in spate sta confortul personal, meschin, care se simte bine sa nu faca nimic si se plange de altii ca sa ii fie lui bine. Nu scriu cu spirit de judecata, asta este un proces psihologic, care poate fi inconstient pentru unii. Este o forma de corupere a personalitatii, si de fapt o pervertire a mentalitatii, sa pleci de la premiza „nu voi reusi” sau „nu pot”. Pentru ca in felul acesta chiar daca toti vor reusi in jurul tau, pentru ca gandesti asa nu vei reusi.
Hristos spunea: „facati-se dupa credinta ta!” este valabil si in sensul celalalt. Adica, atat in directie pozitiva, cat si negativa. Ideea este ca nu mai incerci nimic, orice energie se inhiba, daca il iei pe „nu” in brate, creativitatea dispare, abilitatile intra in uzura, totul se stinge. e condamni la insucces.
Totusi cum sa faci cand mediul este asa nociv, si tinzi sa gandesti negativ fara sa vrei?
Realitatea este ca in viata omului i se intampla lucrurile pe care le crede el, si mai putin ce cred altii despre el. Profesorii se inseala mult in aproximari, chiar parintii fac asta. Este uimitor sa vezi cum oameni care nu promiteu mult, au ajuns asa de sus, pentru ca au avut o sclipire tot timpul si au perseverat, si altii care aveau o gramada de talente si atuuri au esuat.
Inchei spunand ca smerenia, modestia conteaza mult in viata, te apara de mandrie dar si de negativism, descurajare, iar credinta si gandirea pozitiva iti traseaza viitorul, caile se pot schimba de multe ori in viata, cui ii pasa, dar ceea ce crezi, ce gandesti, te va ajunge, fie bine, fie rau.
„Toate lucrurile lucreaza impreuna spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu” Romani 8, 28
Am gasit pe blogul „Anaayan-ei” o fotografie care mi-a adus aminte de un studiu al autoritatii in societate si in familie. Am prelucrat putin fotografia pentru a o face corespunzatoare acelui studiu. Astfel fotografia ar trebui sa arata asa:
La inceput autoritatea era luata prin forta de cei puternici, rebeli.
Apoi in societate s-a stabilit autoritatea barbatului, in perioada aceasta, cea mai lunga de altfel, erau si exagerari in privinta aceasta, femeia fiind tratata cu dezinteres.
Insa a venit si societatea moderna unde miscarea „feminista” a ridicat statutul femeii, dand pentru un timp autoritate cel putin egala cu a barbatului celor de sex feminin.
Astazi insa traim o schimbare de autoritate, giciti cine urca pe tron? Din fotografie puteti deduce. Astazi nu ne putem plange de autoritate in familii sau societate: copii, adolescentii, au devenit autoritatea. Oricat vi s-ar parea de neobijnuit, asta se intampla astazi, ei sunt rebeli, nesupusi (pentru ca sunt incurajati prin media si mentalitatea lumii de azi) tind sa controleze, sa manipuleze totul.
Studiile sociologice spun ca este cea mai riscanta situatie, intrucat in toate fazele de autoritate, aceasta este cel mai mult lipsita de maturitate.
Am participat la o discutie de tineret despre prietenie. S-a vorbit despre maturitatea fizica, intelectuala, emotionala. Dintre toate am dedus ca cea emotionala este printre cele mai importante si aceasta apare cel mai tarziu. Am cateva ganduri legat de acest subiect:
Maturitatea fizica nu tine de noi, in principiu, ea vine oricum, 12 – 14 ani, cresterea continua pana in jurul varstei de 20 de ani.
Maturitatea intelectuala, vorbim aici nu de educatie, ci de maturizarea facultatilor mintale care se definitiveaza in jurul varstei de 24 de ani.
Aceste doua procese nu tin prea mult de noi, cum, ne-cum, tot ne maturizam fizic si intelectual, sunt niste funcii organice in definitiv.
Maturizarea emotionala este mai tarzie. Sunt oameni care pana la varste inaintate nu sunt maturi emotional. Daca ar fi sa dam o definitie maturitatii, ar fi: control, stapanire, administrare. Aceasta se refera la administrare: fizica, intelectuala si emotionala. Oamenii cel mai tarziu invata cum sa isi controleze, sau stapaneasca emotiile. Emotiile sunt partea noastra cea mai consistenta, se spune ca noi suntem aprox. 75% emotii, restul procentelor suntem intelect, ratiune, vointa, etc. Chiar daca filosofii vechi spuneau ca ratiunea e suprema si superioara, noi suntem mult mai mult condusi de emotii, sentimente, sau stari de dispozitie, decat de ratiune.
Lucrurile care contribuie la sanatatea noastra emotionala si astfel la maturizarea acestora sunt:
Exprimarea sentimentelor si nu inhibarea lor.
Acceptarea de sine (emotional) si incetarea luptei de a fi altfel prin comparatie sau preferinte.
Noi trebuie sa dorim sa ne stapanim emotiile si sa le administram eficient, intelept, dupa Scripturi, si nu ar trebui sa le condamnam, sa le negam, sa ne prefacem, etc. Cand reactiile noastre sunt negative, este necesar sa recunoastem, sa regretam, insa nu trebuie sa ne blocam in condamnare, sau respingere, aceasta este o cursa.
Evita izolarea, fi sociabil, comunica cu altii, accepta diferentele, cauta sa ajuti.
Acestea au fost cateva ganduri pe care le-am avut cu privire la subiect.
“Luati seama la voi insiva, ca nu cumva sa vi se ingreuieze inimile cu imbuibare de mancare si bautura si cu ingrijorarile vietii acesteia, si astfel ziua aceea sa vina vara veste asupra voastra” (Luca 21, 34)
Astazi exista foarte multi oameni care se lupta cu depresia. Orgoliul ii impiedica pe unii sa se exprime in felul acesta dar ei experimenteaza: tristete prelungita, dezamagire, amaraciune, etc. Toate acestea in special pe plan spiritual. Cauza depresiei in majoritatea cazurilor este “suprasolicitarea”. Lumea aceasta este zidita pe un sistem nesanatos, de exploatare pana la extenuare, fiecare cat rezista. Ca si credinciosi trebuie sa facem deosebirea intre:
– lucrurile necesare vietii (mancarea si imbracamintea),
– cele vitale vietii (rugaciunea, Scriptura, biseirca locala),
– si pretentiile vietii (masina, vila, doctorate, etc.).
Noi trebuie sa stim ca necesarul pentru o viata deplina il putem obtine foarte bine din primele doua, a treia este optionala, adesea implica mandria vietii, competitie, ambitie, etc. Majoritatea oamenilor experimenteaza depresia in cursa pentru lucrurile din categoria a treia. Devenim ineficienti, si ne pierdem caracterul din cauza acestei categorii din urma. Devenim inconsecventi cu lucrurile principale, incepem sa ne scuzam copilareste (mintim), si sa pierdem respectul si bunul simt in relatiile cu cei din jur. Adesea sfarsim prin a renunta la lucrurile vitale si chiar sacrificand pe cele necesare in propria familie.
A ti se ingreuia inima cu imbuibare de mancare si bautura si cu ingrijorarile vietii acesteia, nu este nicidecum o chestie de confort si bunastare, ci mai degraba o chestie de mandrie, ambitie si extenuare pentru niste lucruri care in esenta sunt fara valoare in comparatie cu primele doua.
„Privirile trufase si inima ingamfata, aceasta candela a celor rai, nu este decat pacat.” Pv. 21, 4
„Nici intelepciunea, nici priceperea, nici sfatul nu ajuta impotriva Domnului” Pv. 21,30
Astazi la sala Polivalenta a fost fratele Vladimir Pustan. Au fost foarte multi tineri, sala plina. La final multi tineri au venit in fata pentru rugaciune.
Cateva expresii despre singuratate:
„Stam la scoala sapte ore si asteptam ca sa ajungem seara acasa si sa vorbim pe messanger. Suntem insingurati.”
„Ne ascundem in singuratate, ne e frica de o intalnire totala cu Dumnezeu si chiar unii cu altii.”
„Stim sa zambim profesional si spunem ca suntem bine, dar suntem singuri, prea singuri.”
„Comportamentul excentric al generatiei noastre este o manifestare a singuratatii, trebuie sa rabufnim pe undeva, cumva.”
Provocarea pentru bucuresteni din partea fr Vladimir P.:
„Sala Polivalenta sa fie macar odata pe saptamana sa fie plina de pocaiti!”
Are cineva credinta sa se roage pentru asta?
Bucurestenii sunt multi dar simt ca nu ard inca asa cum trebuie pentru trezire si viata deplina cu Dumnezeu. Nu este suficient ca altii sa arda pentru noi, trebuie ca noi sa ardem in post si rugaciune pentru puterea si manifestarea lui Dumnezeu. Avem scoli, dar nu avem scoliti, avem daruri, dar nu avem daruire.
Fratele Vladimir ne-a aratat ca bucurestenii sunt insetati dupa Dumnezeu ca lucrarea lui Dumnezeu inca are putere. Domnul sa ridice tot mai multe brate in rugaciune pentru Bucuresti. Ce se spune despre China in lume, asa se poate spune despre Bucuresti in Romania. „Este un urs care doarme, cand se va scula, nimeni nu o sa il poata opri”
Domnul sa ridice un om, cu o armata de oameni ai rugaciunii, care sa trezeasca „ursul”!
Felicitari „Ciresarilor”!!
Slavit sa fie Domnul!
Vei vedea lucruri mai mari decât acestea.
Ioan 1.50
Acest cuvânt a fost spus lui Natanael a cărui credinţă tare nu şovăie în faţa unei mărturii ferme, recunoscând că Domnul Isus este Fiul lui Dumnezeu şi împăratul lui Israel. Cei care vor să-şi deschidă ochii, văd; iată de ce acei care se închid pentru adevăr, rămân orbi.
În ce ne priveşte, noi am văzut deja multe lucruri, am auzit multe mărturisiri; dar sunt adevăruri şi mai măreţe în Cuvântul Său, adâncimi ale experienţei şi mai mari, înălţimi ale părtăşiei şi mai înalte, lucrări şi mai minunate, descoperiri mai măreţe de putere, dragoste şi înţelepciune. Toate acestea ne stau în faţă să le vedem, dacă vrem să ne încredem în Domnul nostru. Priceperea în a născoci învăţături greşite este distrugătoare, dar puterea de a vedea adevărul este o binecuvântare. Prin aceasta cerul ne este deschis, drumul într-acolo în persoana Fiului Omului ni s-arată tot mai lămurit. Să ne aţintim privirile la lucrurile de sus şi vom vedea lămurit lucruri din ce în ce mai mari, până ce vom putea să ne minunăm de faţa marelui nostru Dumnezeu şi strălucirea slavei Sale.
1 Corinteni 16:13 “Vegheati, fiti tari în credintã, fiti oameni, întãriti-vã!”
Trei indemnuri:
1. Vegheati! De ce ar trebui sa veghem? Care sunt motivele? Domnul le-a spus odata ucenicilor: “Vegheati ca sa nu cadeti in ispita!”. Ma irita foarte tare increderea falsa si artificiala pe care si-o impune lumea, societatea de astazi. Doamne cat teatru, cata fatarnicie la lumea asta!! Oamenii iti spun senin ca sunt bine, dar doua cuvinte daca schimbi cu ei, vezi ca sunt zdrobiti pur si simplu de o chestie… Unii incearca sa ascunda asta, altii lupta in alt fel, apeleaza la iresponsabilitate, parca nu ar fi problema lor. Cum pot oamenii sa se opreasca sa gandeasca? Cum pot fi iresponsabili, inconstienti? Al doilea motiv de veghere este acesta: “Vegheati, pentru ca nu stiti ziua si nici ceasul in care va veni Fiul Omului”. Domnul Iisus a venit odata ca Mantitor, a doua oara va fi judecator. Trebuie sa iei seama sa fi pregatit pentru a doua Lui venire. Daca vei fi credincios, vei fi rapit cu El, daca nu, vei fi judecat de El, si nu va fi cale de scapare.
2. Fiti tari in credinta! Ce poti face pentru ati intari credinta? O credinta slaba este mai paguboasa decat necredinta. Cand nu o ai, o cauti, cand o ai dar este slaba, te linistesti ca o ai, dar nu faci nimic pentru ca e slaba. Esti caldicel. Credinta vine in urma auziri, si auzirea vine prin Cuvantul lui Hristos. Cuvantul intareste credinta. Ea trebuie sa fie bazata pe Cuvantul lui Dumnezeu, nu ne putem sprijini pe sentimente aici, nici pe noi insine sau pe optimism. Cuvantul decide ce trebuie crezut si cum. Noi trebui sa fim linistiti si sa ne lasam purtati de Cuvant. Cat despre noi, trebui sa fim linistiti, nu este nimeni care sa se poata compara cu ceea ce poate da Scriptura. Lumea si pamantul va trece, Cuvintle lui Hristos vor ramanea in veac.
3. Fiti oameni! Asta ineamna in primul rand sa fii tu insuti, sa nu te ascunzi de tine oricine si oricum ai fi. Daca venim asa la Dumnezeu el ne schimba, este pregatit pentru orice lucrare de genul acesta. Noi nu suntem transformati pentru ca venim la El in mod prefacuti, ca si cum am fi bine, ok, dar noi suntem niste distrusi in interiorul nostru, abea ne mai rabdam pe noi insine, suntem disperati de indaradnicia si inconsecventa noastra. Ne e rusine si nu vream sa spunem nimanui. Oricum Dumnezeu ne vede, mai bine decat ne vedem noi, si inca vede altele de care noi nu ne dam seama acum. Daca Dumnezeu ne-ar spune tot adevarul despre noi, probabil ca am inebuni. O alta veste descurajatoa este ca si oamenii isi dau seama de noi, mai mult decat ne-ar place noua. Cine se ascunde, sau se preface, se intreaba la un moment dat: “De ce oamenii ma evita si nu au incredere in mine?”. Oamenii simt, chiar daca nu au dovezi concrete, au abilitatea de a intui si percept bine ceea ce esti, si actioneaza in consecinta. Mai este o singura sansa, sa nu ne ascundem de noi, ci sa lucram cu noi, curajosi si puternici. Nu avem de ce sa ne rusinam, asa sunt toti oamenii, mai mult sau mai putin. Dumnezeu stie asta si vrea ne se ne ajute, poate, si o va face. De aceea fiti oameni!
Apoi intareste toate aceste lucruri in viata ta.
Pv. 19, 2 “Lipsa de stiintã este o pagubã pentru cineva, si cine aleargã neghiobeste înainte, o nimereste rãu.”
Despre ce fel e stiinta este vorba aici? Oamenii nu mai cauta stiinta astazi! Dar este o stiinta pe care daca ar cunoaste-o ar dorio si mai mult si nu ar mai nimerio rau in viata. Este stiinta care ii invata ca in viata adesea ajung la capatul puterilor pentru ca Dumnezeu vrea sa ii indemne sa se increada deplin in El, incepand din aceasta viata si pentru totdeauna. Stiinta aceasta ii invata ca esecurile vietii pornesc dintr’o predispozitie interioara, indoiala, si daca ei ar cauta pe Dumnezeu, interiorul lor ar fi luminat de Hristos de Cuvantul Sau si atunci toata viata nu ar mai putea vi niciodata un esec, datorita credintei lor. Stiinta aceasta i-ar invata ca toate lucrurile sunt cu putinta celui ce crede, ca prin Hristos putem totul, despartiti de El nu putem face nimic. In noi este ceva mult mai important decat truput, de aceea Dumnezeu isi permite sa se foloseasca de acesta pentru interesul nostru etern.
Ce paguba este pentru cineva lipsa aceastei stiinte, pe care o gasim in Scriptura!
Un articol interesant despre vrajmasi, dusmani, iubirea infinita pe blogul lui „patratosu”. Sunt de acord cu el, stiu ca este un punct sensibil, pentru ca este un subiect intre dragoste si fermitate, intre ingaduinta si infruntare. Insa este un punct slab in crestinatate astazi, un punc rau interpretat si practicat in istorie de catre bisericile traditionale, special catolicii, unde infruntarea potrivnicilor s-a extins la martirizarea lor. Cred ca limita sabiei lui Hristos, este la nivelul cuvintelor si al apartenentei.
Invataturile lui Hristos aduc viata vesnica si putere, doar daca le tinem asa cum ni le-a dat El. In privinta asta trebuie sa fim fermi, razboinici, sa pastram nealterat, nediluat Cuvantul lui Hristos. Toata lucrarea Satanei se limiteaza la atat, sa dilueze/devieze (doar putin) adevarul spiritual, vezi ispitirea Evei – Geneza. Si daca reuseste asta, lucrarea lui este deplina.
Aceasta este sabia de care vorbea Hristos, sabia Duhului, care este Cuvantul lui Dumnezeu. Bine spunea Tozer, dupa cum remintea Marius C, sa nu lasam ca „sabia sa isi toceasca ascutisul..”
Daca mi-as da cu parerea in ce domeniu sabia crestinului s-a tocit,
– noi nu ne mai facem timp sa ne rugam (de aici lipsa de puterea unei vieti sfinte),
– nu mai suntem fideli adunarilor locale, (ele slabind, scade moralul crestinilor),
– suntem prea incurcati cu lumea si ncrengaturile ei (afectand calitatea slujirii spirituale)
– focusul pe Duhul Sfant (trebuie sa cerem mai des calauzirea Duhului, umplerea cu Duhul)
– evidetierea elementelor in care se vede divinitatea lui Hristos (nasterea din fecioara, viata fara pacat, moartea pentru pacatosi, ingroparea si invierea Lui). Acestea fiind elementele mantuitoare si pline de putere ale evangheliei.
romoflorin 