Ascultand la Radio Romania Actualitati azi dimineata am auzit o statistica alarmanta: unul din cinci romani au probleme in lupta cu depresia. Acolo era si un medic specialist si incerca sa dea explicatii in care spunea: Motivul principal al depresiei in diversele ei forme este modul in care gandim si interpretam evenimentele din viata. Din pacate oamenii fac mare caz de medicamente, cand au probleme mai mari apeleaza la medicamente. Acestea au si ele rolul lor foarte important mai ales in situatiile de criza majora, dar cand incetezi sa le mai ei, sistemul de gandire preia toate responsabilitatile si daca el nu este bine pus la punct, repetam “istoria”, si medicamentul acela poate deveni ca un drog pentru noi.
Mi-a placut comentariul scurt la o problema asa de mare. Oamenii isi spun simplu: asa cred eu, sau asa gandesc eu si gata. Insa dupa cateva luni de gandire in felul acela, ajunge in externuare nervoasa si depresia. Unde este problema? La altii? In lume? Lumea de cand este se confrunta cu aceleasi probleme in esenta “toate sunt vechi si noi sunt toate” cum spunea Eminescu, dar de cand e lumea nu au cazut nervos atatia oameni ca astazi! De ce oare?
Pe de o parte cred ca este si extenuarea fizica de astazi: telefon, internet, tv, radio, cu zeci de voci si responsabilitati pe fiecare frecventa. Asta este mult fata de inaintasii nostrii care nu aveau decat cateva voci si responsabilitati in imediata lor apropiere.
Insa cauza principala este ca astazi incearca sa se vanda minciuna ca tu alegi sa crezi ce este bine si ce este rau, si asa va fi cum crezi tu. Oaaau! Ce minune. In luma asta fiecare creeaza ceva si apoi totul este in armonie! Ce irational! In matematica putem adauga ceva? Cei mai mari cercetatori se caznesc sa descopere sa inteleaga principiile matematicii pentru a o putea intrebuinta. In fizica la fel stau lucrurile, in muzica de asemenea. Oamenii au facut o exceptie nastrusnica si anume in domeniul moralei si al spiritualitatii. Ei cred ca singuri pot decide ce e bine si ce e rau, adica cum stau lucrurile. Insa trebuie sa stim ca asa cum este in fizica, toate lucrurile se descopera si in functie de asta le poti intrebuinta cu succes, asa este si pe taram moral si spiritual.
In Geneza spune: „La inceput Dumnezeu a creeat cerurile si pamantul” Cerurile, adica lumea spirituala, nu stelele si soarele care au fost create in ziua a patra. Asa ca daca ne minunam de lumea fizica pe care o descoperim, cum putem noi sa credem ca lumea spirituala o „creea” noi, cu mintea noastra ingusta si orbita de patimi si mandrie?
Depresia nu este decat o lovire cu capul de pragul de sus. Sunt niste realitati spirituale si psihice care nu pot functiona sanatos decat atunci cand sunt puse in concordanta cu realitatea lui Dumnezeu din Scriptura. E ca si cum ai incerca sa treci printr’un zid, din punct de vedere fizic, sau ai incerca sa iei carbuni prinsi in maini. Nu incerca sa ii schimbi pe altii, ci revizuieste-ti gandirea si felul cum interpretezi lucrurile. Nu ati observat ca in cazurile extreme de depresie, medicii, dintr’un instinct al constiintei, indruma pacientii sa creada in Dumnezeu daca pot face asta?
Dumnezeu ne explica foarte clar lucrurile in Scriptura, in special in Noul Testament. Cu cat cineva renunta la incapatanare si aroganta ca el stie si nu are nevoie de Dumnezeu sa il invete, cu atat va avea o minte mai sanatoasa si va putea ajuta si pe altii sa o aibe.
Iar daca sunt unii pocaiti care la fel trec prin aceleasi experiente, trebuie sa nu isi mai zica precum evreii odinioara: „noi avem de tata pe Avraam”, (adica noi suntem copii lui Dumnezeu) ci sa faca fapte vrednice de pocainta lor. Altfel nu sunt cu nimic mai deosebiti deat ceilalti oameni.
Iisus spunea: (Marcu 12:30-31) „Sã iubesti pe Domnul, Dumnezeul tãu, cu toatã inima ta, cu tot sufletul tãu, cu tot cugetul tãu, si cu toatã puterea ta”; iatã porunca dintâi. Iar a doua este urmãtoarea: „Sã iubesti pe aproapele tãu ca pe tine însuti.” Nu este altã poruncã mai mare decât acestea.”
Acestea sunt principiile vietii!
romoflorin 
florin,
imi permit sa iti dau un sfat… macar ca te stiu si te apreciez mult pt cum ti-ai adiministrat timpul tau cu Dumnezeu de cind te-ai intors la Domnul. „cine crede ca sta in picioare, sa ia seama…”
ei eu am avut o parere f negativista si dezaprobatoare pt cei (crestini) care au trecut prin experienta urita a depresiei… si Dl a ingaduit sa ajung si eu exact acolo! de ce?! m-am crezut tare in credinta, l-am cunoscut pe Dumnezeu foarte indeaproape, si eu am vazut minuni dupa minuni facute de El, si totusi…
1-un motiv pt care eu cred ca se ajunge acolo este…mindria. vrem sa rezolvam problemele cum ne taie capul pe cind Dl vrea sa fim dependenti de El in absolut orice lucru. luncrurile nu ies intotdeauna cum vrem noi si apoi chiar daca ies, dar sint facute in fire…atrag dupa sine alte lucruri tot in fire de unde si putere spirituala mai putina… si uite asa…incepe deznadejdea, nelinistea, depresia.
2. in imparatia Lui sint fel de fel de tipuri de oameni, unii mai slabi, altii foarte tari, unii mai inclinati spre deznadejde, altii plini de optimism, si e tare bine atunci cind treci prin asa o incercare sa existe cineva care sa fi trecut pe acolo ea insasi si care a biruit si astfel te poate incuraja pina biruiesti si tu. Dl are caile LUI misterioase, si depresia e si ea un instrument in mina LUI. am vazut ca si pina si o depresie a fost tot spre slava LUI. e greu sa treci prin asa ceva, insa…Dl isi trage slava din toate lucurile. trebuie avuta grija si mila in acest fel de problema.
dorca,
inteleg comentariul tau. Este corect. Intradevar, eu am comentat depresia plecand de la emisiunea aceea radio si mergand pe cauze de gandire, interpretare, stiu ca sunt intalnite alte forme de depresie in lucrarea spirituala care nu au legatura ca modul de gandire si mai degraba cu volumul de munca, sau atitudinea cum ai spus, mandrie, fire pamanteasca. Stiu ca Spurgeon toata viata a luptat cu starile de depresie, Luther si altii. Insa vezi ca aceste persoane rar au ajuns la medic din cauza asta intrucat era o cauza interioara pe care o puteau identifica pana la urma prin ajutorul Scripturii si a Duhului Sfant. Desi nu erau mai putin dureroase aceste depresii, erau mai putin riscante.
Insa in spitalele de psihiatrie sunt un numar mare de „evanghelici”, acum o spun in cunostinta de cauza, sunt unii evanghelici care nici de Dumnezseu nu se tin si nici de lume, ajung mai rau decat cei fara Dumnezeu, cum spune Iisus, starea lor din urma ajunge mai rea decat cea dintai. Ei sunt aceia care se joaca cu Dumnezeu sau Il iau in desert, devin iresponsabili „in Numele Domnului”. (la ei m-am referit in special in articolul meu)