Pv. 19, 2 “Lipsa de stiintã este o pagubã pentru cineva, si cine aleargã neghiobeste înainte, o nimereste rãu.”
Despre ce fel e stiinta este vorba aici? Oamenii nu mai cauta stiinta astazi! Dar este o stiinta pe care daca ar cunoaste-o ar dorio si mai mult si nu ar mai nimerio rau in viata. Este stiinta care ii invata ca in viata adesea ajung la capatul puterilor pentru ca Dumnezeu vrea sa ii indemne sa se increada deplin in El, incepand din aceasta viata si pentru totdeauna. Stiinta aceasta ii invata ca esecurile vietii pornesc dintr’o predispozitie interioara, indoiala, si daca ei ar cauta pe Dumnezeu, interiorul lor ar fi luminat de Hristos de Cuvantul Sau si atunci toata viata nu ar mai putea vi niciodata un esec, datorita credintei lor. Stiinta aceasta i-ar invata ca toate lucrurile sunt cu putinta celui ce crede, ca prin Hristos putem totul, despartiti de El nu putem face nimic. In noi este ceva mult mai important decat truput, de aceea Dumnezeu isi permite sa se foloseasca de acesta pentru interesul nostru etern.
Ce paguba este pentru cineva lipsa aceastei stiinte, pe care o gasim in Scriptura!
romoflorin 
„In noi este ceva mult mai important decat truput, de aceea Dumnezeu isi permite sa se foloseasca de acesta pentru interesul nostru etern.”
Hm. Asta ziceau si gnosticii secolului II…Este oare acel „ceva” chiar asa de „mult mai important” decat trupul? Cuvintele sunt periculoase. Io intuiesc ce ai vrut sa zici. Dar formularea e capcana. Trupul e templul Duhului. Trupul e foarte important si el. Nu e nicidecum mult mai putin important, ca sa folosesc exprimarea din articol. Be blessed, brother!
Alterama:
criticul meu, ma bucur de acuratetea si atentia ta.
Gnosticii vorbeau ca partea spirituala din ei este importanta si trupul nu, asa ca poti trai in pacat, oricum trupul este neimportant. Nu asta reiese din textul de mai sus. Trupul nostru este supus putrezirii, bineinteles ca el trebuie pastrat in sfintenie, insa el este neputincios si slab, de aceea este nevoie sa ne purtam cu asprime cu el, adesea. Sufletul este etern si cel mai important. Trupul acesta isi va primi adevarata insemnatate atunci cand va fi imbracat in trup de slava, acesta muritor, trebuie sa fim gata sa il sacrificam pentru binele noastru etern. Valoarea pe care o dai, sa nu ii impinga pe unii in comoditate si confort, „ca trupul trebuie pastrat, e valoros doar !”
Mai degraba trebuie sa nu iubim viata aceasta, ca sa o castigam pe cea viitoare.
Cand trecem prin incercari, trupul sufera mult si se deterioreaza, dar omul dinlautru se face mai bun, se inoieste din zi, in zi. Pavel avea un tepus in carne pentru protectia sufletlui sau (ca sa nu se ingamfe). Pentru Dumnezeu asta este un castig.
Asta era ideea bother!
Be blessed! 🙂