Scopul darurilor Duhului Sfânt este unitatea bisericii și zidirea ei. Iar acest lucru se realizează prin jertfirea și umilința celui care administrează darul respectiv.
Astăzi vedem mulți slujitori care și-au luat darul în serios pentru ei, se slăvesc pe sine, iar în paralel mai umilesc și pe alții.
Aceștia ignoră din ce în ce mai multe cuvinte din scriptură: cuvinte care nu trebuiesc folosite, principii care nu trebuiesc încălcate, etc. Toate acestea le sacrifică pe altarul populismului. Pe slujitorii adevărați îi cunoști după roadele lor. Care sunt acestea? Roada Duhului în caracterul lor, pocăința lor și altora din jurul lor, inveștirea vieții în facerea de ucenici, după porunca Domnului.
romoflorin 
Tu spui: „Scopul darurilor Duhului Sfânt este unitatea bisericii și zidirea ei. Iar acest lucru se realizează prin jertfirea și umilința celui care administrează darul respectiv.”
Biblia spune: Şi fiecăruia i se dă arătarea Duhului spre folosul altora. (1 Corinteni 12:7)
Deci, Scriptura adeverește că manifestarea (administrarea) Duhului este spre folosul altora (adică al tuturor), dar nu este spus nicidecum că, „acest lucru se realizează prin jertfirea și umilința celui care administrează darul respectiv.”
Acest lucru este o adăugare la cuvântul lui Dumnezeu (Prov. 30:6).
Biblia dimpotrivă, spune că „cine intră în odihna Lui se odihneşte şi el de lucrările lui, cum S-a odihnit Dumnezeu de lucrările Sale.” (Evrei 4:10)
Prin urmare, nu este vorba de nici-o „jertfire” a celui ce administrează darul respectiv, asa cum spui. Iar aceasta fiindcă, tot Biblia ne spune: Am fost răstignit împreună cu Hristos şi trăiesc…, dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine. (Galateni 2:20a)
Cât despre ce ai spus: Astăzi vedem mulți slujitori care și-au luat darul în serios pentru ei, se slăvesc pe sine, iar în paralel mai umilesc și pe alții.
Astfel de „slujitori” de care vorbești, ei înșiși dovedesc că, „nu slujesc lui Hristos, Domnul nostru, ci pântecelui lor şi, prin vorbiri dulci şi amăgitoare, ei înşală inimile celor lesne crezători.” (Romani 16:18)
Biblia mai spune că, Ei sunt nişte cârtitori, nemulţumiţi cu soarta lor, trăiesc după poftele lor, gura le este plină de vorbe trufaşe şi slăvesc pe oameni pentru câştig. (Iuda 1:16) Astfel că lor le este păstrată negura întunericului pentru vecie.
Vasile,
Efeseni 4:12 spune care este scopul darurilor: „pentru desăvârşirea sfinţilor, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos,”
– Textul tău din corinteni trebuie înțeles corect, Pavel vorbea unei biserici din Corint. Textul din Efeseni poate te ajută puțin, este mai specific. Eu știu că trebuie să vestim evanghelia tuturor, dar scopul este ca oamenii să vină la Hristos, să intre în biserica Lui, nu să rămână pe străzi, sau cum spun unii: „cu credința în inimă.”
1 Ioan 3:16 „Noi am cunoscut dragostea Lui prin aceea că El Şi-a dat viaţa pentru noi; şi noi deci trebuie să ne dăm viaţa pentru fraţi.”
– Când slujești pe frați și pe oameni, trebui să o faci cu jertfire de sine, nu „când am timp”, „eu sunt ocupat cu cariera”, etc.
Ai citat frumosul text: „Am fost răstignit împreună cu Hristos şi trăiesc…, dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine”. (Galateni 2:20a)
– eu înțeleg că Hristos trăiește în tine, dar asta se vede după roadele tale, nu după spusele tale. Ar fi bine să meditezi la versteul acesta: „1 Corinteni 9:27 „Ci mă port aspru cu trupul meu şi-l ţin în stăpânire, ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat.”
Vasile și acum îți dau în îndemn. Văd că folosești sabia Cuvântului, nu îmi place duhul cu care o faci, dacă nu o faci potrivit Duhului Domnului și o faci potrivit duhului tău, ți se va lua sabia din mână. Te îndemn să citești regulile blogului din bara de sus și să ții cont de ele!
Florin, citeste cu atentie, eu nu am spus ca Efeseni 4:12 nu ar fi potrivit. Daca aceasta este perceptia ta citind interventia mea, te priveste.
Eu cred ca atunci cand se aduce „o invatatura”, trebuie luat in calcul „tot cuvantul lui Dumnezeu”, nu trebuiesc alese numai anumite versete care ar da bine cu „invataturile noastre”.
Deci, eu nu am spus ca atunci ‘Când slujești pe frați și pe oameni, o faci „când ai timp”, sau „ca esti ocupat cu cariera”, etc.’ Aceste lucruri vin de la tine (Proverbe 30:6).
Era foarte simplu sa se inteleaga versteul din Galateni 2:20a: Am fost răstignit împreună cu Hristos şi trăiesc…, dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine. Dar, se pare ca nu toti inteleg.
Ceea ce vreau sa spun este ca, atunci cand cineva a ajuns la adevar, cunoaste pe Dumnezeu si primeste „mantuirea”, de acum inainte urmeaza o schimbare majora, nu mai traieste pentru sine.
In continuarea versetului este spus foarte clar: viaţa pe care o trăiesc acum în trup o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit şi S-a dat pe Sine Însuşi pentru mine.
Fiindcă Isus a murit pentru toţi, deci toţi au murit, nu mai este nimeni viu.
Şi El a murit pentru toţi, pentru ca cei ce trăiesc să nu mai trăiască pentru ei înşişi, ci pentru Cel ce a murit şi a înviat pentru ei. (2 Corinteni 5:15)
Acum pricepi ca nu mai este vorba de, „timpul tau si nici de cariera ta, etc.”?
Tu mai spui ca nu se vad roadele la mine, dar ce anume ai vazut (sau nu ai vazut) ca sa poti fi indreptatit sa spui acest lucru (Matei 12:36)?
Ai mai spus si ca nu-ti place duhul cu care maniesc „sabia Cuvantului”. Dar ce oare ar fi fost potrivit ca sa placa? Poate, oarece „aprecieri”, asa cum celor mai multi le place (2 Timotei 4:3) . . . !?
Eu nu caut sa ma cert cu nimeni si nu am scris nimic care sa injoseasca pe cineva, dar nu am scris nici ca sa placa „oamenilor firesti”.
Dacă aş mai căuta să plac oamenilor, n-aş fi robul lui Hristos. (Galateni 1:10c).