Scopul venirii lui Hristos

Fiul lui Dumnezeu S’a arătat ca să nimicească lucrările diavolului.  (1 Ioan 3:8)

Scopul declarat al Domnului Isus nu a fost acela de a fii un model moral pentru noi, fără îndoială am putut să vedem și asta, scopul lui a fost să nimicească lucrările diavolului.

Cum a făcut acest lucru?

I. Trecutul

V’am învăţat înainte de toate, aşa cum am primit şi eu: că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi;  (1 Corinteni 15:3)

Problema omului era păcatul. Se spune că Diavolul nu are decât gură, el nu are mâini. Dacă noi nu facem păcat, el nu are ce să ne facă. Ne ispitește, ne încolțește, dar doar când am săvârșit păcatul, atunci ne are la mână. Și are dreptate. Degeaba zicem noi că ne-a ispitit ca în Eden, probabil că ne râde în față și spune că a fost isteț. Dar noi cât timp aveam păcat, avem o problemă, indiferent din pricina cui și cum. Hristos a venit să anuleze această datorie a noastră, plătind El în locul nostru păcatele noastre. De acum oricine vrea să vină la Dumnezeu, are un Mijlocitor, are o cale, poate să facă lucrul acesta pentru că problema păcatelor lui trecute este rezolvată.

II. Prezentul

Ştim bine că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, pentruca trupul păcatului să fie desbrăcat de puterea lui, în aşa fel ca să nu mai fim robi ai păcatului;  (Romani 6:6)

Rezolvând problema păcatului, Domnul a rezolvat o problemă cu trecutul nostru, dar noi mai avem o problemă prezentă: ”Omul cel vechi, firea”. Hristos a murit pe cruce nu doar pentru păcatele noastre, ci și împreună cu omul nostru cel vechi, pentru ca să îl dezbrace de puterea păcatului, adică să îl facă ineficient. Noi mai avem fire, cei credincioși, dar firea poate fi înfrântă, e dezbrăcată de puterea ei. Nu mai suntem ca cei din lume: ”Nu putem să nu păcătuim”. Trupul păcatului este dezbrăcat de puterea lui. Creștinul care spune: ”nu am ce face, sunt om” nu își cunoaște drepturile și puterea în Hristos, e înșelat. Noi în Hristos putem trăi în ascultare de Domnul, nu mai trebuie să ascultăm de fire, nu mai avem nici o datorie față de ea. Dacă un creștin păcătuiește, este pentru că nu veghează, nu se roagă și nu face ce i-a spus Domnul să facă, nu pentru că firea l-a constrâns. Această problemă a fost rezolvată de Hristos cu adevărat, exact așa cum a fost rezolvată și problema păcatului – Romani 6,6.

III. Viitorul

În ce mă priveşte, departe de mine gîndul să mă laud cu altceva decît cu crucea Domnului nostru Isus Hristos, prin care lumea este răstignită faţă de mine, şi eu faţă de lume!  (Galateni 6:14)

Domnul a rezolvat problema trecută a păcatului, problema prezentă a firii, dar mai avem una, problema viitoare a lumii. Noi trăim în lume și ea ne trage la rău, ea ne ispitește, ne prigonește etc. Domnul ne spune prin apostolul Pavel că prin cruce, lumea este răstignită față de noi, și noi față de lume. Adică Domnul ne-a dat o nouă lume: ”Biserica, sfinții” Noi nu mai datorăm nimic lumii ca să trăim după îndemnurile ei: ”Să nu vă potriviți chipului veacului acestuia” Rom. 12,1. Trăim în ea, ne plătim datoriile, dar nu are nici o putere asupra noastră în ce privește păcatul. Uitați-vă în lume cum frații noștri își dau viața cu îndrăzneală pentru Hristos exact ca în primul secol. Duhul Sfânt e același. Creștinii nu se tem de lume și nu au treabă cu ea, când e vorba de ascultare de Dumnezeu. O respectă însă și se roagă pentru ea, dar noi aparținem altei lumi, celei de sus!

Sărbători fericite!