Eu cred că evoluția tehnologică a amplificat toate lucrurile, partea mai puțin bună este că cei ce fac răul, prin tehnica de astăzi îl pot face mai mare; dar partea bună este că cei ce fac binele îl pot face și mai bine. Așa văd eu internetul între oemenii de bine și mai ales între creștini 🙂 – ca un mijloc de amplificare a binelui. Apostolul Pavel folosea tehnica scrisului cu două mii de ani înainte cu putere. Nu vedem așa multe epistole la alții așa cum le vedem la el, de aceea cred că dacă ar fi trăit astăzi, beneficiind de tehnica zilelor noastre, ar fi răsturnat lumea de astăzi cu susul în jos, de șapte ori mai mult ca atunci – Asia mică. Cred că aici se împlinește profeția lui Daniel care spune: ”Dar aceia din popor, cari vor cunoaşte pe Dumnezeul lor, vor rămînea tari, şi vor face mari isprăvi.”  (Daniel 11:32) Acum se pot face isprăvi mai mari cum bine vedem la oamenii lui Dumnezeu de pe întreg pământul.

Văd ici colo câte un material care vorbește de efectele rele ale internetului.

Ieri fratele Emil Bartoș – păstor, teolog, profesor, a avut o întâlnire cu tinerii din București pe tema: ”Între internet și integritate”. Concluziile finale au fost ca internetul să nu devină rău pentru tine:

• Să pui graniță răului, să pui repere, limite acestuia.
• Să nu sacrifici relațiile reale în favoarea relațiilor virtuale. Ține-le pe amândouă în echilibru!
• Fă un raport corect între cât stai pe net și cât stai cu Domnul. Să fie așa cum trebuie!
• Să ai evidențe clare că tu depinzi de Dumnezeu și nu de net.
• Depistează constant sursele de păcătuire și eliminăle: recunoaște-le, cereți iertare, schimă-te și apoi mergi mai departe.
• Păzește-ți simțurile, ia distanță gradual de ceea ce știi că te slăbește.
• Roagă-te mai mult, trăiește curat și în lumină.

Așa că dacă vom ține aceste reguli și altele personale, vom putea folosi în bine aceste instrument deosebit.

Vreau să vă spun că apreciez prezența fiecăruia dintre voi. Au activez de mai mulți ani pe net și am avut perioade și perioade, am căutat să fiu oarecum constant și aici făcând ceea ce am considerat că este bine. Am văzut media de vârstă în sondajul din bara de alături. Am văzut activitatea foarte intensă pe lista de rugăciune, care în ultimul timp nu a fost la fel, dar asta înseamnă că poate reveni dacă a fost așa odată, voi mai scrie pe tema asta. Apreciez darul unora dintre voi de poeți deosebiți, alții de tineri care inspirați pe alții prin personalitatea voastră. Unii cititori nu sunt așa expuși, dar știu că sunt acolo pentru că într-un fel sau altul au spus-o. Alții sunt oameni de o înaltă ținută spirituală. Sunt mândru de voi toți și sper să ne ajutăm reciproc prin darul pe care Dumnezeu l-a dat fiecăruia dintre noi astfel încât să ne facem mai buni și nu mai răi.

Mă bucur de voi toți, cu toată dragostea și respectul!

Florin Stoica

Eu am îndrăgit de la început cartea ”Călătoria creștinului” de John Bunyan, consider că este una din cele mai importante cărți după Biblie pe care fiecare credincios ar trebui să o știe. De aceea am postat link-ul din dreapta cu ecranizarea acestei cărți. Fratele CH Spurgeon se îngrijea ca în fiecare an să citească cel puțin odată această carte.

Am citit de curând o cartea a fratelui Bruce Wilkinson în care vorbea de asemenea de o călătorie a unui vizionar (un alt nume pentru credinciosul care a primit viziunea lui Dumnezeu), iar acesta imediat ce părăsește zona de confort a propriei vieți intră undeva în valea uriașilor. Aceștia i se împotrivesc, îl găsesc nepregătit, dar Dumnezeu îi spune să lupte împotriva lor cu Adevărurile pe care le-a învățat până acum din Scriptură. Acești uriași sunt: Lipsa materială, corupția și respingerea. Aceste elemente nu apar în forma aceasta în cartea lui Bunyan, acolo este la un moment dat ”Uriașul deznădejde”.

Mi se pare cu adevărat un uriaș relevant în calea creștinului adevărat – corupția. Cred întradevăr că este un uriaș adevărat (bine surprins de Bruce Wilkinson) cu care credinciosul se luptă. De asemenea și respingerea mi se pare un uriaș adevărat, doar că în opinia mea el este mascat oarecum. Nu îți dai seama că e el când te lupți cu el.

Bruce W. spunea că în această luptă nu trebuie să ascultăm de teamă, ci să folosim adevărul Scripturilor drept arme. De ce îngăduie Dumnezeu așa? Pentru că o personalitate spirituală nu se formează decât dacă este aruncat într-o situație care este peste puterile lui și nefamiliară. Marile succese în general au la început răni. Fără un adversar înfricoșător nu putem vorbi de un curaj autentic. Această situație nu înseamnă că nu ești pe drumul cel bun, ci că ai ieșit din zona de confort mai degrabă. Mărimea provocărilor reflectă mărimea lucrării viitoare.

”Nu v’a ajuns nici o ispită, care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Şi Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre; ci, împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s’o puteţi răbda.”  (1 Corinteni 10:13)