Îndată tatăl copilului a strigat cu lacrămi: „Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele!“  (Marcu 9:24)

Un tată avea un copil posedat de un duh surd și mut, a venit la ucenicii Domnului, dar aceștia nu au putut să scoată duhul cel rău. Domnul a mustrat necredința ucenicilor, apoi întreabă de când îi vine așa copilului. Tatăl spune că de mic îl aruncă în apă sau în foc ca să îl omoare. ”Dacă poți face ceva te rog ai milă de noi și ajută-ne” spune tatăl. Isus a răspuns: „Tu zici: «Dacă poţi!» … Toate lucrurile sînt cu putinţă celui ce crede!“ Apoi i-a eliberat fiul.

Nu este adevărat ce cred unii oameni că la Dumnezeu trebuie să vii numai cu o credință exemplară. La Domnul dacă vii chiar și cu întrebări, Domnul nu îți va întoarce spatele, vezi cazul lui Toma. Dumnezeu vrea ca să vii la El. Fă un semn, fă un pas, fă ceva, și Domnul va vedea și îți va răspunde. O femeie doar s-a atins de El, și s-a dovedit a fi de ajuns pentru Domnul. Dumnezeu este cel mai mare susținător al omului, el este mai mult decât e mama cu copilul, spune asta aici:

Poate o femeie să uite copilul pe care-l alăptează, şi să n’aibă milă de rodul pîntecelui ei? Dar chiar dacă l-ar uita, totuş Eu nu te voi uita cu niciun chip:  (Isaia 49:15)

PS putem spune însă pentru slujitori că pe ei i-a îndemnat să postească și să se roage.