Pe urmele rugăciunilor

La secția de urgență unde am ajuns azi, le-am spus celor ce ma ingrijau:

“Mă rog pentru voi de un an de zile și iată-mă că acum am eu nevoie de voi. Sunt păstor și ne rugăm cu biserica sistematic pentru cei care îngrijesc în prima linie pe timpul acestei epidemii de Covid. “

M-a surprins răspunsul lor: “Tu ai nevoie de noi doar acum, dar noi avem nevoie de tine întotdeauna. Mulțumim frumos “

+++

Dimineața am lăsat-o pe Daniela la un spital. Seara m-am dus eu la altul. Nu prea sunt paturi. Nu- i opresc decât pe cei mai gravi. Eu n-am fost niciodată un tip grav. Sper să n-am pneumonie și să mă lase acasă.

Tipul acesta de situații sunt cele în care trebuie să te relaxezi, să te detașezi și să te transformi într-un simplu spectator care admiră ce face Dumnezeu. Am învățat-o de la Richard…