Am citit pe net o descriere a poporul român din perioada comunistă: incapabil de a acţiona, fricos, depăşit de situaţie, nesigur, neputincios. Mi-a placut descrierea, o gasesc potrivita. Ma intreb daca am depasit acest spirit. Oare ce ar trebui facut pentru a depasi acest spirit? Si care sunt modalitatile gresite de a depasi aceasta situatie?
Iata ce ganduri v-am propus spre meditatie 🙂
romoflorin 
adica nu ti-a placut descrierea, dar cam asta e…:) cred ca descrierea e una general valabila pentru orice popor ajuns in situatia data. Poate ca ar trebui sa gasim cauzele pentru care un popor ajunge in situatia aia nenorocita… Da-l pe DUmnezeu deoparte si vei avea parte de tot felul de descrieri asemenea celei de sus. Parerea mea!:)
Ca tot nu ti-am urat „La multi ani!”, iti urez crestinescul „Vesnicie placuta!”:) Domnul bun cu noi!
Multumesc de urare siloxy! La multi ani si tie, si un an binecuvantat alaturi de cei dragi!
Ai spus bine daca Il dai pe Dumnezeu deoparte oamenii ajung ca in descrierea de mai sus. Ar fi interesant sa vedem ce ne ajuta sa iesim din starea aceea. Probabil ca primul lucru ar fi vointa, apoi cunoasterea si dupa aceea curajul.
cu bine
Pai… sa facem alta descriere 🙂
Claudiu, citind comentariul tau ma gandeam la ce spunea pastorul Norman Vincent: „Punctul slab al multor persoane este acesta: Ei nu ajung nicăieri pentru că au numai o idee vagă despre destinaţia lor, despre idealul lor în viaţă. Lipsa unui ţel anume ne privează de bucuria împlinirii lui.”
Cred ca este foarte important sa facem o alta descriere 🙂