Pocainta & credinta

revarsare-de-lumina„Sa implinit vremea si Imparatia lui Dumnezeu este aproape. Pocaiti-va si credeti in Evanghelie!” Marcu 1,15

Pentru ca imparatia lui Dumnezeu sa intre in viata cuiva, Iisus spune ca in primul rand el trebuie sa se pocaiasca de pacate. Pacatul nu trebuie sa reprezinte neaparat un motiv de rusine personala, el este mai degraba un motiv de rusine si condamnare a umanitatii in ansamblu. Vedem ca atunci cand Iisus a vorbit cu femeia samariteanca si i-a descoperit pacatele ei, nu a instigat cu nimic la rusine ci doar a confirmat : „Aici ai spus adevarul”. Pacatul este mai degraba un blocaj spiritual, o legatura a intunericului, care trebuie adusa prin pocainta inaintea lui Dumnezeu si spalat, deslegat prin sangele Sau. Este firesc sa ne rusinam de pacatele noastre, dar nu in felul in care incerci sa ascunzi, sau sa te eschivezi. Este o susine care vine din mandrie, si ascunde pacatul, si este o rusine care vine din teama de Dumnezeu si il marturiseste deschis, primind iertarea si eliberarea in final.

Al doilea lucru pe care Iisus spune ca trebuie sa il facem ca Imparatia lui Dumnezeu sa intre in inima noastra, in viata noastra este sa credem in Evanghelie. Evangelie vine din grecestul „euanghelion” care inseamna veste buna. Dupa ce ne pocaim din inima de pacatele si predispozitia noastra spre ele, trebuie sa fim capabili sa credem in vesti bune. Sunt unii care se pocaiesc dar ei nu cred ca va fi mai bine.. Nu cred in vesti bune, ba dimpotriva se tot acuza, se tot umilesc si injosesc pe sine, ei nu cred in Evanghelie. Credinta in Evanghelie este motivul pentru care noi trebuie sa ne pocaim. Cand dezbraci o haina murdara, o faci cand ai alta curata. Dumnezeu ne poate oferi mult din resursele proprii, si noi primim acestea prin credinta. Primim intelepciune, daruri speciale de la Duhul Sfant prin care ne vom regasi pe noi si scopul vietii noastre, chiar daca nu toti de langa noi vor fi binecuvantati neaparat ( nici Pavel, nici Domnul Iisus nu au avut sprijinul celor de neamul lor in totalitate), noi avem izbanda in tot ce vom face pentru ca vom fi calauziti de Duhul Sfant al lui Dumnezeu.

Poacainta fara credinta este slabiciune. Poate duce la depresie sau chiar in pragul sinuciderii.. pentru ca daca nu vezi decat raul, dar nu poti sa vezi si lumina de la capatul tunelului, nu poti sta in echilibru, nu poti inainta in mod real. Din nou, credinta fara pocainta este doar religie, care nu poate mantui pe nimeni. Cati nu spun astazi ca si ei cred in Dumnezeu? Dar ei traiesc linisti asa cum isi doresc ei, fara sa isi puna intrebarea: Cum ar vrea Dumnezeu sa traiesc eu? Scopul final al lui Dumnezeu este vestea buna, nu pocainta. Pocainta de pacate tine aici pe pamant o vreme scurta, insa vestile bune vor continua o vesnicie cu Dumnezeu. Ochii nostrii, suntem instruiti sa ii tinem atintiti la Hristos, eliberatorul, in sus spre Dumnezeu, spre binecuvantarile vesnice, si nu in jos spre pacat, sa ne uitam inapoi de unde am plecat. – Vom fi atenti la ochii nostri! Ne vom pozitiona corect, astfel incat Dumnezeu sa ne poata folosi mai mult, iar noi sa primim mai mult har.

Multe binecuvantari!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s