Cararea rugaciunii – Samul Chadwick

Nu trebuie să faci reclamă unui foc. Focul îşi face singur reclamă.

Îmi doresc să mă fi rugat mai mult, chiar dacă aş fi muncit mai puţin; şi din adâncul inimii mele, îmi doresc să mă fi rugat mai bine.

Se pare că cel mai mare lucru din universul lui Dumnezeu este un om care se roagă. Există un singur lucru şi mai uimitor − ca omul, ştiind toate acestea, să nu se roage.

Rugăciunea este plină de contradicţii aparente. Este atât de simplă încât şi un copil se poate ruga şi este atât de profundă încât nici cel mai înţelept nu-i poate explica misterul. Este atât de uşoară încât cei care nu au putere se pot ruga şi este atât de istovitoare că solicită toate resursele de energie, inteligenţă şi putere. Este atât de naturală încât nu este nevoie să fie învăţată şi este atât de mult dincolo de natură încât nu poate fi învăţată în şcoala înţelepciunii acestei lumi.

Minţii moderne nu îi place ideea că rugăciunea este o agonie şi o implorare, o argumentare şi o luptă, un război şi o stăruinţă.

E destul de clar că rugăciunea nu este acel lucru uşor ce pare a fi implicat în simplitatea de a cere Tatălui nostru ceresc ceea ce vrem şi de a primi lucrul cerut. Este trudă în ea. Este muncă în ea. Este implorare în ea. Este stăruinţă în ea.

Răsplata rugăciunii este puterea. Ne ia foarte mult să învăţăm că rugăciunea este mai importantă decât organizarea, mai puternică decât armatele, mai influentă decât bogăţiile, mai tare decât orice cunoştinţă. Rugăciunea care biruieşte face oamenii invincibili. Aceia care biruiesc în locul tainic al Celui Prea Înalt nu pot fi înfrânţi nicăieri. Toate lucrurile sunt posibile rugăciunii în ascuns.

comanda <aici>