Aceasta atitudine era caracteristica bisericii din Laodicea: „Sunt bogat, m-am imbogatit, si nu duc lipsa de nimic’, si nu stii ca esti ticalos, nenorocit, sarc, orb si gol.”
Asa sunt astazi unii credinciosi, indestulati, spiritual vorbind. Ei sunt credinciosi, s-au botezat, cunosc cuvantul, ce sa mai mearga ei la adunare, ce sa mai isi dea ei silinta sa sprijineasca lucrarea lui Dumnezeu. Se complac intr’un spirit de auto-multumire. Probabil ca a fost un moment de „dragoste dintai”, in care erau si ei plini de ravna. Acum insa au crescut. Se uita la cei plini de ravna cu o atitudine de parinte, gresit inteleasa: „Uite la el, parca imi amintesc cand eram si eu in dragostea dintai, plin de ravna..” si nu isi da seama ca pentru faptul ca gandeste asa, este ticalos, nenorocit, sarac, org si gol. El se gandeste: „este adunare in timpul saptamanii, sa mearga cine nu e mantuit, cine cauta pe Domnul. Slava Lui eu l-am gasit pe El!” Se crede satul in cele spirituale, bogat. „Este lucrare de facut, sa mearga cei noi pe cale, cei intorsi de curand la Dumnezeu, eu mi-am facut partea la vremea mea.” Si vin cu scuze asa de potrivite am spune noi.. dar lipsite de har si condamnate de Hristos. Continuă lectura „„Atitudinea laodiceana” – Apocalipsa 3,14-22″