Cand apostolul Pavel a venit in Filipi sa predice evanghelia era o slujitoare care avea un duh de ghicire. Aceasta cand l-a vazut pe apostolul Pavel si ceilalti frati, se tinea dupa ei si striga: “Acesti oameni sunt slujitorii lui Dumnezeu, Cel preainalt si ne vestesc calea mantuirii ! ”. Asa a facut ea mai multe zile, si Pavel, necajit intr’un final a mustrat duhul din acea femeie si l-a scos afara.
Adesea m-am gandit la textul acesta si imi dadeam seama ca Pavel a facut un efort de discernamant pana sa rezolve cazul acesta. Iar noi avem de invatat cateva lectii de aici:
In primul rand femeia ce vestea, vestea bine, insa ea nu lua seama la cele spune de Pavel, cum facuse Lidia cateva versete mai sus in textul din Fapte. Femeia aceasta se folosea de bunul nume al lui Pavel si se purta de ca si cum era impreuna lucratoare cu el si ceilalti lucratori. Si realitatea era alta.. ea era o ghicitoare si nu isi schimbase viata, insa rostea cuvinte bune. Asta nu este suficient. Pavel era necajit de comportamentul acesta si a trebuit sa o opreasca.
In alta ordine de idei, apostolul Pavel nu avea nevoie de sustinatori, laudatori. El umarea sa faca ucenici, ea nu parea sa fie interesata de acest lucru. Ea insa era interesata sa il ajute cumva pe Pavel. Vedem ca ajutorul nu este necesar in afara scopului mantuirii. Daca ceea ce facem noi nu duce la mantuire, ar trebui sa fim necajiti din cauza asta, si sa facem ceva in privinta asta!