Anul asta am fost cu tinerii bisericii IM la colindat prin Bucuresti. Unul din cei mai frumosi ani, au fost multi tineri in fiecare seara, pana in ultima seara. Au fost si fratii in varsta, cu totii ne-am bucurat sa anuntam nasterea Domnului. Unii chiar si pentru o singura adresa, au iesit cu noi ca sa colinde.
Am auzit pe net dezbateri ca sarbatoarea „Craciunului” nu este in Biblie. Nu este sarbatoarea „Craciunului” dar cu sarbatoarea nasterii Domnului incepe fiecare evanghelie!! Este sarbatoarea anuntata de Ingeri, este foarte importanta pentru cer aceasta sarbatoare !! 🙂 Nasterea Domnului a fost insotita de multe colinde, cantari: cantarea ingerilor, a Mariei, cantarea lui Zaharia, cantarea lui Simeon. Inchinarea prin cantare este foarte intensa la nasterea Domnului in Evanghelie. Sa facem cu discernamant explicarea adevaratei semnificatii a „Craciunului”.
Am cantat printre blocurile inalte ale Bucurestiului, acolo unde ecoul se aude frumos, si am ramas surprins ca oamenii inca mai sunt strapunsi de mesajul colindelor incat unii au izbucnit in aplauze de la ferestre, apoi nu conteneau sa arunce, cum stiu ei sa isi arate recunostinta, bani prinsi in carlige. Am fi spus nu.., dar le-am fi luat bucuria de a participa cu noi la sarbatoare, la inchinare.
Chiar daca nu a fost zapada, au fost seri minunate alaturi de tinerii care tot anul acesta au avut o partasie asa de minunata.., din punctul meu de de vedere!
romoflorin 
Evanghelia după Marcu nu începe cu naşterea Domnului Isus ci cu propovăduirea lui Ioan Botezătorul şi cu Botezul Domnului Isus care mi se pare mai important decât naşterea Sa pentru că nu contează atât de mult începutul unui om cât sfârşitul lui.
Evaghelia după Ioan începe cu Întruparea Cuvântului şi este cu totul o descriere aparte de ceea ce spunem şi gândim de multe ori noi cu privire la Naşterea Domnului: nu este iesle, magi, pastori, cântări, vite, stele, frig, negură … etc
Moldovenii, mulţumim Domnului, au avut parte şi au parte de zăpadă cu toate că asta e câteodată un impediment de a ne bucura real de mântuirea lui Hristos Domnul nostru.
Într-adevăr cântarea e intensă la naşterea Mântuitorului dar uite ce cântări erau:
– astăzi vi s-a născut un Mântuitor care este Hristos Domnul (noi cântăm pe pruncul doar [câteodată])
– „şi ne-a ridicat o mântuire puternică (Zaharia), a răscumpărat pe poporul Său
Vestea îngerilor către Maria şi Iosif deasemenea cuprinde acest mesaj:
„ea va naşte un fiu şi-i vei pune numele Isus pentru că El va mântui pe poporul Său de păcatele sale”
„El va fi mare şi va fi chemat Fiul Celui Prea Înalt şi Domnul Dumnezeu i va da scaunul de domnie…”
Nicăieri, nici îngerii, nici Maria, Iosif sau alţii nu fac „politică” în jurul ieslei Domnului şi nici nu cântă ieslea, toţi se bucură de mântuire 🙂
P.S. nu sunt împotriva colindului dacă cumva asta am dat de înţeles, pe blogul meu am dezbătut mai pe larg care cred eu că e problema Crăciunului 🙂 (una dintre ele)
un fir de iarba…nu vreau sa te contrazic…dar am citit ultima carte a lui Warren (am tradus-o pe blogul meu) cu titlul „Scopul Craciunului” si vrei nu vrei, ca sa se ajunga la Golgota trebuia sa existe ieslea la-nceput. Intreaga viata a Domnului Isus este opera Lui de Mintuire. Daca cerul a sarbatorit-o si ingerii au cintat cu flori de mar in mina, de ce n-am cinta si noi? Exista atitea lucruri rele care trebuie criticate (mos Craciun si alte prostii…de ce sa ne luam de cele bune?
Colinda in comunism era singura modalitate de a face public numele Mintuitorului Nostru…si cintam pe unde puteam sa le spunem oamenilor ca exista un Mintuitor…Cum de aajuns acuma sa fie „analizata” critic, si de ce?
Un fir de iarba:
Evanghelia dupa Marcu vorbeste despre venirea lui Iisus prin Ioan botezatorul, evenimentul nasterii in esenta este acelasi lucru „venirea lui Hristos”. Intruparea Cuvantului din Ioan este acelasi eveniment in esenta cu mesajul „Nasterii Mantuitorului”. Restul, este vorba de sensul spiritual la care vrei sa te referi.
Ai facut o buna explicare a colindelor din biblie. Sunt de acord. (in comentariul de mai sus)
Voi faceti o buna lucrare de a deosebi ce este nebiblic in sarbatoarea „craciunului”, faceti’o insa cu dragoste si intelepciune.. sunt convins ca poti intelege ce vreau sa spun.
Peganduri:
buna interventia si complectarea ta! Sunt lucruri in sarbatoarea asta care intradevar merita critica, sau corectura! Si inca ce de mai sunt..
pegînduri
N-am nimic împotrivă a ceea ce ai zis 🙂
romoflorin
Cam vag, mult prea vag şi forţat să spui că în Marcu se vorbeşte despre naşterea lui Hristos (noi despre naştere vorbeam) … dar abandonez acest discuţia pe acest detaliu
Ai spus perfect despre dragoste şi înţelepciune. Mulţumesc. Prietenii adevăraţi întotdeauna îţi vor spune cel mai mult adevărul.
Uite ce spune Silviu Tatu despre …
Ar trebui să ne dea de gândit faptul că naraţiunile Naşterii / Întrupării sunt aproape nesemnificative la Matei şi Luca în raport cu materialul despre lucrarea şi, mai ales, moartea lui Isus. Ar trebui să ne cultivăm o perspectivă ceva mai ponderată asupra istoriei lui Isus când Marcu şi Ioan, nici măcar nu discută acest eveniment.
Credinţa în Isus nu este credinţa într-un Isus imatur, incipient, anemic sau în creştere. Credinţa în Isus este convingerea de a te supune înaintea unui Isus matur, desăvârşit şi plin de autoritate. El nu este Copilul Căruia tu trebuie să îi porţi de grijă precum Maria şi Iosif, ci El este Învăţătorul, Maestrul, Regele pe care trebuie să îl primeşti ca suveran, ca şi călăuză şi ca dascăl.
restul aici … http://statu.wordpress.com/2008/12/25/poate-creste-isus-mare/
Un fir de iarba:
sunt de acord cu tine in privinta asta. Si eu cred ca tot din acest motiv nu sunt date in evanghelii multe date despre nasterea lui Iisus, sau copilaria Lui, pentru ca El este Domnul, invatatorul nostru iar noi nu trebuie sa Il tratam pe El ca pe cineva de care noi ne ocupam, ci mai degraba El se ocupa de noi, si trebuie sa fim constienti de asta, si sa ii dam mana libera in viata noastra.
Deci naterea Domnului are valoare, doar ca o veste buna, avand in vedere ce urma sa faca, sa invate si sa poarte pacatele pentru noi. Deci vestea buna a nastereii, este un motiv de bucurie, dar doar daca asculti ce spune El cand este mare, daca faci ce spune El in evanghelii, altfel este o bucurie desarta.
Ok, sunt perfect de acord cu ce spune Silviu Tatu.. si asta ma face sa ma bucur si mai mult la amintirea nasterii Lui. Asta incerc sa spun si eu bisericii de nasterea Domnului: Cine s-a nascut, ce a invatat, si implicatiile nasterii lui in vita noasra, a omenirii; ieslea, grajdul, conditiile sunt mai putin relevante.
Toate cele bune.
Subscriu