Cand David a ucis pe Goliat, el a fost dispretuit de fratii lui si suspectat de naivitate. Insa David a fost confruntat cu intrebarea ce vei face tu in fata lui Goliat, el a spus: “Domnul ma va izbavi de filisteanul acesta!”, totusi nu o zicea asa cu o incredere naiva, dezinteresata, (cum in mod usor unii si-o exprima) ci el avea si o ideie cum va face Dumnezeu asta. El adesea ucidea leul sau ursul la turma. Era o metoda oarecum cunoscuta in vremea aceea, sa lovesti leul cu piatra in cap, in momentul de dezorientare, leul isi relaxa falca, atunci cu mult curaj te puteai repezi si printr’o smucitura ii rupeai falca. David nu era ca Samson, cu puteri supranaturale, ci era o tehnica, iar el putem spune ca era indemanatic si curajos. Atunci cand s-a dus la Goliat vedem ca si-a ales 5 pietre netede din rau. Pietrele netede, erau pietre grele, stanci netezite de apa, doar acela puteau prin lovirea capului sa produca ameteala necesara, pentru a ucide o fiara sau chiar un om. Mai observam ceva foarte interesant la David, inainte sa lupte cu Goliat, ii spune deschis exact ce ii va face. David avea un plan, pe langa increderea nezdruncinata in Dumnezeu. I-a spus:”Te voi dobora si iti voi taia capul!”. Exact asta i-a facut!!? Lui Goliat i sa parut “basm” cuvintele acesta, nici sabie nu avea David. Si gladiatorii au naivitatea lor, sunt prea siguri de ei, mai ales cand vad un copil in fata lor, si nu iau in calcul chiar toate posibilitatile, David a avut o sclipirea aici. Mic, dar se gandea la ceva. Se vede ca el miza pe factorul spirital si mental, pe cand Goliat se baza mai mult pe forta (bruta).
Ce vreau sa subliniez este faptul ca increderea lui David in Domnul nu era asa indifereta, “Ma incred in Domnul, desi nu stiu ce voi face” sau “Domnul e cu mine, vad eu ce voi face!”
Asa trebuie sa fim si noi, nu cu o increderea oarba, usoara in Dumnezeu, ci sa avem deja experiente cu Domnul, sa cunoastem oarecum caile Lui si mediul in care ne luptam.