Matei 7:11 Deci, dacã voi, care sunteti rãi, stiti sã dati daruri bune copiilor vostri, cu cât mai mult Tatãl vostru, care este în ceruri, va da lucruri bune celor ce I le cer!

De unde pleaca certurile, partidele, vorbirile de rau? De ce nu se pot stapani unii si cad in ispita judecatii, a vorbirii cu patima? De la o premiza nerostita, dar contrara cu cea a Domnului Iisus. El a apus: “daca voi, care sunteti rai”. In viziunea Lui, noi suntem rai. Chiar daca ne iubeste, suntem dupa chipul lui Dumnezeu si sa dat pe Sine pentru noi. Noi suntem capabili de foarte mult rau in anumite circumstante. Noi suntem gata de rau mult mai repede decat suntem gata sa facem binele. Raul il facem “racorindu-ne”, binele straduindu-ne, sau chinuindu-ne uneori. Cand vine Duhul Sfant peste noi, atunci se schimba lucrurile, primim si puterea si dispozitia de al face binele.

In constiinta noastra pe oameni ii tratam, in mod politicos, dar gresit pe cei din jurul nostru, ca si cum ei ar fi oameni buni. Ori Iisus ne spune ca noi nu suntem buni, ci rai. Daca am gandi la fel ca Iisus, fara sa credem ca gresim cu ceva prin asta, sau gandim negativ, cred ca gandim corect in felul acesta, si nu ne impiedica sa il iubim pe cel fata de care credem asta.

In situatia asta cred ca am fi mult mai linistiti, si intelegatori cu altii, mai ales cu fratii, pe care noi avem tendinta sa ii socotim, mai buni, si sunt prin Duhul Sfant, dar sa nu uitam ca trupul de carne ii face sa fie in lupta permanenta cu rautatea din ei.

Schimband premiza despre oameni, vom avea un comportament mai bun fata de ei. Premiza corecta este cea pe care a spus-o Hristos: “daca voi care sunteti rai..” Deci sa incetam cu politetea, care ii socoteste pe oameni buni, dar ar fi in stare sa ii manance de vii pe la spate, mai bine sa gandim ca Hristos, oamenii sunt rai, dar suntem gata sa ne dam si viata ca sa schimbam starea lor.