Treubuie sa invatam sa traim cu Dumnezeu. Am fost creati pentru asta, ca sa traim impreuna cu Dumnezeu, suntem creati dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu. Am fost “proiectati” pentru asta, orice altceva am face, nu putem fi impliniti si fericiti. Noi ne-am invatat sa traim cu familia, cu ceilalti oameni. Zilnic avem un timp cu toti acestia, dar in programul nostru nu stim cum am putea sa il includem si pe Dumnezeu. Timpul cu Dumnezeu sa fie o simpla rugaciune de dimineata? Nu cred ca este doar atat. Prin rugaciune ii vorbim noi lui Dumnezeu, iar prin Scriptura ne vorbeste El noua. Trebuie sa traim merecu cu gandul la Dumnezeu.
Gandruri legate de viata cu Dumnezeu:
1. Pacatul. Omul deja are pacat prin natura si fapta. Dumnezeu este sfant, fara pacat. De aceea viata cu Dumnezeu incepe cu pocainta pentru a putea fi iertati de pacate prin jertfa lui Hristos, intoarcerea cu fata spre Dumnezeu. – Fapte 28, 27 “Cãci inima acestui norod s-a împietrit; ei aud greu cu urechile, si-au închis ochii, ca nu cumva sã vadã cu ochii, sã audã cu urechile, sã înteleagã cu inima, sã se întoarcã la Dumnezeu, si sã-i vindec.”
2. Armele luminii. Dumnezeu lucreaza prin providenta, imprejurari si darurile Duhului Sfant. Planurile noastre sunt in prea mici, fata de aceste mijloace ale lui Dumnezeu care sunt mult mai eficiente.
3. Efortul. Dumnezeu i-a spus lui Adam, cu truda si durere iti vei castiga painea. Iisus ne spune cautati imparatia lui Dumnezeu si neprihanrea Lui, iar celelalte lucruri vi le voi da pe deasupra (painea si imbracamintea). Pentru a trai o viata cu Dumnezeu nu cred ca poti face asta in confort si cu usurinta. Cred ca efortul pe care il depun oamenii pentru paine, trebuie sa il depunem noi pentru a vedea fata lui Dumnezeu prin rugaciune si post, partasie cu fratii, studiu si randuielile lui Hristos (cina, care implica botezul) (Fapte 2,42).
4. Sfintenia. Lucrul care conteaza cel mai mult, este o viata fara prihana, cat mai curata, si increderea in Dumnezeu. Sa nu privim pe Dumnezeu ca pe Cineva care nu este de partea noastra, sau care este separat de noi, impotriva noastra. El chiar daca ne cere sfintenie, nu face asta din rautate, asa este El si pentru ca toate resursele noastre sunt in El, trebuie sa fim sfinti. – Psalmi 37:34 “Nãdãjduieste în Domnul, pãzeste calea Lui, si El te va înãlta ca sã stãpânesti tara: vei vedea pe cei rãi nimiciti.”
romoflorin 
chiar aseara citeam din 2 petru si apoi din ev dupa ioan, si am vazut inca odata ca pocainta inseamna si truda printre altele. multa truda. „siliti-va sa”, „dati-va si voi toate silintele sa”, „intrati pe poarta cea stramta”. „nevoiti-va” si toate astea, desi uneori sint greu de facut (mai ales cind ai de infruntat impotrivirea celor din lume sau a crestinilor firesti) trebuie sa le facem pt ca ni se promite o mare rasplata la sfirsit.
eu una cu asta ma imbarbatez acum: va fi o rasplata!!! ce usor este sa pierdem din vedere rasplata si ce ne asteapta dincolo, dar tocmai acolo trebuie sa ne fie tinta ochii non stop.. altfel ne concetram pe ce ne vad ochii acum si aici si vom cadea.
Da, eu cred ca aici se concentreaza satana sa atace acum, si anume daca viata crestina trebuie sa fie una de lupta sau una pasiva. Sunt invatatori care relaxeaza credinciosii: este ok, Dumnezeu ne iubeste, totul va fi bine, Domnul ne va pazi de orice cadere. Eu cred ca noi trebuie sa ne punem toata increderea in fagaduintele lui Dumnezeu, care sunt reale, foarte adevarate, insa efortul, trebuie socotit.
Credinta se vede prin actiune, prin fapta, nu cred in „credinta pasiva”. Eu nu fac nimic ca sa fiu mantuit, dar pentru ca sunt mantuit am un foc in mine care ma face sa „misc lumea”. Daca ne uitam la Iisus, el misca multimile pe unde se ducea, la fel facea Petru in Ierusalim dupa cincizecime, si Pavel mai tarziu in intreaga Asia mica.
Implicarea si dedicarea in viata spirituala are farmecul acesta sfant, ca ea asigura victoria si izbanda, nicaieri in lume nu poti avea o astfel de garantie.
Da, Florin, ai dreptate. Traim intr-o societate care s-a dezobisnuit sa mai traiasca cu Dumnezeu.