Smerenia
(Apoc 3:10) Fiindcă ai păzit cuvântul răbdării Mele, te voi păzi şi Eu de ceasul încercării care are să vină peste lumea întreagă, ca să încerce pe locuitorii pământului.
(Apoc 3:10) Fiindcă ai păzit cuvântul răbdării Mele, te voi păzi şi Eu de ceasul încercării care are să vină peste lumea întreagă, ca să încerce pe locuitorii pământului.
romoflorin 
Foarte frumoasa cantarea Violeta. Imi place mult grupul „Fratii Groza”! 🙂
Pentru o persoana care a trebuit sa se descurce singura intr-o lume plina de inselaciune si necinste, increderea in sine (ca la orice om din lume) era un argument pentru reusita. Acum stiu sigur ca reusita este permisa si sustinuta numai de Dumnezeu, cand si cum vrea El. Asa ca smerenia este o lectie greu de invatat si chiar mai greu de trait. Nu ma consider a fi mai mult decat un om obisnuit, dar pentru grupul social din care provin. Sunt poate mai putin instruita si cu mai putine abilitati feminine decat multe femei crestine, pentru ca nu am o familie si nici copii. Nu aspir la pozitii de lider sau invatator al vreunui grup de inchinare, sunt chiar speriata de o astfel de responsabilitate tocmai pentru ca nu ma consider adulta in Domnul. Dar asta este un alt subiect.
Desi sunt constienta ca traiesc prin harul lui Dumnezeu si ca nimic din ceea ce mi se intampla nu este fara scop, tot nu am descoperit „rostul” si locul meu, in afara de obligatiile si indatoririle fata de biserica. Persist sa-L rog pe Domnul sa-mi descopere El ce nu inteleg eu. Nu stiu daca-mi lipseste smerenia si de multe ori o asimilez cu modestia (adica asa o traduc eu), dar stiu ca-mi lipseste blandetea care se castiga greu (sau deloc) dintre darurile spirituale.